marți, 14 ianuarie 2014

Minciunile profitabile ale stiintei (Partea a III-a): Moartea cerebrala si frauda donarii de organe

Motto:
"Esenta prostiei nu este sa nu stii, ci sa nu vrei sa stii..."

~~ articol citit de 93.151 de ori pana in aprilie 2016 ~~


Bruce Lipton: "Sunteti responsabili pentru tot ceea ce vi se intampla, din clipa cand constientizati ca sunteti responsabili pentru tot ceea ce vi se intampla!"

Sunteti sau vreti sa deveniti donatori de organe? Cititi cu atentie acest articol. 



Pana in luna decembrie 2013, daca m-ar fi intrebat cineva, si eu eram convinsa ca donarea de organe este o chestie buna, umana, profund etica si de o moralitate impecabila.

Pe undeva este ca si cu vaccinarea: multi oameni traiesc cu iluzia ca este o chestie buna, pana cand -uneori loviti oribil de destin- incep sa se informeze cu adevarat despre subiectul respectiv.

duminică, 12 ianuarie 2014

Minciunile profitabile ale stiintei (Partea a II-a): Otravirea celulara prin vaccinare; polio si oxidul nitric

Autor: Dr. rer. nat. Stefan Lanka
-publicat in 2001, in cartea "Vaccinarea, genocid in mileniul trei"-

Toti biologii si evident si autoritatile medicale precum si "specialistii" in vaccinare stiu ca viata nu se bazeaza pe principiul luptei, ci pe cooperare, pe simbioza. Toate celulele noastre, dar in egala masura si cele ale animalelor si plantelor si ciupercilor sunt rezultatul unei simbioze perfecte intre cele mai diferite tipuri de bacterii, care au produs un nou tip de celule tot mai adaptate si performante. Conlucrarea biologica a diverselor bacterii din celulele corpului nostru -sute si chiar mii aflate mai ales in celulele care necesita multa energie, adica neuronii si celulele hepatice- determina capacitatea celulelor de a se specializa. Tipurile de bacterii individuale nu ar putea niciodata reusi asemenea performante. La fel, viata pluricelulara nu este posibila decat atunci cand exista multa energie, obtinuta rapid. Acest lucru este realizat in celulele organismului de catre "agregatele" noastre energetice, bacteriile. Aceste bacterii din interiorul celulelor noastre poarta numele de mitocondrii. Mitocondriile, "uzinele energetice" ale celulelor noastre, prelucreaza oxigenul pe care-l respiram si astfel produc energia de care are nevoie un organism pluricelular ca sa existe.

marți, 7 ianuarie 2014

Amy Parker - chipul jalnic al propagandei pro vaccinare

~~ Atentie: postare cu limbaj explicit, sensibilosii sa nu citeasca! ~~

Circula zilele astea pe net o frauda de articol de un penibil astronomic, preluat de pe site-ul Voices for Vaccines.

Acest site este un site de propaganda oficiala mascata prin vocile "parintilor" care isi vaccineaza copiii.
"Voices for Vaccines is an administrative project of the Task Force for Global Health, an Atlanta-based 501(c)(3) organization.""The Task Force for Global Health was founded as the Task Force for Child Survival in 1984. The Task Force was initially tapped to serve as a Secretariat for a consortium of global health organizations: UNICEF, WHO, The Rockefeller Foundation, The United Nations Development Programme, and the World Bank. These organizations sought Task Force support for a collaborative effort to improve child wellness and survival strategies. With the Task Force as Secretariat for the network, they resolved to work together to develop and implement a plan for global immunization efforts and measures to promote and maintain healthy children and families.

Cu alte cuvinte, toti bogatasii planetei (care se scalda in bani dar tot nu ii satura Dumnezeu!), plus cei care traiesc exclusiv din bolile cronice ale copiilor si "tratamentul" cu multe, multe, multe, multe medicamente s-au strans intr-un Task Force, complet dezinteresat evident, ca sa implementeze "imunizarea globala"! Iaca binefacere ;-)



Asa-zisii "sceptici" din plastilina ar trebui sa se jeneze putin de naivitatea cu care pun botul la o prosteala atat de stravezie pe un site sponsorizat de cei care au exclusiv interese financiare sa-si impinga "agenda".   




Pe pagina respectiva, "parintii" cu voci provaccinare au si un "Consiliu Stiintific" (hehe), din care nu mai e cazul sa vi-l prezint pe coruptul si criminalul de Paul Offitt (zis si Dr. Profit). 

Scientific Advisory Board
Voices for Vaccines relies on its Scientific Advisory Board to ensure the vaccine information on this site is accurate and up-to-date. The members of the Scientific Advisory Board are:
  • Alan R. Hinman, MD, MPH, Director for Programs, Center for Vaccine Equity at the Task Force for Global Health
  • Paul A. Offit, MD, Chief, Division of Infectious Diseases and Director, Vaccine Education Center, The Children’s Hospital of Philadelphia; Professor of Pediatrics and Maurice R. Hilleman Professor of Vaccinology, Perelman School of Medicine at the University of Pennsylvania
  • Stanley A. Plotkin, MD, Emeritus Professor of Pediatrics at the University of Pennsylvania; Emeritus Professor at Wistar Institute; Former Chief, Division of Infectious Diseases, The Children’s Hospital of Philadelphia
  • Deborah L. Wexler, MD, Founder and Executive Director, Immunization Action Coalition

In caz ca nu stiati, musiu Offitt asta e "expertul" multimilionar cu celebrul citat conform caruia un bebelus ar suporta bine si 100.000 de vaccinuri odata! Ei, da, asta om de stiinta, nu? Da' de ce nu ne demonstreaza pe pielea lui ipoteza asta?




Culmea este ca am gasit traducerea in romana a articolului pe pagina de Facebook BABY CARE SIBIU, o pagina care se vrea preocupata de ingrijirea bebelusilor prematuri!!!! Combinatia bebelusi prematuri si vaccinare mi se pare de un cinism infiorator! Rusine pentru atata dezinformare!

In articolul respectiv, o tanti prezentata ca Amy Parker -care a crescut nevaccinata si acum este la creier proaspat spalata (sau mai degraba corupta pana in maduva, daca nu e inventata)- ne povesteste din viata ei:




Sunt un copil al anilor 1970 al unor părinţi obsedaţi de sănătate. Şi nu am fost vaccinată. Am fost crescută cu o dietă incredibil de sănătoasă: nici un strop de zahăr până la 1 an, legume organice cultivate în grădina de acasă, lapte neprelucrat, fără glutamat, aditivi sau aspartam. Mama mea a folosit homeopatia, aromaterapia, osteopatia şi luam zilnic suplimente de vitamina C, echinacea şi ulei de ficat de cod.
Am avut un stil de viaţă sănătos, mult timp petrecut pe afară, am crescut în apropierea unei ferme, mergeam pretutindeni, am făcut sport şi dansam de două ori pe săptămână, am băut apă din plin. Nu am avut voie să mănânc nici măcar floricele de porumb, chiar şi sucul meu proaspăt de fructe era îndoit cu apă pentru a-mi proteja dinţii şi aş fi făcut moarte de om pentru o bucată de pâine albă şi biscuiţi de la magazin în gentuţa mea cu gustarea de prânz, măcar din când în când, în loc de fructe, la fel ca şi ceilalţi copii. Mâncam doar carne organică, locală, poate o dată sau de două ori pe săptămână iar mama şi tata găteau totul de la început iar chipsurile gătite în cuptor erau rezervate pentru acele seri în care mama şi tata aveau musafiri şi trebuia să avem „trataţie”.
„Cum am reuşit eu, cu idilica mea copilărie şi mâncarea mea uimitor de sănătoasă să fiu mereu bolnavă?”
Nu, intrebarea corecta este: pot fi eu atat de cretina incat sa prezint o asemenea "biografie" si sa astept ca cineva sa-mi creada elucubratiile? Ete na, hai ca la fraieri merge, le explic ca daca mama mi-ar fi dat jambon cu jumari de dimineata pana seara, zahar, glutamat si paine alba, DAR m-ar fi vaccinat, atunci nu as fi fost mereu "uimitor" de bolnava... si fraierii pun botul, sa vedeti!
Oricât de sănătos ar părea stilul meu de viaţă am făcut pojar, oreion, pojărel, un tip de meningită virală, scarlatină, tuse convulsivă, amigdalită în fiecare an, vărsat de vânt, unele din ele care ar fi putut fi prevenite prin vaccin. Când am avut vreo douăzeci de ani am făcut infecţie cu papiloma virus, o formă precanceroasă şi am petrecut 6 ani din viaţă gândind cum o să le spun celor doi copii ai mei că mami are cancer înainte ca să scap şi de asta.
Muica, la individa asta trageau bolile ca plosnitele! Cum iesea din casa: POC - o troznea pojarul cu maciuca dupa ceafa; cum sa bea si ea un suculet diluat cu apa: POC dadea si oreionul peste ea; cum se plimba ea nevinovata pe langa ferma: POC si pojarelul dupa colt s-o "infecteze"; cum incerca si ea sa danseze pe lacul lebedelor: POC si meningita virala cu tractorul peste ea; cum voia si ea sa se bucure de "idilica" ei copilarie: POC ia aici si-o scarlatina, ca prea e ma-ta obsedata de sanatate; cum punea botul la ugerul vacii sa bea "lapte neprelucrat": POC si-o amigdalita pul(t)acee; cum sa muste si ea dintr-un fruct sanatos: POC venea si tusea convulsiva intr-o vizita, ca auzise ca s-a deschis la Amy Parker tabara pentru toate bolile copilariei! Toate??? Ah, nu, nu toate, doar in cea mai mare parte alea pentru care existau vaccinuri, doar alea se vorbisera intre ele sa dea navala peste biata Bio-Amy... Ete-te ce coincidenta, tzatzo! Da' cu poliomierlita ce-ai avut de n-ai pus-o pe lista, fa? N-a avut rezervare in tabara? Si la ferma aia chiar vrei sa ne spui ca nu erau si cuie ruginite, n-ai facut un mic tetanos la anos? Ce-i discriminarea asta?

Ah, iar cu "forma precanceroasa" de "infectie cu papiloma virus" in anii '90, ne spui si noua cine a pus diagnosticul? Mama Omida?

Hai, mai rasfirati, baieti, mai rasfirati, ca sunteti lamentabil de transparenti! 
Deci a avea „imunitate naturală” nu a funcţionat pentru mine.
O imunitate naturala nu a functionat, of, of, of, saraca de ea, da' "imunitatea vaccinala" ar fi functionat, cum sa nu - hai, fraieri, puneti botul?
Cum am reuşit eu, cu idilica mea copilărie şi mâncarea mea uimitor de sănătoasă să fiu mereu bolnavă? Mama a fost una din cele mai preocupate de sănătate mame - îi certa pe toţi prietenii mei în legătură cu asta. Nu a fumat, nu consuma alcool, nu lua medicamente şi nu ne lăsa să ne uităm la televizor la orice, nu ne purta cu încălţăminte de plastic şi alte lucruri din astea. A trăit o viaţă alternativă sănătoasă. Şi ştiţi ce? Mă bucur că ne-a hrănit cu minunata ei dietă şi mă bucur că a avut grijă de noi în acest fel.
Dar asta nu a prevenit îmbolnăvirea mea cu bolile copilăriei.
Aoleu, drobule de sare, unde esti?? Pai dupa toate "nenorocirile" cu care ne tot ameninta provaccinalistii, Amy asta trebuia sa fie demult oale si ulcele de la atatea boli "grave" si "potential fatale"prin care a trecut... 

In alta ordine de idei, ceva dosare medicale ca dovada? Un interviu cu parintii aia obsedati de sanatate? Un pdf micut cu stampila doftorului, sa vedem si noi copilul ala alimentat si crescut perfect sanatos care a dezvoltat una dupa alta OPT boli ale copilariei??? Ah, no, nu servim asa ceva, noi tre' s-o credem pe cuvant pe ... hmhm ... "Amy"... ca ea e pe site-ul sponsorizat de Task Force for Global Health. Adica mamele care relateaza despre copiii lor autisti sunt "cazuri anecdotice", prea sentimentale, nu au credibilitate, dar o imbecila care nici macar nu stie unde sa se opreasca cu minciuna este mai credibila?
Cei doi copii ai mei, vaccinaţi, pe de altă parte, au fost rareori bolnavi, au primit antibiotice poate de două ori în viaţa lor (nu ca mine care am făcut atât de multe boli pentru care am avut nevoie de antibiotice atât de des că am dezvoltat rezistenţă la ele ceea ce m-a dus în spital cu un microb rezistent la penicilină la 21 de ani – acea amigdalită care a ucis-o pe regina Elisabeta şi de care am scăpat doar cu antibiotice).
Alt bull$hit cu coroana regala: o mama care era atat de "obsedata cu sanatatea" i-ar fi dat copilului des antibiotice? Auzi, Amy, da' niste ciuperci in cur nu-ti iesisera in copilaria ta idilica? Hai, du-te si te culca, nu vezi ca esti beata?

In plus, iata inca o palma peste ochii "scepticilor" care inghit asemenea baliverne fara sa le verifice: regina Elisabeta NU a murit de amigdalita, draga "Pharma-Amy":

"Regina Elisabeta I - Cauza decesului
Cauza mortii reginei Elisabeta nu a fost confirmata, neexistand autopsie. Se crede ca a murit de o septicemie generalizata care se poate sa fi fost cauzata de aplicarea acelui make-up numit "ceruse" (un amestec din plumb alb si otet, care in mod clar era otravitor). Alte posibile cauze sunt cancerul sau pur si simplu batranetea."


In plus, sa nu uitam ca regina mai avea si 70 de ani cand a murit, ceea ce pt. vremurile alea era o varsta extraordinara! Dar sa mergem mai departe cu analiza textului.
Copiii mei nu au avut altă boală a copilăriei în afară de vărsat de vânt pe care l-au făcut amândoi în perioada în care încă alăptam. Şi ei au crescut cu o dietă sănătoasă, cu alimente organice, de casă, etc. Nu chiar la fel ca mine pentru că eu nu am fost la fel de strictă ca mama, dar amândoi sunt mai sănătoşi ca mine şi decât am fost eu vreodată.
„Dacă crezi că sistemul imun al copilului tău e suficient de puternic ca să lupte împotriva bolilor care ar putea fi prevenite prin vaccin atunci cu siguranţă este suficient de puternic ca să lupte împotriva oricăror minime cantităţi de patogeni morţi sau slăbiţi care sunt prezenţi în vaccinuri.”
Unu la mana, nu exista patogeni. Slabita e cel mult inteligenta ta si a cititorilor tai care inghit acest bullshit, draga ... hm... "Amy"... Stiinta a ramas repetenta la dovada patogenitatii microorganismelor. Stai jos: nota patru la cunostinte, opt la dezinformare!

Doi la mana: nu exista nici sistem imunitar. Ai cazut deja de pe scaun, Amy?
Mă trezesc câteodată mirându-mă de afirmaţia că „complicaţiile bolilor copilăriei sunt extrem de rare dar cele ale vaccinurilor sunt agresive”. Dacă este aşa, încerc din greu să înţeleg de ce eu cunosc mult mai multe persoane care au suferit complicaţii ale bolilor care ar putea fi prevenite ale copilăriei şi nu cunosc pe nimeni care să fi suferit complicaţii din cauza vaccinurilor. Am prieteni care au surzit după pojar (rujeolă). Am o prietenă care este parţial oarbă după rubeolă (pojărel) contactat în uter. Fostul meu soţ a făcut pneumonie de la vărsatul de vânt. Fratele unui prieten a murit de meningită.
Da, si cumnata varului unui unchi de-al cincilea dinspre tatal vitreg a "contactat" prin muie un virus mutant si s-a cacat violet fosforescent 7 zile. Da, am inteles mesajul!
Dovezile anecdotice nu trebuie să fie baza deciziilor noastre. Părerile unora şi ştiinţa bazată pe dovezi insuficiente pentru a schimba opinii, astea le cunosc deja. În fond, calea urmată de cei care se opun vaccinurilor este una anecdotică, nesusţinută de dovezi.
Daca n-ai fi o vaca proasta si corupta, ai sti ca "dovezile" trebuie sa le aduca cei care vor sa impuna vaccinarea, nu cei care se opun acestui experiment de tip genocid.
Ei bine, v-am spus care este experienţa mea personală. Şi experienţa mea personală m-a făcut să mă grăbesc să îmi vaccinez copiii şi pe mine. Am făcut de curând gripă şi acum recuperez vaccinul pentru tuse convulsivă ca să îmi protejez copilul nenăscut încă. Imunitatea mea naturală dobândită după trecerea prin tusea convulsivă la vârsta de 5 ani nu va fi suficientă să îl protejez după naştere.
De fapt, draga Amy, chiar presupunand ca articolul ar fi adevarat si ca toate bolile alea "vaccinabile" te-ar fi lovit in copilaria ta idilica, chiar esti atat de imbecila incat nu realizezi ca oamenii care au discernamant vor vedea imediat ca TU insati esti dovada cea mai clara a faptului ca nu ai avut nevoie de vaccinuri si ca traiesti bine mersi? Eu nu am intalnit pana acum niciun om care sa fi trecut prin toate bolile pe care le-ai descris tu ca te-ar fi "lovit", asa ca uite cum devii dovada perfecta a inutilitatii vaccinurilor! Daca ai trecut fara sechele prin OPT boli ale copilariei si ai ajuns sa fii publicata pe site-uri sponsorizate de ditamai organizatiile de "sanatate", la ce te mai plangi?

Ti-e clar si ca ne e clar ca toate cazurile anecdotice pe care le prezinti sunt jenant de inventate, da? De ce ai facut gripa? Din moment ce esti fan atat de mare al vaccinurilor, nu cumva ti-ai facut si vaccinul antigripal, care se stie ca in cele mai multe cazuri declanseaza simptomele de gripa? Iaca, acum suporta consecintele. Ah, si sa ne pui si un video cum te-ai grabit la vaccinul pt. tuse convulsiva peste simptomele de gripa, sa postezi inregistrari ca sa ne tii la curent cu toate vaccinurile pe care le recuperezi. Sper ca stii ca trebuie sa-ti refaci toata schema de vaccinare pe care ai ratat-o in copilarie, da? Sa nu uiti!
Înţeleg, până la un punct, de unde vin părinţii care nu vor să îşi vaccineze copiii. În anii 1990, când eram o tânără şi îngrijorată mamă, înfricoşată de lumea în care urma să îmi nasc copilul,
Si noi intelegem ca toti cei care traiesc cu frica eterna de drobul de sare sunt victimele ideale ale spalarii de creieri marca big pharma. Vaai, erai mama ingrijorata? Ia aici un cocktail de aluminiu, mercur, antigel, creier de maimuta si aldehida formica (to name but a few) sa-l injectam in organismul bebelusului tau, poate iti mai trece frica. Vaaai, esti infricosata de lume? Stai ca-ti injectam bebelusul si cu niste ADN strain/animal combinat cu otravuri celulare, poate te linistesti.
studiam homeopatia, fitoterapia şi aromaterapia, credeam în îngeri, vrăjitoare, clar-văzători, cercuri în lanuri de grâu, extratereştri la Nazca, marinari uriaşi care îşi împărtăşeau cunoştinţele aztecilor, incaşilor şi egiptenilor şi credeam că eram o persoană binecuvântată de Spiritul Sfânt cu capacităţi vindecătoare.
Cand plm aveai timp sa studiezi toate astea, fa, daca erai tot timpul bolnava si pe antibiotice si prin spitale? Stii ceva, draga "Amy"? Chiar daca ar fi adevarat ce scrii, asta nu ar insemna decat ca tu de fapt ai ramas la fel de credula si imbecila, ti-ai schimbat doar "zeitatile" la care te inchini si in mana carora pui raspunderea pentru viata si sanatatea ta si a familiei tale.
Îmi studiam aura la jumătate de preţ şi filtram fluorul din apa de băut. Alesesem să fac regresiuni în trecut în loc să iau antidepresive.
Pai si de ce nu spui, fa, de la inceput, ca esti pe antidepresive? Ca s-a isterizat juma' de Facebook citind elucubratiile vomitate de Prozacul din tine! Aia care ti-au trimis cecul ca sa publici un asemenea articol atat de flagrant de handicapat stiau ca esti pe antidepresive? Sau esti bipolara si nu s-a prins nimeni? Si vezi ca nu e indicat sa amesteci antidepresivele cu alcoolul!


Primeam zilnic sfaturi de la cărţile de tarot.
Cum le primeai?  Ti le cacau porumbeii calatori in cap?
Îmi cultivam propriile mele legume şi îmi preparam propriile remedii din ierburi. Eram atât de scorţoasă încât m-am prăbuşit literalmente.
Draga "Amy", vezi ca spalatii pe creier care ti-au tradus elucubratiile in romana nu au stiut ca in engleza moderna cuvantul "crunchy" a capatat o conotatie ironica si se traduce prin "rontaitor de seminte". Scortosii poate ca s-or prabusi, dar cei care mananca seminte multe si o fac cu un dram de inteligenta nu se vor prabusi, garantat. 
Abia când am reuşit să preiau controlul tuturor acestor gânduri şi temeri paranoide despre lumea din jurul meu şi am devenit un om cu gândire critică obiectivă, abia atunci m-am făcut bine. Şi abia atunci când am încetat să iau pastile de zahăr pentru orice şi am început să merg la medici am început să prosper fizic şi mental.
Categoric, se vede ce mult ai prosperat: un om cu gandire critica obiectiva sare intotdeauna de la "luatul de pastile de zahar pentru orice" (semn ca erai oricum o ipohondra si o imbecila fara discernamant!) la mersul la medici si ridicatul manecutei pentru seringa cu otravuri celulare. Brava progres, felicitari! Vorba aia, unde oricum nu e creier, aluminiul din vaccinuri nici nu are ce ataca.
Dacă crezi că sistemul imun al copilului tău e suficient de puternic ca să lupte împotriva bolilor care ar putea fi prevenite prin vaccin atunci cu siguranţă este suficient de puternic ca să lupte împotriva oricăror minime cantităţi de patogeni morţi sau slăbiţi care sunt prezenţi în vaccinuri.
Viata e o lupta ... totul e razboi ... bla bla bla... natura ne ataca... natura ne distruge ... numai vaccinurile ne salveaza... bla bla bla...
Dar nu toţi din jurul tău sunt la fel de puternici, nu toată lumea are de ales, nu toată lumea poate lupta împotriva acelor boli şi nu toată lumea poate fi vaccinată. Dacă ai un copil sănătos, atunci copilul tău sănătos poate face faţă vaccinurilor şi poate proteja acei copii care nu sunt sănătoşi şi nu pot fi vaccinaţi.
Sigur, iar daca copilul nu "face fata" atunci face spate... nu conteaza... banul sa iasa!
Învaţă-l pe copilul tău compasiunea şi învaţă-ţi copilul despre responsabilitatea pentru cei din jurul lui.
Sigur, responsabilitatea majora nu este sa gandim cu propriul creier si sa deschidem ochii celor manipulati si folositi ca si cobai, ci doar sa punem botul la parolele goale de continut ale spalatorilor profesionisti de creiere, sa facem outsourcing cu mintea noastra, ca ne oboseste prea tare ganditul cu propriii neuroni.
Nu îţi învăţa copilul să fie egoist şi speriat de lumea în care trăieşte şi de oamenii din jurul lui.
Pai cine e speriat, fa, nu faceti tot voi valuri de isterie ca ai nostri copii nevaccinati va "infecteaza" odorul pe care l-ati umflat de substante neurotoxice care sa-l "protejeze"?
Şi învaţă-l să iubească oamenii cu autism sau cu alte disabilităţi importante dar să nu-i eticheteze ca fiind handicapaţi.
Oh, saracii copii autisti, ia uite cata compasiune fata de ei tocmai de la o pupincurista corporatista! Mars inapoi la troaca, scroafa imputita si corupta!
„Aceia dintre voi care nu aţi făcut bolile copilăriei deşi nu aţi fost vaccinaţi sunteţi norocoşi. Nu aţi fi reuşit asta fără noi, cei care suntem pentru vaccinuri.”
Cum, "Amy", ai fost atat de subtila incat sa ocolesti termenul pe care in secret il iubesti atat de mult - imunitatea turmei? Well, I've got another newsflash for you: nu exista nicio imunitate a turmei data de vaccinuri. Asa ca ia-ti compasiunea asta masluita si hai sictir in mortii ma-tii de troll penibil din big pharma!
Şi, în final, ceea ce este cel mai important pentru mine – expunerea conştientă a copilului tău la bolile copilăriei este o cruzime. Chiar şi în absenţa complicaţiilor aceste afecţiuni nu sunt plăcute. Nu ştiu tu, dar mie nu-mi place să văd copiii suferind fie şi de o răceală sau de o rană la genunchi.
Nici io nu stiu altii cum sunt, dar ce te faci ca mie nu-mi place sa vad copiii injectati cu substante neurotoxice. Mea culpa, sunt intr-adevar ceva mai "cruda" cu o rana la genunchi, dau cu scuipat si trece. Daca ai si tu vreo rana intre ochi, da-te mai incoace sa-ti trag si tie o flegma, sa-ti treaca...
Dacă nu ai avut niciodată aceste boli atunci nu ştii cât de urâte sunt dar eu ştiu. Durere, disconfort, incapacitatea de a respira, de a mânca sau de a înghiţi, febră, coşmaruri, mâncărimi pe tot corpul atât de mari că nu poţi suporta nici cerceaful, să slăbeşti aşa de mult încât să nu mai poţi nici merge bine, diaree care te lasă sleit de puteri pe podeaua băii, orele neplătite ale părinţilor care lipsesc de la lucru (şi eu lucrez acasă, deci rămâneam fără venituri), carantina, absenţele de la şcoală, absenţele de la petreceri, grijile, nopţile nedormite, transpiraţia, lacrimile şi sângele, vizitele la miezul nopţii la X şi Y, aşteptarea din camerele de aşteptare ale medicilor singură fiindcă nimeni nu vrea să stea lângă tine fiind înfricoşaţi de erupţia de pe toată faţa copilului tău ...
Mda, am avut si eu pojarel si varsat de vant si iata-ma, matura si sanatoasa. Guess what, stupid fuck? Ma abonez oricand la niste simptome care se incheie in 2 saptamani decat sa-mi introduc copilul in "clubul pacientilor pe viata".
Aceia dintre voi care nu aţi făcut bolile copilăriei deşi nu aţi fost vaccinaţi sunteţi norocoşi. Nu aţi fi reuşit asta fără noi, cei care suntem pentru vaccinuri. De îndată ce ratele de vaccinare încep să scadă cu atât mai puţin va putea imunitatea celorlaţi să apere şi pe copilul tău. Cu cât mai mulţi oameni vor dori să îşi vaccineze copilul cu atât vom fi mai norocoşi.
Dar mai bine imagineaza-ti tu, "Amy", ce norocosi vom fi cu totii daca vom iesi din paradigma fricii, din paradigma frauduloasa a teoriei "infectiei" si a "patogenitatii" microorganismelor, daca vom iesi din gandirea mecanicista si reductionista si din naivitatea de a pune botul la "binele cu forta" pe care ni-l vor vanzatorii si impingatorii de vaccinuri. Tare norocosi vom fi cu totii! Iar cu inca putin noroc, lumina adevarului se va revarsa candva si peste cartitele care inca prefera sa traiasca in intunericul ignorantei si chiar peste personajele de teapa ta, draga "Amy".
După Amy Parker, 2014, 3 ianuarie
Amy Parker este o mamă de 37 de ani care are doi copii adolescenţi şi este pe cale de a naşte al treilea copil în curând. A fost crescută într-un loc idilic din Lake District, England de părinţi foarte conştienţi. În prezent lucrează în Fylde Coast, England şi predă pian şi canto.

Pai cum avea "parinti foarte constienti" daca nu au vaccinat-o? Se poate, mai baieti, s-o dati in bara asa penibil pana si la ultimul paragraf?? In plus, o englezoaica care scrie cu ortografia americana?? Haideti, mai baieti, scoateti-o dracului de pe antidepresivele alea sau construiti-va cu mai multa atentie biografia personajelor fictive de "parinti" care preamaresc vaccinarea.

Da' nu-i nimic, Amy, tu baga mare cu contractiile alea, ca la al treilea copil vrem sa vedem pe viu toate vaccinarile, il cooptam si pe Offitt sa organizeze seringile cu care sa demonstreze ca un bebelus va suporta extraordinar de bine alea 10.000 de vaccinuri concomitent! Haide, Amy, e un pas mic pentru tine, dar un salt urias pentru omenire!! Hai, nu fii egoista, pune-ti nou-nascutul la bataie ca sa demonstrezi si prin fapte cat de mult crezi in vaccinuri, nu prin labareala sterila pe internet! Si daca tot predai canto, in timpul vaccinarii cu alea 10.000 de doze de vaccin nu uita sa faci si vocalize cu Nessun dorma...



In alte conditii, ti-as fi plans de mila tie si copiilor tai, draga "Amy", dar cand iesi la inaintare cu un asemenea articol in care ii descrii ca iresponsabili si "cruzi" pe parintii care nu vaccineaza si oferi "argumente" atat de jenante, trebuie sa-ti asumi si reactiile mai dure ale celor care vad dincolo de ceata propagandista a impingatorilor de seringi si care urasc manipularea ieftina. 

Iata ca si o comunitate de mame a facut o analiza pertinenta a acestui troll numit "Amy". Si am mai gasit un raspuns pe masura.

luni, 6 ianuarie 2014

Ingeri si curcubee

Scumpa mea prietena, unde te-ai dus? Cui m-ai lasat fara de tine?

Suflet curat, pur, nevinovat, suflet insingurat, ai luat o bucata imensa din inima mea cu tine, ma simt sfaramata si nu stiu cum sa lipesc la loc bucatile ramase!

Angela... Inger... Bobo a mea... fata Bitza... Bitza Bitzusca... unde te-ai duuus???

Cine te-a chemat si de ce atat de curand? Si de ce asa????

De pe 18 decembrie sunt lovita cu leuca... Ma uit de zece ori pe zi la poza ta si tot nu realizez ca ai plecat...

Vreau sa sune telefonul (ca la sfarsitul lui noiembrie, cand am vorbit ultima oara si nu stiam ca va fi ultima oara!!!!), vreau sa-ti aud din nou vocea calda si cristalina: "Faata Feliz, ce faci?", vreau sa dau timpul inapoi si sa fie totul cum era!! Vreau sa ma trezesc din acest cosmar.................  


Fotografie din 2005


Fata Bitza, mai stii cum ne-am cunoscut noi in clasa a IX-a, pe vremea cand eram bobocele de liceu?

Mai stii cum injuram amandoua bentitele alea nenorocite cu care trebuia sa ne strangem parul rebel? Tu erai cu buclele naturale, eu eram cu parul tapat si sprayat à la CC Catch... amandoua cu sarafanul stramtat la talie ca sa parem mai suple...

Tu m-ai invatat la 15 ani sa nu mai port dress de matase cu sosetute albe pe deasupra (horror!!), cum ma sfatuia mama pe vremea aia, facand din mine un hibrid de adolescenta cu ramasite de gradinita.

Tu m-ai invatat (oarecum, ca n-aveam talentul tau) sa dansez moonwalk-ul lui Michael Jackson.

Mai tii minte cum dansai breakdance? Faceai parte din "trupa de emancipate"... desi tu in adancul sufletului tau erai dintotdeauna o sensibila si o complexata, cum aveam sa aflu ulterior... poate ca si asta ne-a legat atatia ani, faptul ca amandoua purtam masca de "dure" ca sa ne ascundem sensibilitatea... Mai stii cum radeam de noua formatie "Bobo and Kool IN the gang"?

Fata Bitza, mai tii minte? Tu ai venit la ziua mea in noiembrie 1982, cand eu implineam 15 ani, si mi-ai daruit primul parfum adevarat pe care l-am primit vreodata in viata mea: L'air du temps de Nina Ricci. Si acum am o sticluta cu acest parfumel in dulapiorul cu parfumuri, fiindca -desi nu ma dau des cu el- imi cumpar mereu cate o sticluta de rezerva pentru a retrai din nou si din nou momentul acela unic de bucurie cand am primit darul tau!!!

Mai stii cum chiulisem odata de la nu stiu ce ora ca sa mergem la Liceul Mihai Viteazul fiindca vizavi era o patiserie unde aveau niste merdenele bestiale? Mai stii cum, intorcandu-ne pentru ora urmatoare, ne potriveam textul in caz ca ne-ar fi gasit si intrebat diriga unde am fost: "Doamna, noi la Mihai Viteazul nu am fost!", "Bine, bine, dar unde ati fost?", "Doamna, noi la Mihai Viteazul NU am fost!" - ce mai radeam pe atunci...

O mai tii minte pe profa de fizica, dna Cornelia Badescu? Ea m-a strigat o data Feliz, iar tu ai preluat numele asta si ai ramas pana acum singura persoana din viata mea care ma numea Feliz. Fata Bitza, cine o sa-mi mai spuna mie Feliz de acum incolo?



De pe 18 decembrie lumea mea e neagra si pustie, sunt anesteziata de durere, ma tot uit la pozele tale, tot rostesc si citesc cuvintele "a murit Bobo" si creierul meu refuza sa le proceseze!

Fata Bitza, tu erai singura dintre prietenele mele cu care ma simteam 100% in largul meu injurand si bagandu-mi toate alea, fiindca si tu injurai cu aceeasi pasiune ca si mine! In anul 2 de facultate, un coleg mi-a spus ca eram singura tipa la care injuraturile nu sunau vulgar: "E o placere s-o ai in fata ochilor pe Feli cu siragul de perlute la gat si s-o auzi cum isi baga p**a in pancreasul mamii lor de nenorociti" (nu mai stiu acum care erau nenorocitii la momentul ala, ca tare s-au inmultit de atunci!). Fata Bitza, exact asa simteam si eu cu tine, ca injuraturile iti dadeau un farmec aparte, iar in plus tu erai singura persoana din lumea asta de la care mai invatam chiar si eu cate o injuratura noua si savuroasa!

Singurul aspect unde nu eram deloc pe aceeasi lungime de unda era cel cu fumatul. Cat m-am tot rugat de tine, ani de zile, sa lasi naibii tigarile alea nenorocite!!! Nu am reusit sa te conving.

Anii '90


Fata Bitza, dupa ce am terminat liceul viata ne-a despartit cativa ani. Tu apoi ai plecat in Germania maritandu-te cu Nikos. Mai tii minte cum ne-am revazut in 1993 in Mannheim? Inainte de asta corespondasem inca din 1990, pe vremea cand eu eram proaspata azilanta in Germania. Primisem de la tine cateva pachetele cu cosmetice (tu mi-ai deschis pe atunci "apetitul" pt. cosmeticele Yves Rocher, la care am fost dupa aceea clienta ani de zile). Nici tu nu aveai bani multi, neavand vreun job si muncind in restaurantul socrilor tai. Tin minte ca te-am vizitat in 1993 si m-a durut sufletul sa te vad cu mainile crapate, imi povesteai ca dormeai cu straturi groase de crema pe maini si cu mainile in niste manusi speciale, fiindca in permanenta aveai mainile iritate din cauza spalatului de vase in apa cu detergent la barul socrilor...

Cred ca nu ti-am spus niciodata cat de mult au insemnat pentru mine scrisorile tale din acea perioada, faptul ca -spre deosebire de altii (inclusiv propria mea mama)- tu nu m-ai abandonat, ci mi-ai fost alaturi la greu, m-ai sustinut si m-ai incurajat! Undeva, intr-una din cutiile mele cu scrisori vechi, am pastrat toate scrisorile tale, am sa le recitesc curand, ca sa te simt din nou aproape!

Mannheim, 1993

Fata Bitza, mai tii minte ca deja prin 1993 vorbeai binisor si greceste? Dupa aceea socrul tau s-a imbolnavit de cancer la colon, a fost operat, au vandut restaurantul si s-au retras la pensie in Grecia. Nikos a primit o suma de bani cu care a tinut mortis sa va intoarceti in Romania si sa deschida un bar pentru studentii greci, promitandu-ti ca o veti duce bine financiar, ca nu vei fi niciodata nevoita sa lucrezi, bla-bla-bla... Cert este ca 1 an mai tarziu erai deja nevoita sa te angajezi (ca secretara la o reprezentanta Sharp), fiindca barul lui Nikos inghitea bani ca o gaura neagra si nu facea niciun profit. A urmat falimentul, tu iar ti-ai schimbat jobul, ajungand asistenta directorului de IT la METRO Romania. Era un job bine platit, deci nu-ti lipsea nimic (vorba vine!!!), ai dus-o "bine" cam pana in 2005-2006... cand a murit tatal tau...

Dupa moartea tatalui tau, toata lumea ta s-a prabusit, echilibrul tau interior fragil s-a destramat... ai inceput sa ai atacuri de panica, ai avut incredere in psihiatrii care te-au internat in spital si te-au "tratat" cu medicamente zombificatoare, menite sa astupe simptomele pentru ca sa poti functiona din nou in societate (baga-mi-as p**a in ea de societate nenorocita!). Ti-ai pierdut jobul, saptamani intregi iti era teama sa mai iesi din casa... Nu ai avut parte de sprijin decat de la o mana de oameni... mai putin narcisista de maica-ta, care continua sa te paraziteze pana si atunci, tot tu trebuia sa ai grija de ea, tot ea se vedea pe post de "victima"!!

Apoi -divortata deja de Nikos de cativa ani- l-ai cunoscut pe internet pe Amon si ai venit (din nou) in Germania prin 2006.  Te chema destinul? Cine poate sti...

RIP... sweet angel

Fata Bitza, te-am visat, mi-am amintit de fetisoara ta alba cu pistruii aia unici, ochii tai verzi frumosi, lumina de bunatate si inteligenta si sensibilitate care sclipea in ei, zambetul tau cald si timid... imi sangereaza inima de durere ca nu mai apucasem sa ne vedem de 9 ani de zile decat in poze... Nici macar nu eram "prietene" pe Facebook... vezi, ce inseamna sa fii prieten adevarat, in viata reala? N-ai nevoie sa-ti dai LIKE-uri pe Facebook sau sa sharuiesti statutul altcuiva, fiindca mai bine ii scrii un email sau ii dai un telefon.

Fata Bitza... si a venit sinistra zi de 18 decembrie 2013... Pe 29 noiembrie iti trimisesem un mail... Cand nu am primit niciun raspuns timp de 3-4 zile, lucru care nu-ti statea in caracter, am inceput sa te sun din doua in doua zile. Nu cred ca poti sa-ti dai seama ce remuscari ma sfasie ca nu am sunat zi de zi, ca nu am sunat de 20 ori pe zi!!!! Cumva, simteam ca ceva nu este ok, dar uite cum viata ma lua zilnic val-vartej cu altele si nu am sunat zilnic! Iarta-ma, draga Bobo, iarta-ma...........

Pe 18 decembrie am plecat dupa-amiaza la servici si asteptam trenul pe peron, cand l-am prins in sfarsit pe Amon la telefon. Cand te-am cerut pe tine si l-am auzit ezitand si spunand cu voce pierduta: "Ah..... tu nu stii.....", am simtit ca mi se opreste rasuflarea. Convorbirea a continuat apoi printre urlete si jelanie reciproca (intre timp ma baricadasem in compartimentul de clasa I-a in tren, eram prabusita pe jos si lumea care se urca la diferite statii in tren se indeparta rapid catre celalalt capat al vagonului). Bitza, draga de tine, se pare ca pe 2 decembrie ai fi avut "un fel de atac cerebral sau ceva asemanator" (!), care -in conditiile extrem de dubioase in care ai fost tratata in zilele in care ai fost tinuta in coma (voi reveni la asta)- a dus la deznodamantul fatal... si tocmai 18 decembrie, ziua cand reusisem sa-l prind in sfarsit pe Amon la telefon, iti fusese destinata sa-ti fie ultima zi de viata pe acest pamant........

Bitza draga, scumpa de tine, aveai frecvent dureri de cap si -desi mereu iti ziceam sa le lasi naibii de medicamente si chiar tu stiai cat de periculoase sunt!!!- spuneai ca ti-era frica de durere si de aceea la fiecare migrena incercai din nou si din nou sa suprimi simptomele.... 

Imi pare rau ca te-am implicat si in problemele care ma framantau pe mine. Imi amintesc ca, auzindu-ma pe mine in vara cat eram de implicata pentru a o ajuta pe Sophie sa iasa din familia de pedofili, am vazut ca ai mers si ai lasat si tu un comentariu pe blogul celebrului psihiatru care mai intai se batea cu pumnii in piept ca-si face nucleu, ca ajuta, ca salveaza, ca o face pe mama in paispe, dupa care (din motive "bancare"!!) a dat-o la intors la 180° si a scris un articol prin care a reusit cu o maiestrie diabolica sa arunce o galeata de cacat cu iz intelectual pe eforturile celor cu adevarat implicati, a reusit sa demotiveze un numar impresionant de oameni, astfel contribuind la ramanerea Sophiei in familia pedofilului care a ucis-o pe Ruxanda Guger!

Tu, Bitza scumpa, comoara cu suflet curat si inteligenta nepervertita, ai lasat urmatorul comentariu:
Sa mai asteptam, sa mai verificam, sa nu ne implicam prea mult, noi astia fara competenta si “neputiinciosi”, sa mai…lasam o victima neajutorata sa suporte cosmarul prezent, pentru ca trebuie sa luam mai mult in considerare eventuale neplaceri pe care i le-ar putea aduce publicitatea de azi intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat?! Chiar e credibila ipoteza ca ar fi vorba doar de rodul fanteziei a doua femei mature care s-au trezit de azi pe maine fara motiv sa acuze un ginere si sot de pedofilie?
In momentul in care exista cea mai mica suspiciune de abuz asupra unui copil, trebuie actionat. In cazul Sophiei, exista foarte mari suspiciuni, deci trebuie actionat in forta, trebuie protejat copilul de adulti si nu invers. Un copil de varsta atat de mica nu se poate ajuta singur, nici fizic (prin incercarea de fuga de la locul unde se intampla abuzul), nici psihic. Traumele la care este supus ard de fiecare data in carne vie si cicatricile ramase nu vor putea fi niciodata eliminate prin chirurgie estetica. Subconstientul poate dezvolta o strategie de autoprotectie, prin depersonalizare, dar depersonalizarea nu poate fi controlata constient si ea poate fi temporara sau permanenta. Cine a trecut vreodata pragul asta, stie ca nimic nu va mai fi vreodata ca inainte. Dvs. ca psihiatru ar trebui sa stiti toate astea, macar din teorie daca nu din practica, iar interventia dvs. ar fi trebuit sa sune putin altfel.
Avand in vedere si posibilitatea unor astfel de sechele psihice, pe langa altele, chiar este cazul sa ne gandim ca prima prioritate la cat de etica este publicarea identitatii fetitei si a amanuntelor situatiei ei? Chiar credeti ca asta va fi cea mai mare problema a ei in viitor? Eu iau in calcul si ipoteza ca, daca abuzul este real si nu este ajutata in prezent, fetita la un moment dat va alege sa nu mai aiba viitor. Nu ar fi prima data cand o victima abuzata in copilarie se sinucide in adolescenta sau mai tarziu.
Dvs. spuneti ca exista posibilitatea ca fetita sa nu fi fost abuzata. Da, dar exista in acelasi timp posibilitatea ca fetita sa fi fost si sa fie in continuare abuzata!! Care dintre aceste posibilitati e mai probabil sa o distruga ca fiinta umana? In care dintre aceste posibilitati joaca timpul care se scurge intre inactiune si actiune din afara un rol extrem de important? Cazul trebuie facut public, prin toate mijloacele, pentru a se impiedica musamalizarea, care se practica in cercurile faptasilor.
Cu ce credeti ca se poate confrunta un adolescent / adult mai usor: cu niste acuzatii nedrepte, aduse in trecut unor persoane de referinta din viata lui, de catre alte persoane de referinta? Sau cu realitatea unui abuz sexual suferit personal de-a lungul anilor, de care persoanele de referinta au stiut, dar au ales sa inchida ochii pentru a se proteja, in detrimentul victimei abuzului? Sa nu uitam ca s-a ajuns pana la crima!!
Cum ar fi ca fetita sa intrebe peste niste ani de zile “Si daca ati avut o banuiala ca mi se intampla ceva rau in familie, de ce nu ati facut ceva, ca sa iasa adevarul la suprafata? Ca voi, ca adulti, puteati.” Si sa i se raspunda: “Pai, stii, nu ne judeca atat de aspru, ne-am gandit ca, daca interveneam, iti periclitam viitoarele relatii cu rudele paterne si circula prea mult numele tau pe internet. Si nu puteam risca asa ceva. Am preferat sa riscam continuarea abuzului”.

Iti multumesc inca o data, scumpa mea Bitza, pentru implicarea cu atata suflet si atata coloana vertebrala!! Si iarta-ma ca la problemele si grijile tale te-am mai incarcat si eu cu ale mele... dar intr-o buna zi -cand Sophie va fi mare si adevarul va iesi la iveala (caci fetita asta nu va ramane o eternitate la 7 ani)- sper din suflet ca voi avea posibilitatea sa stau de vorba cu ea si sa-i povestesc despre tine, draga mea prietena, sa-i povestesc cum destinul ei a atins cumva si viata ta si ca si tu ai contribuit la actiunea pornita de noi pentru a o salva pe Sophie... Stiu ca ziua aceea va veni.
 
Scriu de zile si nopti intregi la postarea asta... printre lacrimi si in intuneric sufletesc... sunt anesteziata de durere si functionez pe pilot automat de pe 18 decembrie... am plans cu orele, pana cand mi se umflasera ochii atat de tare incat nu mai vedeam nimic... nu-mi amintesc cand am mai plans vreodata atat de mult si indelungat... fara sa pot sa ma linistesc... nu pot sa ma linistesc...

Am avut un Craciun negru anul asta. Ce luasem eu oricum distanta de aceasta "sarbatoare" in ultimii ani, dar acum pur si simplu TOTUL mi s-a parut lipsit de sens... ce isterie ridicola si superficiala... poze cu brazi cu globulete si sclipici si zeci de cutii cu cadouri infasurate tot cu sclipici si cu fundite colorate... bijuterii sclipitoare... parfumuri scumpe... haine de marca... (in timp ce altii fac foamea!)... Hello Kitty... Cars... papusi... camioane... Lego... obiecte imputite facute din plastic toxic, care trebuie sa le tina copiilor loc de afectiune autentica si interes parintesc si de timp valoros si constient petrecut cu ei... (si nu ma exclud aici!) ... apoi toate burtile imbuibate cu "bucate traditionale"... toate familiile instrainate care se aduna sa "sarbatoreasca" inca un an in care s-au pacalit ca au trait... toate mintile amortite cu alcool... toate sufletele moarte si zombificate si dependente de consumerism... mi-e sila...

Pentru 24 decembrie luasem mai demult bilete la teatru de copii si m-am bucurat ca aveau in fata, langa scena, pernute speciale pentru copii, astfel David a stat si s-a uitat la piesa impreuna cu alti copii, iar eu am stat mai in spate, pe scaun normal, unde am putut sa plang in voie tot timpul cat a durat piesa. Si-asa, pe 18 decembrie cand am ajuns la servici eram deja umflata de plans, sefa a vrut sa ma trimita acasa, dar i-am spus ca vreau sa stau la birou si sa pot plange, caci acasa era David si nu puteam sa plang in voie decat noaptea... asa m-am dus la servici 3 zile la rand ca sa plang acolo... dar de Craciun am refuzat sa-mi reprim sentimentele si durerea, erau prea mari...

David m-a intrebat de ce plang, i-am explicat ca mi-a murit o prietena draga, i-am aratat fotografii... El a incercat sa ma faca sa rad, i-am explicat ca sunt trista si ca nu e nevoie sa ma faca sa rad, fiindca atunci cand iti moare cineva nu poti sa razi. Atunci mi-a zis "Stii ceva, mami? Incearca sa uiti!" - i-am explicat ca nici asta nu se poate, cand te doare sufletul si esti trist... Atunci mi-a zis "Bine, mami, atunci incearca sa suporti durerea.............."

Fata Bitza, revelionul l-am petrecut singura la computer toata noaptea, cu pozele tale si cantecul "Bridge over troubled water" pus ore intregi pe repeat, pana la epuizare, desi si inainte il stiam pe de rost, fiind unul din cantecele noastre de suflet.  Mai tii minte? Fata Bitza, ma bantuie atatea regrete... ca nu te-am ajutat mai mult, ca nu am insistat si mai mult sa-mi povestesti tot ce te apasa, ca nu m-am urcat in tren si nu am venit la tine in vizita, sa te vad pe viu si sa vorbesc cu tine si sa te incurajez si mai mult...

O buna prietena si de asemenea fosta colega de liceu a descris perfect ceea ce simt:
Ştiu ce înseamnă o durere care pulsează şi în somnul chinuit, cu care te culci şi te trezeşti rugându-te în mod absurd ca totul să fi fost doar un vis urât din care să te poţi trezi cât mai curând, să constaţi că nimic din coşmarul care ţi-a scrijelit nervii şi sufletul nu a fost real, că îi poţi propune Providenţei s-o poţi lua de la început, să repeţi tot ce a fost până în acest punct, pentru ca totul să se petreacă altfel a doua oară; să îţi doreşti să fie ca într-un joc, în care ai şansa să rosteşti formula magică "Piua!", care să îţi aducă eliberarea din coşmar...

Inca ma rog in fiecare zi ca totul sa nu fi fost decat un vis urat. Si cand ma uit la poza ta ma simt din nou ca intr-un univers paralel, unde nimic nu mai are sens, nu mai stiu unde sa ma regasesc, Bitza, in lumea asta din care ai plecat atat de brusc si pe care ai lasat-o mai pustiita de un suflet frumos si bun si curat. Vreau sa ma trezesc din acest cosmar cumplit care a devenit viata mea din data de 18 decembrie 2013, nu mai pot sa dorm, nu mai pot sa zambesc, nu inteleg cum nu se opreste lumea in loc, de ce totul se petrece mai departe, de ce exista aceeasi nedreptate si unii oameni mor de foame in vreme ce altii arunca in continuare bani pe toate cretinismele culmii consumeriste care ne-a acoperit si ne sufoca pe toti, nu inteleg de ce frauda, coruptia, uratenia, minciuna sunt inca la loc de "cinste" si masina propagandei inca are mare succes la cartitele ignorante carora le place in subteran si care fug cat pot de lumina si musca pana la sange pe oricine ar incerca sa aduca o raza de adevar in viata lor, nu inteleg de ce traiesc in continuare monstrii si isi pierd viata oamenii sau copiii cu cel mai nevinovat si pur suflet din lume... nu mai inteleg nimic...

Fata Bitza, cand eu eram deprimata rau in 2009 am primit de la tine un mesaj pe care l-am recitit zilele astea de nenumarate ori si de fiecare data ma sfasie durerea si iar plang de nu mai stiu de mine:
...Asa ca, fata Feliz, iti spun La Multi Ani! si iti intorc urarile exact in forma in care le-ai scris tu pentru mine, pentru ca mi se par foarte adecvate perioadei pe care o treci si tu. Te rog, aduna-te si tine-te strans intr-o bucata, ai incredere in tine si in Bogdan, asa cum ai avut si inainte de venirea Daviducului pe lume si crede cu tarie in legile naturii: nu exista ca dupa furtuna sa nu iasa soarele, eventual si cu un curcubeu de toata frumusetea!!! Tu esti o luptatoare si ai puterea sa renasti din propria cenusa de cate ori iti este necesar, Feliz, regaseste-te pe tine, pune viata la pamant, pune-i genunchiul in gat si arata-i cine e seful!! Asa te stiu, dupa fiecare cadere te-ai ridicat si te-ai dus mai departe, purtandu-i si pe altii in spate. E normal sa obosesti si sa te impotmolesti, e omeneste, nu permite nimanui sa te judece si nu te judeca nici tu, acorda-ti pauza de care ai nevoie cand simti ca e prea mult - si nu are cum sa nu fie bine pe urma. Curcubeul te asteapta...

Iar anul asta, de ziua mea, am primit ultimul mesaj scris de la tine:
Fata Felizuschka,
La multi ani, cu multa sanatate, bucurii si energie pentru luptele in care te-ai angajat!
Te pup cu mult drag,
Bitza

Citesc si recitesc si nu stiu cum sa-mi adun de pe jos bucatile de suflet sfaramate prin pierderea ta, ca sa merg cumva mai departe. Din nou... Fiindca nu am de ales, Bitza, trebuie sa ma ridic si sa merg mai departe, mai saracita cu un om deosebit in viata mea si mai incarcata cu o lupta. Da, la luptele pe care le aveam de dus pana acum, s-a mai adaugat prin moartea ta inca una.

Ne vom revedea candva... pe un alt curcubeu... fata Bitza... prietena draga...




............................

Va urma