sâmbătă, 27 martie 2010

Mama, tata sau traditia transferului la români

De curand am sesizat o mare si grava anomalie in limba romana, mai precis in limbajul parintilor (mostenit de la propriii parinti) in comunicarea cu copiii.

Prima oara mi-a atras atentia fetita turcoaica de 11 ani, Adile, cu care ne mai jucam toamna trecuta, cand m-a auzit spunandu-i lui David in romaneste ceva de genul "David, stai cuminte, vino incoace, mama!" - Adile a facut niste ochi mari si apoi m-a intrebat "Ii spui mama lui David??? Pai nu esti tu mama lui, de ce ii zici lui mama?" - hopa! Pe moment nu m-am gandit mai intens la acest aspect, i-am explicat lui Adile ca asa e la noi, in Romania, ca asa ne "alintam" noi copiii, insa intre timp am fost atenta si la Bogdan, care si el i se adreseaza constant lui David cu "Ce faci acolo, taticule??" si tot asa...

De curand m-am surprins spunand ceva asemanator si la terapie, iar terapeuta nu m-a lasat cu simpla explicatie ca asa e la noi, in Romania ;-) In plus, odata l-am intrebat pe David unde e David si el a aratat spre el, pentru ca la intrebarea "unde e mama?" sa se arate tot pe el (!?!).

Deci de unde vine acest "obicei" (= reflex = reactie inconstienta!) de a ne adresa copiilor nostri ca si cum ar fi parintii nostri??? Poate tocmai din motivul care este evident, anume ca inconstient ii vedem uneori pe parintii nostri in persoana copiilor nostri? Poate tocmai aceasta motivatie ii determina pe unii parinti sa-si bata copiii fara mila, avand impulsuri negative si violente fiindca iese la suprafata furia fata de propriii parinti, dar ei nu constientizeaza nimic si isi descarca furia si agresivitatea asupra propriilor copii!

Eu am avut nevoie de 3 saptamani ca sa ma dezobisnuiesc sa-i mai zic lui David asa, Bogdan inca mai are nevoie de timp si ii vine foarte greu...

La voi cum e? Sau la cei din jurul vostru?

joi, 25 martie 2010

Breath of Spring - New kit and wordarts freebie


Finally ... My new kit is in the store! I had trouble uploading it because our firewall won't let me *lol* - that's what I call protection!

This time I also have a set of wordarts in store and a bundle including the kit, the wordarts and a bonus of 4 quickpages (which are available only with the bundle)!

Check it out!! I hope you will like it!








BUY



Here are my first pages with my kit. I will add more in the next few days.

Photo and wordart by me

Photo from Cute babies

Photo from Cute babies
Wordart by me

Photo from Cute babies

Photo by Tammy Odell

Photo by Teresa's PhotoWorks
Wordart by me


Photo and wordart by me

Photo by Robert M.
Wordart by me

Photo and wordart by me

Photos and wordart by me
Photo action by CoffeeShop

Photo and wordart by me

Photos and wordart by me
Photo action by CoffeeShop

Photos and wordart by me


Moni was so sweet as always and created two wonderful pages with my kit. Here they are:



* * * * *


Finally, here is the freebie: a set of 7 spring wordarts! Enjoy and I would love to see what you do with them! Comments are as always appreciated!


miercuri, 24 martie 2010

Adio, bucle ;-))

Gata, l-am tuns pe scumpisor. Am pastrat ca si anul trecut o bucla amintire...

Nu-i asa ca e cel mai scump baietel din univers? ;-)))


INAINTE


DUPA






duminică, 14 martie 2010

Ce are sula cu cuminecatura

Un nou scandal zguduie Germania: ies la iveala tot mai multe voci care relateaza despre abuzurile sexuale in scolile/internatele catolice din Bavaria; dupa ce se credea ca mare parte a abuzurilor se incheiasera in anii '60, acum apar declaratii de la fosti copii abuzati pana prin anii '90 (si cine stie cati mai sunt care inca tac!!). Un articol in romana gasiti AICI.

Printre altele, una din cele mai iubite autoare germane, Amelie Fried, a scris si ea un articol despre un internat din Odenwald, in care face pentru prima oara publica experienta avuta de ea acolo, unde profesorii le chemau pe eleve ca sa joace strip poker cu ele sau intrau peste ele la dusuri, unde marele director Gerold Becker (cunoscut publicului german pentru lectiile de pedagogie pe care le dadea cu autosuficienta, lasand impresia unei verticalitati morale absolute) era celebru pentru preferinta pe care o avea pentru baieti - circulau relatari despre "mana care te trezeste dimineata sub patura" etc.

Azi am vazut intamplator la televiziunea bavareza o emisiune cu politicieni, ziaristi, la care era invitata si actrita Veronica Ferres, presedinta de onoare a asociatiei Power Child, care se implica masiv pentru apararea copiilor impotriva abuzului sexual.

vineri, 12 martie 2010

Medicul de casa paralel cu psihologia

Am fost la medicul meu de casa pentru a-l ruga sa-mi prescrie cura aceea speciala pentru mama si copil. Mi-a spus ca are nevoie de formularele-tip de la asigurarile medicale, era deja intr-o postura putin defensiva, apoi i-am facut o micuta criza de plans si i-am zis ca - inainte de a face rost de formulare - as vrea sa-i povestesc totusi ce probleme am!! Atunci a inceput sa ma asculte cu mai multa atentie.

I-am povestit ce si cum, apoi am mentionat ca o cunostinta de-a noastra a fost refuzata de 3 ori de catre asigurari pe motiv ca "nu au fost epuizate toate masurile ambulante". Hehe, sa-mi vina si mie cu aceeasi motivatie, ca deh, nu fac decat de 6 ani terapie si asta nu m-a "vindecat" ca o pastila magica - asa cum probabil isi imagineaza tampitii astia ca trebuie sa functioneze treaba...

Medicul de casa (care e roman, de origine din Timisoara) a mentionat ca trebuie completat si un formular specific de catre medicul pediatru la care merg cu David, dar ca la o adica ar putea si el sa-l completeze... "Eventual sa scriem ca David a fost foarte des racit, ca are si el nevoie de schimbarea mediului"... la care eu i-am spus ca nu as vrea asta, fiindca eu pun pret tocmai pe faptul ca acest copil (nevaccinat si neimbuibat cu antibiotice/medicamente pe banda rulanta) este sanatos si are un sistem imunitar extraordinar de bun. Daca scriem ca are el probleme, probabil ca aia de la clinica respectiva se vor si napusti sa-l "trateze" cu cine stie ce, ori eu nu vreau sub nici o forma asa ceva. I-am spus ca problema este A MEA si numai a mea, burnout-ul meu trebuie sa fie suficient pentru ca nenorocitii de la asigurari sa-mi aprobe cererea. Daca nu o vor face, le spun ca voi renunta la ei si merg la alta firma de asigurari. Scurt.

Cand ii explicam despre durerea mea sufleteasca, despre toate traumele care ma coplesesc acum in prezenta lui David pe post de catalizator, despre evolutia terapiei mele, el isi nota niste idei in PC (burnout, sindrom nevrotic depresiv, epuizare totala, dureri de spate cronice), iar la un moment dat ma intreaba: "Aveti si atacuri de panica?" - moment in care am realizat ca acest medic nu are habar de ceea ce inseamna un atac de panica sau ce-l cauzeaza... I-am raspuns: "Nu, pai tocmai asta este diferenta: atacuri de panica au oamenii care isi neaga si reprima adevarul personal, atacurile de panica sunt semnalele de alarma ale corpului care ne atrag atentia ca trebuie sa facem ceva, sa ne ocupam de traumele ingropate in subconstient!"...

El sta putin pe ganduri, apoi ma intreaba (de data asta parand sincer interesat): "Dar chiar credeti ca e bine sa scoatem la suprafata toate chestiile din trecut?" (?!?!?). I-am raspuns: "Nu cred, ci STIU acest lucru. Pentru mine e clar ca asta e singurul drum bun. Si stiti de ce? Daca nu din alte motive, atunci macar pentru ca de cand am inceput sa permit durerii sufletesti sa iasa la suprafata am fost mai putin bolnava: mi-au disparut cam 80% din durerile cronice de coloana care erau cumplite, la 30 de ani ma trezeam dimineata cu senzatia ca un corset de otel imi cuprinde coastele si trebuia sa stau mai intai 5 minute in pozitia fetala ca sa ma pot da jos din pat - ei bine, cum am identificat si eliminat 'greutatea' care imi distrugea coloana mi-au si disparut aproape de tot durerile; apoi, aveam tot timpul senzatia ca am un pietroi in stomac, un pietroi negru si tare si dureros, unde se aduna toata furia pe care nu o puteam exprima - ei bine, cum am invatat sa-mi fiu mai credincioasa mie insami si sa nu mai fiu atat de dependenta de o falsa armonie cu cei din jur, acel pietroi a disparut!! In plus, adevarul personal al fiecaruia este non-negociabil, in cazul meu de exemplu maltratarile si abuzurile au existat fara indoiala, iar daca am devenit constienta de ele nu mai am cum sa le ignor, nu se mai poate... si stiti ceva? Este bine asa!! Deci, da, STIU ca asta e calea si prefer oricand niste depresii decat boli fizice precum, Doamne fereste, vreun cancer - ca doar la asta se ajunge cand dezechilibrul interior devine atat de mare incat corpul nu mai poate suporta tot ceea ce refuza psihicul!"...

L-am lasat fara argumente. Dar stiti ce pariez? Ca nu va avea nici un fel de retineri sa prescrie in continuare Xanax & co. tuturor pacientilor depresivi care vor veni la el :-((

sâmbătă, 6 martie 2010

O noua sedinta de terapie in doi

Saptamana asta am fost impreuna la Elfriede. Aveam nevoie, mare nevoie. Si ne-a ajutat ENORM.

Indiferent cat de multa terapie facem individual, indiferent cat de mult citim si stim pe tema asta, oricand mai pot veni noi revelatii, e uimitor si atat de fascinant!!

Problemele de baza sunt aceleasi: ne-am tot certat si injurat, ne controlam tot mai greu, ne iesim din pepeni, fiecare reactioneaza dupa tiparele de comportament ancorate adanc inca din copilarie, el ma identifica uneori cu mama lui, alteori cu sora lui, eu il identific pe el cu mama mea etc. etc. etc. - un cerc vicios cumplit!

Ne-am "jucat" iar cu papuselele pe care le are ea acolo, sunt vreo 4 de fiecare sex si de varste diferite (bebelusi, copii, adolescenti si adulti) si noi incercam sa ne identificam prin intermediul papusilor cu varsta emotionala in care ne simtim: am constatat amandoi ca suntem undeva intre 10 si 14 ani (eu mai aproape de 10, Bogdan mai aproape de 14). El este la varsta emotionala la care a fost exact in perioada in care mama lui a parasit definitiv familia lor, eu sunt la varsta emotionala in care luam masiv distanta de mama, care ma batea si ma tortura.

De aici si reactiile diferite: Bogdan este intr-un conflict imens, in care (din perspectiva baietelului) lupta reflex dintr-o constrangere f. puternica pentru a castiga iubirea mamei si concomitent e furios si frustrat si vrea sa distruga legatura care-l tine dependent, vrea sa se fereasca de suferinta si incearca sa ucida orice speranta care l-ar putea duce la o noua dezamagire... in acest proces proiecteaza masiv pe mine sentimentele baietelului din el, considerand ca eu nu-l mai iubesc si incercand sa se autoconvinga ca lupta nu mai are nici un rost, ca trebuie sa abandoneze... iar in acelasi timp eu ma inchid in mine insami, fiindca asa incerc eu (din perspectiva acelei fetite chinuite) sa ma distantez, ca sa ma protejez de violenta si agresivitatea si critica permanenta si teroarea la care ma supunea mama - chestii pe care acum fetita le simte ca venind si de la Bogdan, fiindca el (again, din perspectiva baietelului) nu mai reuseste sa ma accepte neconditionat si sa-mi dea sentimentul ca sunt iubita, asa cum era inainte in relatia adulta dintre noi doi...

La un moment dat m-am ridicat ca sa ma duc la toaleta si l-am mangaiat pe cap pe Bogdan, l-am pupat pe obrajor si i-am spus "Ma duc pana la toaleta"... Cand m-am intors, am mentionat cat de mult ma duruse ceva ce-mi spusese Bogdan intr-un moment de criza acuta (ca nu mai simte nici o bucurie, nici o fericire - am plans de m-am uscat ;-(() iar Elfriede i-a explicat "Dar Feli va iubeste, sa nu cumva sa credeti contrariul!! Eu vad asta clar de tot. Uitati-va cum a simtit intuitiv nevoia, cand s-a dus la toaleta, sa va linisteasca si sa va asigure ca se duce doar la toaleta: a simtit nevoia sa-l consoleze pe baietel si sa-i promita ca ea nu-l paraseste in nici un caz, cum l-a parasit mama lui!!", apoi mi-a spus mie "Iar dvs. sa nu credeti nici o clipa ca Bogdan nu va mai iubeste!! Uitati-va, baietelul o fi furios, frustrat, nervos, agresiv, arunca vorbe grele, DAR ce face adultul? Semneaza contractul de cumparare a casei, planifica renovarea, bucataria, mutatul..." Elfriede tinea in maini papusile adulte si ne-a spus "Amandoi sa aveti incredere in iubirea dvs. si in relatia dvs., veti depasi criza daca lucrati amandoi la traumele copiilor din dvs., partea adulta va reveni la viata in curand, va promit ca totul va fi bine, iubirea asta frumoasa si puternica dintre cei doi adulti rezista si va rezista in continuare si va asteapta o viata frumoasa si implinita impreuna!!"...

In afara de asta Elfriede ne-a ajutat sa intelegem si mai bine ce VALOARE enorma are David in viata noastra: el este catalizatorul si trigger-ul care ne-a catapultat in aceste varste emotionale, readucandu-ne in memoria corpului si a simturilor acele momente ale durerilor noastre cele mai puternice, el este cel care in felul asta ne ofera posibilitatea si SANSA de a ne confrunta cu adevaratii demoni ai trecutului si de a ne mai curata multe rani sufletesti la care altfel nu am fi ajuns niciodata!

Doamne-ajuta!