marți, 14 ianuarie 2014

Minciunile profitabile ale stiintei (Partea a III-a): Moartea cerebrala si frauda donarii de organe

Motto:
"Esenta prostiei nu este sa nu stii, ci sa nu vrei sa stii..."

~~ articol citit de 93.151 de ori pana in aprilie 2016 ~~


Bruce Lipton: "Sunteti responsabili pentru tot ceea ce vi se intampla, din clipa cand constientizati ca sunteti responsabili pentru tot ceea ce vi se intampla!"

Sunteti sau vreti sa deveniti donatori de organe? Cititi cu atentie acest articol. 



Pana in luna decembrie 2013, daca m-ar fi intrebat cineva, si eu eram convinsa ca donarea de organe este o chestie buna, umana, profund etica si de o moralitate impecabila.

Pe undeva este ca si cu vaccinarea: multi oameni traiesc cu iluzia ca este o chestie buna, pana cand -uneori loviti oribil de destin- incep sa se informeze cu adevarat despre subiectul respectiv.


Pe 18 decembrie a murit draga mea prietena Bobo. In aceeasi zi in care am reusit in sfarsit sa dau de sotul ei la telefon, am aflat ca fusese debransata de la aparate si i se recoltasera deja organele pentru transplantare!!! Din momentul ala am umblat peste 3 saptamani ca un zombie, lovita de tren, naucita, plangand in fiecare zi ore intregi, nedormind nopti in sir, anesteziata de durere si de soc...

Si mi-am adus aminte de un mail primit acum o jumatate de an de la o familie de nemti care ma rugasera sa le trimit si lor in format .pdf traducerea in romana a prelegerii dr. Loibner despre originea si istoria vaccinurilor, iar dupa aceea imi trimisesera doua brosurele despre moartea cerebrala si donarea de organe, cu rugamintea sa-mi fac timp sa le traduc si pe acelea in romana, fiindca ei merg des intr-o zona rurala din Romania, unde oamenii nu sunt deloc informati despre aceste aspecte. Fiind atunci in focuri cu proiectul Sophie, am aruncat doar f. scurt un ochi pe documentele respective, practic neinregistrand despre ce era vorba, si le-am salvat in ideea ca voi reveni la ele cand imi vor permite prioritatile... 

O sa-mi reprosez toata viata ca nu am parcurs atunci cu atentie textele respective, dar cred ca stiti si voi cum se intampla cand ceva nu va atinge personal, e usor de ignorat si de blocat si de bagat capul in nisip si mers in continuare prin viata cu ochii inchisi... La vaccinare am avut norocul si am fost binecuvantata cu o prietena care mi-a deschis ochii asupra acestei fraude inca dinainte de a ramane insarcinata, astfel incat m-am putut informa pe indelete si fara frica. Ei bine, la capitolul moarte cerebrala si donare de organe eram total ignoranta... mai bine zis credeam -ca cei mai multi dintre voi- ceea ce auzisem la televizor si ce citisem prin ziare: ca e o chestie nobila, de o inalta tinuta morala, care salveaza vieti si care ar trebui sa ne determine pe toti sa semnam cardurile de donatori.

Ei bine, pot sa va spun ca de pe data de 19 decembrie si pana in ziua de azi am citit deja sute de pagini si materiale in romana, engleza si germana pe aceasta tema, am stat nopti intregi si am urmarit zeci de prelegeri, interviuri, filme si reportaje pe aceasta tema, m-am inscris pe doua grupe de Facebook care se ocupa cu aceasta tema, cred ca la ora asta as putea sa tin o prelegere de doua ore cu toate informatiile pe care le-am acumulat pana acum. Ca si pentru subiectul vaccinarii, am simtit nevoia sa fac un research aproape exhaustiv, mai ales ca din cautarile mele pe internet a reiesit ca nu mai exista niciun alt articol in limba romana de complexitatea celui pe care vi-l propun azi.

Articolul de fata este, pe langa dorinta mea de a informa cat mai multi oameni, in primul rand o incercare de a-mi spala pacatele fata de draga mea prietena, pe care am sa-mi reprosez toata viata ca nu am putut s-o salvez. Nu, nu de la moarte, ci macar de la disectia pe viu care se cheama "donarea de organe"!!! 

Foto: Enquirer

Deja primele lucruri pe care le-am aflat de la sotul ei la telefon mi-au aprins beculetele. Medicii de ambulanta au dus-o mai intai la un spital din apropiere, asta fiind prima chestie suspecta: nu l-au lasat si pe sot in ambulanta, desi ea isi pierduse cunostinta si in indicatiile legale pentru paramedici scrie clar ca "Prezenta unui insotitor in ambulanta este permisa atunci cand este pentru binele pacientului. De asemenea, prezenta insotitorului este recomandata la transportul copiilor sub 14 ani si al persoanelor care din cauza starii in care se afla nu pot da detalii despre ele insele." Cand sotul ei tocmai parca masina la acel spital, l-au sunat pe mobil ca sa-i comunice ca s-au razgandit si au dus-o la ALT spital (aflat mult mai departe!), anume Clinica Bremen-Mitte, care - vai, ce "coincidenta" - are si un centru de transplantare afiliat!!!!!! Pentru mine este clar ca soarta ei a fost decisa inca din ambulanta!

Apoi, la clinica, sotul ei primea in fiecare zi un alt diagnostic de la cate un alt medic, unul mai evaziv ca celalalt: ba era atac cerebral, ba era anevrism si o operau, ba era "ceva genetic, mai bine ca nu aveti copii, altfel putea fi transmis pe linie genetica" (!!). S-au eschivat cand el a intrebat daca a intrat ea singura in coma sau au bagat-o ei ca s-o stabilizeze. Intr-o zi l-au chemat sa discute si nu a aparut nimeni. A doua zi a aparut o doctorita noua, dupa ce iar a fost lasat sa astepte cu orele. In final i s-a comunicat ca Bobo intrase in moarte cerebrala, totul ireversibil, bla-bla-bla... si apoi a venit si intrebarea inevitabila: "nu ne dati organele?" Era candidata perfecta: 45 de ani, fara copii, somera, fara rude langa ea cu exceptia sotului. Va las pe voi sa trageti concluziile, caci eu nu mai am lacrimi, sunt impietrita.

Stiu ca articolul asta va fi o lectura extrem de dureroasa si neplacuta, care va va face pe alocuri sa vi se stranga stomacul, dar daca tot ati ajuns aici va rog sa cititi cu atentie totul si sa va convingeti singuri, apelez ca intotdeauna la discernamantul fiecaruia sa-si faca propria parere. De data asta am sa incerc sa pun mai putine linkuri in text, am sa pun mai multe pe lista de surse din final, pe care va invit sa le parcurgeti ca sa fiti informati din surse medicale independente despre ce inseamna cu adevarat "darul vietii" de care vorbesc cu atata "abnegatie" cei care vor sa va convinga sa va faceti card de donator!

* * * * *
"Informarea" publicului larg

In prezent se face peste tot o reclama tot mai insistenta pentru donarea de organe, caci disponibilitatea populatiei de a dona a inceput sa lase de dorit in ultima vreme, mai ales datorita scandalurilor cu transplantari frauduloase. In Germania chiar zilele astea se judeca procesul unui celebru chirurg din Göttingen, care este acuzat ca a manipulat la greu listele de transplantare, a falsificat 50% din actele pacientilor, a transplantat diverse organe unor pacienti care nu corespundeau criteriilor legale/medicale etc., contribuind chiar la decesul prematur al unor pacienti. Ca si cum problemele ar exista doar pe partea recipientilor de organe...

Asigurarile de sanatate ne trimit scrisorele in care suntem intrebati in formulari mieroase daca dorim card de donatori. Pana si in scoli si licee a inceput sa se discute subiectul! Revistele lucioase gen Spiegel sau Stern au pagini intregi de reclama de pe care iti ranjeste cate o vedeta infatuata care tine in mana cardul de donator de organe: moderatorul Markus Lanz cu textul "Asta e la moda acum", halterofilul Matthias Steiner cu textul "Cantareste putin, dar are greutate", actorul Klaus Behrendt (in imagine) cu textul "Pentru mine este clar: asta se poarta acum, cardul de donator de organe". 


Multe brosuri colorate si reclame la cinema sunt menite sa ne animeze sa ne punem organele la dispozitia altor oameni. Mai ca incepi sa te jenezi daca vrei sa-ti pastrezi propriile organe dupa moarte!! 

Dupa moarte... Ei, aici incepe problema. In caz ca nu stiati, nu sunteti morti atunci cand vi se extrag organele pe care eventual vreti sa le donati! Sunteti doar definiti ca morti

Istoria industriei de transplantare

Si intram direct in tema: problema majora a transplantului de organe este ca de la un mort nu pot fi obtinute organe transplantabile! Acele organe sunt la fel de moarte ca si mortul. Organe vitale, care functioneaza, nu pot fi recoltate decat de la un om viu. Da, ati citit bine, toti acesti oameni traiesc inca, dupa toate legile biologice, atunci cand li se extrag organele. Asta ii ucide in realitate.

Parca va si aud: "Nu pot sa cred, nu e adevarat, pe cardul de donator scrie altceva!". Da, pe declaratia respectiva scrie:
Subsemnatul(a) ........... informat(ă)şi conştient(ă) asupra riscurilor
şi beneficiului transplantului de organe,ţesuturi şi celule umane; în
concordanţă cu dispoziţiile legale în vigoare referitoare la prelevarea
şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule umane, declar că sunt de acord cu înscrierea mea ca donator voluntar post-mortem pentru următoarele organe, ţesuturi şi celule: ...........................
...................................................................

Buba apare la definitia de post-mortem, cu alte cuvinte ce se intelege mai nou prin sintagma dupa moarte, adica acum intra in joc conceptul-joker de "moarte cerebrala". Definitia mortii cerebrale dateaza din 1968, de cand Comisia ad hoc de la Harvard Medical School a intocmit o lucrare "stiintifica" (la comanda industriei medicale nou create, insasi expresia ad hoc inseamna "anume pentru acest scop"!) pentru a redefini conceptul de moarte.

La momentul acela existau doua probleme acute. In primul rand, medicina "progresase" atat de mult incat transplantul de organe devenise posibil: profesorul Christiaan Barnard facuse deja primul transplant de inima, care ii adusese renume mondial (nu mai conta ca si recipientul decedase la 18 zile dupa transplant!!). Ceea ce putini stiu: Barnard incalcase prin operatia respectiva toate standardele si legislatiile medicale si etice posibile, deci risca sa fie acuzat de crima. Concomitent, un alt medic fusese acuzat si condamnat pe buna dreptate de crima in Japonia pentru un transplant de la un "mort cerebral"...

Ei bine, inainte ca pe Barnard sa-l astepte aceeasi soarta, proaspat solicitatul comitet de la Harvard a livrat exact la timp "expertiza" care impunea conceptul abstract de moarte cerebrala ca noua definitie a mortii si recomanda ca moartea cerebrala sa fie considerata moartea omului, oferind astfel peste noapte baza "legala" si "etica" pentru ca pe viitor oamenilor sa li se extraga pe viu organele. Cum de pana atunci nimeni nu simtise nevoia sa dea o noua definitie mortii?? Abia cand s-au profilat la orizont castigurile grase pentru industria farmaceutica si a inceput sa fie nevoie de organe vii si proaspete pentru transplanturi, s-a inventat si noua definitie.

Ca atare, "moartea cerebrala" nu a aparut si nu s-a dezvoltat prin aplicarea vreunei teorii sau metode stiintifice noi, comisia de la Harvard nu a stabilit daca coma ireversibila era un criteriu adecvat pentru deces. Membrii comisiei erau medici, teologi si avocati. De aici se vede clar ca nu era vorba de o chestiune medicala, ci de una juridica!! Misiunea declarata a comisiei a fost sa justifice cumva "moartea cerebrala" stabilita ca un nou criteriu al mortii, pentru a impune eutanasia mascata. Pe scurt, raportul a fost facut ca sa corespunda deja scopului si concluziilor la care se ajunsese anterior. Scopul "expertizei" a fost declarat direct in text: "Intentia noastra principala este de a redefini coma ireversibila ca nou criteriu al mortii... [...] Criterii depasite pentru a defini moartea pot duce la controverse in obtinerea organelor pentru transplantare"...

Cu alte cuvinte, nu se facusera studii, nu a existat absolut nicio baza stiintifica pentru a sustine ipoteza ca moartea cerebrala ar fi moartea reala, dar era nevoie musai de criterii noi, utilitare, anticipatorii, pentru a redefini moartea cu scopul declarat al recoltarii de organe; Shah et al. au publicat in J Med ethics critica deschisa a noii "definitii" ("fictiune legala"), dar era profit de facut, nu aveau ei timp de "maruntisuri" stiintifice...

Dr. Henry Beecher, presedintele comitetului de la Harvard, a comunicat direct si fara jena adevarul despre raportul respectiv:
“Exista intr-adevar un potential salvator de vieti in noua definitie, care -cand va fi acceptata- va duce la o cantitate disponibila mai mare de organe esentiale in conditii vitale, pentru transplantare, astfel vor putea fi salvate nenumarate vieti acum pierdute inevitabil…La ce nivel alegem sa numim moartea este o decizie arbitrara. Moartea inimii? Parul continua sa creasca. Moartea creierului? Inima poate continua sa bata. Este necesar sa se aleaga un nivel la care creierul sa nu mai functioneze. Este ideal sa se aleaga un nivel la care, desi creierul este mort, celelalte organe sa mai poata fi folosite. Aceasta am incercat sa clarificam in ceea ce am numit noua definitie a mortii.
Henry K. Beecher and H. I. Dorr, “The New Definition of Death: Some Opposing Views,” International Journal of Clinical Pharmacology 5 (1971):120
In al doilea rand, in 1968 mai exista si alta problema, care a fost si ea "rezolvata" prin "expertiza" de la Harvard. Terapiile intensive -o ramura noua a medicinei, dar care se dezvolta fulgerator- lasau tot mai multi pacienti intr-o stare intermediara, intre viata si moarte. Oamenii respectivi vegetau uneori ani in sir fara a-si mai recapata cunostinta, iar ingrijirea lor costa enorm de multi bani... Expertiza de la Harvard a "rezolvat" dintr-o lovitura si statutul incert al unor astfel de pacienti. Si astfel s-au creat premisele perfecte, moartea era redefinita si accelerata - marea industrie a transplantului de organe luase nastere! Iar cand spun industrie, ma refer nu numai la profiturile facute prin vinderea organelor si prin transplantarea lor, ci si la miliardele castigate cu medicamentele imunosupresive pe care recipientii organelor sunt obligati sa le ia o viata intreaga pentru ca organismul lor (care nu se lasa pacalit) sa nu respinga organul proaspat transplantat; medicamente imunosupresive care uneori pentru primitorii de organe se ridica la sume de mii de euro pe luna; medicamente imunosupresive care de cele mai multe ori contribuie la declansarea de cancere la pacientii transplantati.

Nu mai insist aici si pe aspectul subliniat intr-un studiu publicat in British Medical Journal in 2000, conform caruia per total transplantarea unei inimi nu reduce riscul decesului, ba chiar dimpotriva.

Ce este de fapt moartea? 
De ce un mort cerebral nu este mort

Da, in ziua de azi ne preocupam de orice, dar evitam mereu sa ne gandim la boli, la moarte. Credem ca stim deja tot ce e de stiut despre moarte si oricum ne va ajunge mai devreme sau mai tarziu, deci de ce sa mai pierdem vremea sa ne si gandim la asta? E clar ce e moartea... nu-i asa? 

Chiar asa, ce este moartea? Moartea este un proces. Pe vremuri moartea era considerata un fenomen complex... un fenomen medical, teologic, filozofic, juridic... acum a ramas doar un fenomen medical, aflat exclusiv la cheremul medicilor. Nu mai exista o definitie legala a mortii, in schimb exista definitia medicala:
"În prezent se poate vorbi de deces în două situaţii diferite: când apare întreruperea ireversibilă a funcţiilor respiratorie şi circulatorie sau când sunt întrerupte ireversibil toate funcţiile sistemului nervos central, inclusiv cea a trunchiului cerebral"
"Expertiza" comitetului de la Harvard stabilise initial ca "mortul cerebral" nu avea voie sa aiba reflexe. Ulterior s-a constatat ca aprox. 75% din pacientii etichetati drept "morti cerebrali" aveau reflexe!!

In fine... Dupa Dragomirescu [1996] moartea este incetarea definitiva si ireversibila a vietii, prin oprirea functiilor vitale, fiind rezultatul rupturii echilibrului biologic care este necesar mentinerii vietii, incetarea fenomenelor vitale mergand pana la oprirea activitatii metabolice celulare.

Dr. Paul Byrne, un pediatru si neonatolog american care lupta de zeci de ani pentru informarea populatiei despre ceea ce inseamna cu adevarat donarea de organe, descrie un "mort cerebral" astfel:
"In acest caz, trupul este cald si flexibil. Inima ii bate, are culoare normala, temperatura si tensiune. Majoritatea functiilor exista, inclusiv digestia, excretia si mentinerea unui echilibru al fluidelor cu eliminarea normala a urinei. Va exista adesea o reactie la inciziile chirurgicale, creste tensiunea! Daca este observat o perioada mai lunga de timp, o persoana declarata "in moarte cerebrala" va arata semne de vindecare si dezvoltare si va trece prin perioada pubertatii, daca este copil."
Dr. Alan Shewmon, profesor de neurologie pediatrica la UCLA, a documentat peste 175 de cazuri de oameni diagnosticati cu "moartea cerebrala", care au supravietuit o perioada foarte lunga de timp. El argumenteaza ca creierul, la fel ca orice alt sistem din organismul nostru, nu este singurul care defineste o persoana.Un "mort cerebral" este cel mult un muribund fara functii cerebrale masurabile, dar cu functii organice active si de multe ori si senzoriale, de multe ori si cu reflexe... Intrucat nu se poate constata cu precizie moartea tuturor neuronilor si ireversibilitatea tuturor functiilor cerebrale, "moartea cerebrala" este un termen foarte periculos.

Medicul JL Bernat, in lucrarea lui f. importanta cu titlul "Despre definitia si criteriul mortii" (1981) afirma ca "definim moartea ca incheierea permanenta a functionarii organismului ca intreg".

Expertul Camerei Federale de Medici, prof. Dieter Birnbacher, a declarat deschis in 2010: "Se recolteaza organe de la un organism viu. Trebuie sa admitem ca oamenii aflati in moarte cerebrala nu sunt inca morti, dar ii putem totusi folosi ca donatori de organe. La explantarea organelor unui mort cerebral se scot organe dintr-o fiinta umana vie."

Asa-numitul President’s Council on Bioethics (SUA) a stabilit clar in 2008: moartea cerebrala nu este un criteriu biologic, in conformitate cu stiintele naturii, pentru pronuntarea mortii. Consiliul de Bioetica admite ca supozitiile facute pana atunci despre legatura temporala si cauzala dintre moartea cerebrala diagnosticata si dezintegrarea functiilor corporale au fost infirmate empiric. Integritatea organismului uman nu este data de suma organelor individuale. Creierul nu este integratorul diverselor functii ale corpului, integrarea este o trasatura emergenta a intregului organism. Credeti ca s-a deranjat cumva industria transplantarii de aceste constatari?

Dr. David W. Evans scrie: "M-am intrebat de ce continui sa incerc sa fac cunoscut adevarul despre transplantare, dupa 35 de ani de eforturi destul de inefective. La inceput m-a motivat descoperirea fraudei stiintifice si intelectuale implicate in definitia de "moarte cerebrala" cand era clar ca se testau doar parti infime din creier. Pe masura ce trecea timpul, motivele tot mai puternice au devenit ingrijorarea in ce priveste modul cum oamenii vulnerabili sunt pacaliti, mai ales de catre autoritatile medicale, cu intentia de a obtine mai multe organe pentru transplant, cu orice pret, dupa cum se pare. Daca milioanele de oameni care au semnat cardurile de donatori in ideea ca vor dona organele "dupa moarte" nu au fost informati ca risca sa fie doar diagnosticati ca morti cu ajutorul unor criterii controversate in lumea medicala, atunci ei au fost inselati, iar "acordul" lor de a dona organe nu este valabil din punct de vedere juridic." 

Conceptul de moarte cerebrala este "empiric si logic FALS", scrie cercetatorul in neurologie Gerhard Roth

Psihiatrul Johann-Christoph Student afirma ca este "absolut inacceptabil ca mortii cerebrali sa fie etichetati ca morti si ca ei sunt doar "definiti ca morti deoarece medicii nu au curajul sa admita ca organele sunt extrase pe viu de la persoane care inca au viata in ele". Medicul internist Linus Geisler sustine ca un "mort cerebral" este o persoana vie careia ii lipsesc anumite functii ale creierului; in procesul mortii, sistemul medical isi permite sa traga linia de separare dintre viata si moarte dupa criterii arbitrare. 

Dr. med. Max-Otto Bruker, internist, a declarat:
"In prezent moartea cerebrala este considerata in mod absurd ca moarte totala, desi nu exista dovezi suficiente pentru aceasta afirmatie. Mi-e rusine pentru profesia de medic, pentru colegele si colegii mei care nu se revolta in mod clar fata de modul cum este informata populatia in privinta transplantarii de organe. Prin tacerea lor, ei favorizeaza astfel o afacere intunecata, practicata fara etica si morala, o afacere care ignora demnitatea umana si bagatelizeaza riscurile uciderii unei persoane aflate inca in viata.

Fundatia Germana pentru Transplant de Organe admite ca »si dupa intrarea in moarte cerebrala pot fi constatate miscari ale extremitatilor«, cum ar fi »semnul lui Lazar« – o miscare care seamana cu o imbratisare: »Asemenea miscari pot fi constatate la ca. 75% din cei aflati in moarte cerebrala«, recunoaste Fundatia.

Cardiologul german dr. Paolo Bavastro afirma : "Reflexele sunt fenomene vitale, indiferent de locul unde apar si forma in care se manifesta. Un mort, un cadavru nu are reflexe! Cei care sustin definitia mortii cerebrale afirma: sunt doar reflexe, omul e mort. Ei bine, aceasta »logica« tine cel mult de o »etica a eliminarii prin definire« si este in realitate o incercare de tutelare a perceptiilor, cum a explicat si filozoful Robert Spaemann. Pacientii definiti ca morti cerebrali ne arata clar multe procese vitale care au functii integrative: respiratia interna (schimb de gaze intre sange si tesuturi), respiratia celulara, reglarea tensiunii, activitate cardiaca spontana, reglarea temperaturii, eliminare (urina si fecale), procese metabolice, productie si eliminare de hormoni, productie de sange proaspat etc. Un om grav bolnav, un muribund este inca pacient, nu este un mort."

Referitor la importanta "reflexelor", sa nu uitam ca in conceptul initial formulat de Comitetul de la Harvard se vorbea despre o »areflexie totala« (deci lipsa totala de reflexe!), DAR imediat ce s-a inceput cu practica de macelarire a "mortilor cerebrali" s-a constatat ca 75% aveau multe reflexe, de aceea repejor s-a modificat iar definitia, precizandu-se ca trebuie sa exista doar o »areflexie cerebrala«. Alba-neagra!

Dintr-o prelegere a dr. Paolo Bavastro:
"Sa analizam problematica mortii cerebrale si dintr-o alta perspectiva, citind explicatiile fizicianului E. Schrödinger, parintele mecanicii cuantice, care in 1944 pusese intrebarea »Cum se explica prin fizica si chimie procesele din timp si spatiu care au loc in interiorul limitat al unui organism viu? Care sunt caracteristicile vietii?«. Raspunsul lui suna asa: »Cand acel organism continua sa faca ceva, se misca, schimba substante cu mediul intr-o perioada mai lunga decat ne-am astepta de la o bucata de materie moarta. ... Candva dispare acea calitate a organismului si ramane doar o bucata moarta de materie... In fizica numim acest fenomen stare de echilibru termodinamic sau stare de entropie maxima« - Astfel, semnele vietii sunt rezistenta pe care o opune organismul prabusirii finale - nu capacitatea de a se reproduce, de a creste, de a se dezvolta, ci faptul ca este capabil sa ramana  »in miscare« atata timp. Dupa Schrödinger, capacitatea organismului de a se opune mortii este legata de ordinea caracteristica a moleculelor pentru care nu se aplica legile obisnuite ale fizicii. Atata timp cat un om, un organism traieste, pentru acesta nu sunt valabile legile obisnuite ale fizicii; el nu intra in dezagregare, se elibereaza din entropie; abia in moarte, dupa incheierea procesului de deces se aplica legile fizicii, ale entropiei: organismul intra in dezagregare, organele incep sa se dizolve, se tinde catre un echilibru termodinamic. Dupa considerente pur fizice, un om caruia i-a cedat creierul este un om viu! Organele acestui om pot fi recoltate din singurul motiv ca el inca nu a intrat in stare de entropie, deci este inca viu! In cazul mortilor cerebrali, din punct de vedere biologic, fenomenologic si fizic (dar nu numai) este vorba de oameni vii! Sunt oameni grav bolnavi, oameni aflati pe moarte, insa un muribund este un om care inca traieste." (Schrödinger, Ce este viata, 1987, Fox Keller - Noua gandire despre viata, 1998

Citind pana aici cred ca v-ati dat seama deja ca exista o mare diferenta intre moartea biologica, adica moartea reala, si cea cerebrala, nou definita peste noapte de medicina "moderna" in scopuri bine determinate. Gandirea mecanicista ne face dealtfel usor de manipulat si ne tine dealtfel pe majoritatea intr-o inchisoare a spiritului, in care am ajuns sa consideram ca doar creierul ne defineste, am uitat ca suntem de fapt niste fiinte foarte complexe, ca suntem mai mult decat simpla materie sau masa biologica, iar sufletul si spiritul nostru nu se afla doar in trunchiul cerebral! Dar oricum asta nu are nicio legatura cu definitia frauduloasa a "mortii cerebrale", despre care stim acum ca a fost inventata doar pentru a se da mana libera traficului legalizat de organe.


Definim viata ca activitate cerebrala masurabila in prezent?

Descoperirile neurologice din prezent confirma ca viscerele noastre sunt invelite cu peste 200 de milioane de neuroni (si miliarde de bacterii!). Acest "creier secundar" este practic un duplicat al creierului din cap. Tipul de celule, substantele active si receptorii sunt identici. Stiti cum se spune ca "am decis din burta". Hormonul care ne face "fericiti", serotonina, nu este produs atat in creier, cat in intestine! Creierul produce cam 0,1-0,5ppm de serotonina, in timp ce intestinul produce 5ppm. De asemenea, nivelul de serotonina din creier nu se lasa influentat, in schimb avem - prin alimentatie - puterea de a modifica nivelul de serotonina din intestin.

Visele noastre, reflectia misterioasa a sufletului uman, sunt de asemenea influentate de serotonina produsa din intestine! Sa nu uitam de asemenea ca stiinta inca nu a reusit nici sa localizeze sau sa descifreze subconstientul! Si atunci cum sa echivalam lipsa de activitate cerebrala cu sfarsitul vietii??

Foto: Arte TV
Dr. Michael Gershon, profesor si presedinte al departamentului de anatomie si biologie celulara de la Universitatea Columbia, New York, a scris o lucrare cu titlul "Al doilea creier. Baza stiintifica a instinctului visceral [...]", in care afirma ca noi, oamenii, avem in zona viscerala un organ inteligent si sensibil. Nota bene: Creierul din cap si creierul visceral folosesc aceiasi neurotransmitatori!

Michel Neunlist, directorul Institutului de Cercetare pentru Boli Digestive din Nantes, explica de asemenea ca sistemul nervos enteric este de fapt primul nostru creier, dpdv cronologic.

A propos, tot in acest context se explica si "sindromul colonului iritabil" care este intalnit la foarte multi copii care au devenit autisti dupa vaccinare, avand in vedere ca mercurul si aluminiul din vaccinuri ataca toti neuronii!

Ca atare, atata timp cat acest "creier visceral" inca traieste, e clar ca nu se poate aplica definitia arbitrara moarte cerebrala = moarte.

Acelasi lucru se aplica si la inima si la tot ceea ce este legat de inima.
"Intregul univers este cuprins in corpul nostru, iar intregul corp este cuprins in inima.  Astfel, inima este esenta centrala a intregului univers."(Ramana Maharshi)

Foto: Jenzig71 photocase.com

Stiati ca in inima exista o structura neuronala independenta (!), asemanatoare cu cea a creierului si ca inima influenteaza functiile cerebrale? Stiati ca inima are un camp magnetic de 50 pana la 5000 de ori mai puternic decat cel al creierului? Un camp magnetic care influenteaza sistemul nervos al altor oameni si care este masurabil si la cativa metri de corpul nostru? De ce va surprinde? In toate traditiile vechi inima este privita de secole ca si centru al emotiilor, al intuitiei, al intelepciunii, al pasiunii si al iubirii, ca si centru si poarta spirituala catre adevarata noastra fiinta.

Iata ca a inceput si stiinta sa admita. Studii noi arata nu numai ca inima insasi este un fel de "creier", ci ea comunica clar cu creierul si influenteaza perceptiile si emotiile omului.

"Sistemul nervos aflat in inima (creierul inimii) ii permite inimii sa invete, sa-si aminteasca si sa ia decizii independent de scoarta cerebrala. Nenumarate experimente au demonstrat ca semnalele trimise neintrerupt de catre inima spre creier influenteaza in mod semnificativ functiile cerebrale inalte, care se ocupa cu perceptia, cunoasterea si prelucrarea emotiilor", afirma medicul Rollin McCraty de la Institute of Heart Math.

O descoperire si mai uimitoare a cercetatorilor de la Institute of Heart Math este legata de campul magnetic uluitor al inimii: componenta electrica a acestui camp este de 60 de ori mai puternica decat cea a creierului, cea magnetica este de aproape 5000 de ori mai puternica! Acest camp al inimii pulseaza si trimite modele ritmice extrem de complexe in intregul corp, astfel influentand un numar mare de procese biologice - creierul insusi se sincronizeaza permanent dupa acest puls electromagnetic. Astfel, campul inimii pune la dispozitie semnalul de sincronizare pentru intregul corp, cu care ne putem armoniza constient pentru a fi in armonie cu propria noastra inima!


* * * * *

Aspectele juridice in Romania
Legea  nr. 2 din ianuarie 1998 privind prelevarea si transplantul de tesuturi si organe umane spune asa:
Datele pe care trebuie să le conţină actul constatator:
I. Diagnosticul morţii cerebrale se stabileşte pe baza următoarelor criterii:
1. Examen clinic:
-  starea de comă profundă, flască, areactivă;
- absenţa reflexelor de trunchi cerebral (în mod special, absenţa reflexelor fotomotor şi corneean).
2. Absenţa ventilaţiei spontane, confirmată de testul de apnee (la un Pa CO2 de 60 mm Hg).
3. Două trasee EEG, efectuate la 6 ore, care să ateste lipsa electrogenezei corticale.
II.
Cauza care a determinat moartea cerebrală trebuie să fie clar stabilită.
III.
Excluderea altor cauze reversibile care ar putea produce un tablou clinic şi un traseu EEG, asemănătoare cu cele din moartea cerebrală (hipotermia, mai mică de 35ŸC, medicamente depresoare ale sistemului nervos central, hipotensiune arterială - presiune arterială medie mai mică de 55 mm Hg).
IV.
Diagnosticul de moarte cerebrală va fi stabilit de doi anestezişti reanimatori diferiţi sau de un anestezist reanimator şi un neurolog sau neurochirurg, prin două examinări repetate la un interval de 6 ore.
Doar asa, in treacat, sa mentionam ca in Germania se stipuleaza in protocolul de constatare a "mortii cerebrale" ca intervalul minim trebuie sa fie de 12 ore, ceea ce subliniaza caracterul aleatoriu al intregii povesti.

Dupa cum vedeti, din punct de vedere legal totul pare reglementat impecabil: nu se pot preleva organe decat cand a fost stabilita "moartea cerebrala". Si totusi, ceea ce nu se precizeaza deloc in textul legii este CAND este cazul sau cand este voie sa se constate aceasta "moarte cerebrala". Aici intervine, in buna traditie birkenwaldiana, autoritatea exclusiva de zeu a medicului: doar medicul are puterea si autoritatea deplina de a proceda la constatarea mortii cerebrale, intr-un moment pe care il alege doar el! Medicului respectiv nu i se cere sa indeplineasca niciun fel de criterii. Cu viata unui om in joc, el nu are nevoie decat sa presupuna ca la un pacient va interveni moartea cerebrala in 2-3 zile si deja poate dispune stoparea medicamentatiei si inceperea testelor de constatare a mortii cerebrale; stoparea medicamentatiei si a oricarui tratament e necesara, ca sa nu se "falsifice" rezultatele testelor de constatare a mortii cerebrale. De asemenea, medicul nu este obligat nici macar sa informeze familia pacientului despre ceea ce face, familia primeste mai tarziu doar rezultatele testului!



Se pare ca legea care stipuleaza conditiile de cumparare a unei case este mai bine reglementata si acopera mai multe drepturi ale individului decat legea care se ocupa cu extragerea de organe vitale din corpul pacientilor lasati la mana deciziilor individuale ale medicilor. In rest, la orice operatie cat de mica aveti de semnat un balot de documente despre riscuri (deh, daca uita ceva risca sa fie dat in judecata), dar de un "mort cerebral" care sa-si dea in judecata doctorul nu prea am auzit; in plus, cred ca cel putin 95% din apartinatori nu au habar despre diagnosticul de moarte cerebrala, deci hei, medicul are autoritate suprema si ca intotdeauna trebuie sa-l ascultam ca pe Dumnezeu!

Desi e vorba de existenta unor oameni, vedeti bine cum legiuitorii nu au considerat necesar sa defineasca aceasta procedura astfel incat orice fel de abuz sa fie imposibil, sau macar sa precizeze ca apartinatorii unui pacient aflat in coma cerebrala trebuie sa fie informati si sa-si dea consimtamantul scris pentru procedura de constatare a mortii cerebrale. Astfel, i se permite medicului respectiv sa decida singur, dupa criterii doar de el stiute, asupra vietii si mortii pacientilor!  In mod normal, un medic nu are voie nici macar sa-mi faca o injectie fara sa se faca pasibil de pedeapsa (singura exceptie fiind cazul cand acea injectie mi-ar salva viata in mod explicit!). In schimb are voie sa-mi intocmeasca pasaportul pentru lumea cealalta!



ARTICOLUL 22 (Constitutia Romaniei)
(1) Dreptul la viata,
precum si dreptul la integritate fizica si psihica ale persoanei
sunt garantate.
 

Cum este posibil ca legea sa acorde tacit unui medic autoritatea absoluta de a decide daca un om are dreptul sa traiasca sau sa moara? Si sa nu-mi veniti cu justificarea de carton ca medicii nu vor sa prelungeasca inutil suferinta pacientilor, caci daca un "mort cerebral" este declarat oricum "mort", de ce ar mai suferi?? In mod normal, un medic poate sa faca un singur lucru fara permisiunea unui pacient: sa-i salveze viata. Ori la constatarea mortii cerebrale nu se pune problema de asa ceva.

Legea transplantului in Germania mai precizeaza, cu o ironie sinistra, ca "moartea trebuie constatata dupa reguli corespunzatoare stadiului actual al stiintei medicale", in timp ce "moartea cerebrala trebuie constatata dupa reguli procedurale corespunzatoare stadiului actual al stiintei medicale". Vedeti ce diferenta fina si totusi bogata in semnificatii?

img.ashx

Cat de sigura este metoda de diagnosticare a mortii cerebrale?

Va intrebati desigur: dar cum se stabileste moartea cerebrala? Ce criterii mai mult sau mai putin "stiintifice" (mai ales alea in "consens"!!) exista pentru a pune un diagnostic de moarte cerebrala?

Ei bine, iata mai intai ce spune Academia Americana de Neurologie:


In Romania exista un formular de declarare a mortii cerebrale. Pe aceeasi pagina puteti citi insa si despre masurile extraordinar de intensive cu care bietul donator este "ingrijit" si "tratat" spre beneficiul potentialilor recipienti si in vederea recoltarii organelor.
Este importantă terapia de prevenire a atelectaziilor, menţinerea asepsiei
căilor respiratorii. Atelectazia şi resuscitarea volemică excesivă sunt princi-
palele cauze de hipoxemie. Astfel se recomandă pentru prevenirea atelectaziei aspiraţia frecventă a secreţiilor traheale, kinetoterapie respiratorie (drenaj postural, manevre de expansionare a plămânilor, tapotaj toracic, percuţii toracice), bronhoscopie precoce. Modificările minime ale presiunii hidrostatice pot duce la modificări dramatice ale conţinutul de apă în plămâni, în condiţiile alterării permeabilităţii membranei alveolo-capilare (consecinta a hipersimpaticotoniei indusă de angajare). Terapia de repleţie volemică trebuie ghidată astfel încât: presiunea venoasă centrală să fie menţinută în jur de 8 mmHg, iar presiunea în capilarul pulmonar blocată 8-12 mmHg.
Studii experimentale au arătat că albuterolul, împreună cu terapia diuretică
accentuează clerance-ul apei pulmonare (12).
Se iau măsuri de combatere a transmiterii orizontale a germenilor şi se
face antibioterapie în caz de semne clinice de infecţie pe baza evidentelor
bacteriologice. La pacienţi cu edem pulmonar acut neurogen se indică de
monitorizarea hemodinamică invazivă, cu cateter tip Swan-Ganz.
Toate acestea nici nu ar intra in calcul daca pacientul nu ar fi etichetat ca potential donator!

Mai avem pe site-ul Actualitati in Neurologie o alta definitie a criteriilor mortii cerebrale.

Testam sau ucidem?

Testarea clinica in vederea diagnosticului de "moarte cerebrala" include printre altele: "provocarea" corneei cu un obiect, inteparea narilor, iritarea gatului cu un obiect, stimularea unei dureri pentru verificarea reflexelor, iritarea traheei printr-un cateter, apasare ferma pe globul ocular, turnat apa cu gheata in urechi. Pentru confirmarea diagnosticului se mai injecteaza uneori o substanta de contrast (angiografie), ceea ce la multi "donatori" aflati inca in viata duce la soc anafilactic.

Retineti cronologia evenimentelor: desi e vorba doar de a testa DACA un pacient este mort cerebral, deja el este intepat in ochi, brutalizat cu apa cu gheata in urechi si i se ia aerul minute in sir!!

Testele pro forma de constatare a mortii cerebrale testeaza doar reflexele provenite din trunchiul cerebral (pupilele, clipitul sau reflexul oculocefalic). Dar ce se intampla cu celelalte reflexe, care nu sunt declansate din trunchiul cerebral, cum ar fi de exemplu cresterea tensiunii? Tensiunea creste intotdeauna vizibil atunci cand "explantatorii" incep sa spintece carnea cu fierastraul medical. Acest "reflex" este doar favoritul industriei farmaceutice cand e vorba de betablockere, de alphablockere, de inhibitorii ACE, diuretice samd, brusc el nu mai conteaza??

Lasand la o parte toate celelalte metode "stiintifice" de testare, puteti identifica cel mai usor aceasta constelatie de frauda mondiala datorita faptului ca unul din testele facute in procedura de diagnosticare a mortii cerebrale este practic o metoda sigura de a ucide un pacient aflat in coma cerebrala!! Este vorba de celebrul si controversatul, de multe ori fatalul test de apnee. Prof. Cicero Galli Coimbra M.D., Ph.D. Associate Professor, Departamentul de Neurologie si Neurochirurgie al Universitatii São Paulo, explica extrem de clar cum multi dintre pacientii aflati in coma "ireversibila" ar fi putut supravietui daca nu ar fi fost supusi la acest test de apnee, singurul care este obligatoriu in toate tarile in care se lucreaza cu diagnosticul de "moarte cerebrala" si care risca sa vatameze si mai mult creierul. Sa fie o coincidenta ca acest test, cel mai periculos, este singurul obligatoriu peste tot? Cum poate un medic, care a depus juramantul lui Hipocrate de A NU FACE RAU, sa aplice un asemenea test unui pacient cu trauma cerebrala, test care NU ii este de folos pacientului, ci este conceput cu singurul scop de a accelera constatarea nou-definitei "morti cerebrale", pentru a recolta organele?

Acest test se face prin oprirea ventilatiei mecanice timp de pana la 10 minute ca sa se vada daca pacientul poate respira singur, fara ajutor. Retineti ca oamenii aflati in "moarte cerebrala" sunt ventilati cu aparate care doar introduc oxigen in corpul pacientilor, dar acel oxigen circula si este eliminat apoi fara ajutor - lucru care la o persoana aflata in moarte clinica nu se intampla; un mort nu poate fi "ventilat"! Apoi, ganditi-va la oamenii care traiesc cu un stimulator cardiac fara de care inima le-ar ceda! Sa-i consideram si pe ei "morti" numai fiindca viata lor depinde de un aparat??

Ei bine, starea pacientului intotdeauna se inrautateste dupa acest test de apnee, explica prof. Coimbra. 


Testul se face fara stirea apartinatorilor, iar rudele pacientului nu sunt informate aproape niciodata despre ceea ce se intampla in timpul testului. Ca si la vaccinare, apartinatorii trebuie sa ia o decizie informata de a permite sau nu acest test de apnee. Medicul care face testul este obligat sa informeze apartinatorii pacientului despre beneficiile si riscurile acestui test, mai bine zis este obligat sa explice ca nu exista absolut niciun fel de beneficii pentru pacient, ci doar riscuri care pot fi fatale! Dar aproape niciun medic nu face asta, fiindca atunci nu s-ar mai crea premisa diagnosticarii mortii cerebrale!

Ei bine, daca la acest test se constata ca pacientul -care de multe ori este muribund, dar nu inca mort!- nu mai respira singur, acesta este pentru personalul medical un semnal sa nu se opreasca ventilatorul, nu cumva sa le moara "mortul", ci sa se continue respiratia artificiala atata timp cat este nevoie, pana cand recipientul, recipientii sunt gata sa primeasca organele. Abia dupa ce organele sunt excizate, "donatorul" este definitiv mort. 

Prof. Coimbra a tinut o prelegere in cadrul congresului "Signs of life" in 2009, in care a explicat ca multi pacienti cu traume cerebrale, chiar atunci cand sunt intr-o coma profunda, au sanse de a-si reveni si de a-si relua viata normala; tesuturile cerebrale pot fi doar in stare de repaos si nu neaparat distruse in urma reducerii fluxului de sange catre creier. Acest fenomen, cunoscut sub numele de "penumbra ischemica", nu era cunoscut cand au fost stabilite primele criterii neurologice pentru diagnosticul de "moarte cerebrala".

Testul de apnee (ca treapta esentiala spre diagnosticarea mortii cerebrale!!) poate duce la un colaps intracranian ireversibil al circulatiei sangelui, la emfizeme, la acidoza respiratorie sau chiar la stopuri cardiace, prin care se anihileaza definitiv orice speranta de imbunatatire neurologica a pacientului "testat".



Prof. Coimbra afirma ca testul de apnee este o procedura medicala complet lipsita de etica si inumana. Cand apartinatorii unui pacient sunt informati despre brutalitatea si riscurile acestei proceduri, aproape toti isi retrag permisiunea de recoltare a organelor celor dragi! Prof. Coimbra a mai facut urmatoarea remarca: atunci cand un pacient cu infarct este adus la urgenta, el nu va fi niciodata supus vreunui test pentru a se constata daca a avut stop cardiac, ci dimpotriva, toata lumea se ocupa intensiv de el si inima lui este ferita de orice fel de factori de stres suplimentar. In contrast, un pacient cu trauma cerebrala este supus la testul de apnee prin care organul deja vatamat (creierul) trebuie sa suporte un stres suplimentar, care ii pericliteaza si mai mult viata. Dr. Yoshio Watanabe, cardiolog in Nagoya/Japonia, este de aceeasi parere, sustinand ca daca un pacient in coma cerebrala nu ar fi supus testului de apnee el ar avea sanse de pana la 60% de a-si reveni, in conditiile in care ar primi ingrijirea cuvenita!

Prof. Coimbra explica ce se intampla cu tiroida oamenilor cu traume cerebrale. O hipotiroidie apare in corelatie cu gravitatea traumei cerebrale si duce in mod sigur la moarte pentru pacientii aflati in coma cerebrala, ori tocmai tratarea acestei hipotiroidii este "neglijata" de indata ce apare posibilitatea diagnosticarii "mortii cerebrale". Cu alte cuvinte, in locul unui tratament hormonal care le-ar putea salva viata, pacientii sunt supusi unui test potential ucigator, testul de apnee. Acest test este facut exact la acei pacienti care sunt afectati cel mai puternic de hipotiroidie si deci arata reactii reduse la dioxidul de carbon. Este posibil ca ei tocmai de aceea sa nu reactioneze la testul de apnee, deoarece nu mai dispun de suficienti hormoni tiroidieni si/sau au o circulatie a sangelui mult slabita, deci nu neaparat fiindca centrul respirator ar fi vatamat ireversibil.



Acelasi aspect al recuperarii pacientilor cu traume cerebrale l-a preocupat si pe dr. David Hill, un anestezist britanic, docent la Cambridge, care a declarat: 
"Trebuie accentuat mai intai de toate ca se admit urmatoarele lucruri: 1) ca anumite functii sau macar anumite activitati din creier pot continua sa existe si 2) ca singurul scop in care un pacient este definit mai degraba ca mort decat ca muribund este acela de a putea extrage de la el organe vitale. Utilizarea criteriilor diagnostice actuale nu poate fi interpretata sub nicio forma ca benefica pentru pacientul aflat eventual pe moarte, ci este doar potential utila (contrar principiilor hipocratice!)  pentru eventualul recipient al organelor."  


Prof. Cicero Coimbra:
Prin testele de diagnosticare a mortii cerebrale
ucidem pacientii pentru a verifica daca sunt morti.

 
 
Prin dezvoltarea de teste precum tomografia cu emisie de pozitroni sau RMN-ul, activitatea creierului care ofera informatii despre, de ex., reactiile la durere, poate fi mai exact documentata decat cu diagnosticarea mortii cerebrale de pana acum. Diverse studii arata ca pacientii aflati in stare de cunostinta minima (Minimally Conscious State, MCS) reactioneaza la atingeri, la chipuri, la voci. Anestezistii britanici au cerut in anul 2000 ca donatorii de organe sa primeasca anestezie totala, pentru a evita orice fel de durere posibila. Oare cadavrele trebuiesc anesteziate?? Si in Germania s-au vazut multe cazuri in care multi donatori "morti cerebral" se miscau pe masa de transplant, provocand niste socuri extreme personalului medical din sala de operatie, motiv pentru care acesti "morti cerebrali" aflati in moarte nefinalizata primesc de multe ori medicamente relaxante in timp ce sunt spintecati ca sa li se recolteze organele unul dupa altul.

Revista Spiegel a publicat in 1994 un articol cu titlul "Antecamera mortii" in care printre altele gasim urmatorul pasaj: "Cand echipele de chirurgi vin pentru explantare, anestezistul este deja la capul "mortului". In timp ce chirurgii taie si desfac corpul donatorului de la barbie pana la zona pubiana si prepara si scot organele unul dupa celalalt, anestezistul are sarcina de a controla circulatia sangelui, respiratia, temperatura, adica tot ceea ce medicii numesc "functiile vitale" ale donatorului. Abia cand este fixat si pornit tubul prin care este injectata perfuzia finala in corpul donatorului, vine momentul cand medicii incep sa faca glume si sa se descarce prin ras de tensiunea acumulata. Atunci nu mai e nevoie de sustinerea functiilor vitale. Abia atunci se da comanda: Anestezistul se poate retrage."

Constatarea "mortii cerebrale" ii transforma pe pacienti in "conserve de organe" (human vegetables). O intreaga ramura medicala, asa-zisa "conditionare a donatorilor", se ocupa cu "terapia intensiva" a "mortilor cerebrali" care trebuie tinuti cu orice pret inca putin "vii" in scopul recoltarii organelor.


In special utilizarea si prepararea de tesuturi este acum la mare moda. Asa-zisa »Tissue Engineering«,  cu care se transforma tesuturile donatorilor in produse high tech, este o ramura in crestere. Transplanturile obtinute aici de la un singur donator pot fi impartite la saizeci de persoane si vandute in diverse tari. In SUA, unde exista cele mai multe astfel de firme, se calculeaza valoarea tuturor partilor folosibile de la un donator la ca. 250.000 de euro, in conditiile in care numarul posibilitatilor de utilizare creste si el. Acesta este motivul pentru care de mai multi ani se specifica pe cardul de donator separat donarea de tesuturi

"Daca decizia despre viata si moartea unui om este facuta doar pe baza activitatii creierului", argumenteaza neurologul Detlef Linke, "atunci ar trebui sa fie tabu orice fel de extragere de tesuturi cerebrale pentru a le transplanta altor persoane". Si totusi, deja din 1987 neurologii au inceput si cu acest gen de proceduri: un medic mexican a transplantat/implantat tesut cerebral al unor fetusi avortati in creierul unui pacient cu Parkinson (Detlef Linke - Transplant de creier/Hirnverpflanzung). Linke vede in aceste incercari cel mai clar exemplu pentru faptul ca medicii ar fi pregatiti sa modifice din nou candva sau chiar sa renunte la definitia de "moarte cerebrala", cand asta ar corespunde cu scopurile si "progresele" medicinei de transplantare.

Deja s-au facut multe asemenea transplantari de tesut cerebral la pacientii cu Parkinson. In curand, speculeaza neurologul Linke, s-ar putea ca transplantarea de tesut cerebral sa devina mai importanta decat transplanturile de inima, ficat sau rinichi, intrucat exista trei avantaje esentiale:

*Exista o cantitate semnificativa de tesut cerebral disponibil:
fetusii avortati anual in Germania, de ex., corespund cantitativ
unui camion intreg de tesut cerebral.
*   Nu prea  exista probleme cu respingerea - celulele sistemului imunitar
 nu strapung bariera hematoencefalica, astfel incat ele nu pot ataca
tesutul strain din creier.
* Numarul potentialilor recipienti este enorm: bolnavii de Alzheimer,
de Parkinson, epilepsie, scleroza multipla, schizofrenie, paralizii,
sunt doar cateva din bolile pe care medicii vor sa le "trateze" prin
transplantul de tesut cerebral.


In "moarte cerebrala" - dar cat de mort?

Ca fiinta unica si irepetabila, omul nu este reprezentat doar prin creierul sau, ci si prin trupul sau, care traieste inca in proportie de 97% dupa intrarea in "moarte cerebrala" …
(Prof. Dr. med. Linus Geisler)

C
and este vorba de moartea unui om, ar trebui mai intai sa raspundem la intrebarea: ce este omul? Fiindca deja de aici incepe controversa, sustine autorul Rainer Beckmann. Printre suporterii ipotezei mortii cerebrale se afla multi sustinatori ai unei imagini biologic-materialiste despre om, care reduce existenta umana la fenomenele masurabile "stiintific" si "explica" gandirea sau constiinta umana cu ajutorul proceselor biochimice, respectiv electrice, la nivelul creierului. Mda, din aceasta perspectiva incheierea activitatii cerebrale ar putea insemna moartea omului. Dar oare asa sa stea lucrurile in realitate?

Definitia "mortii cerebrale" este foarte controversata intre neurologi: oare "linia zero" in EEG dovedeste cu adevarat incheierea oricarei activitati electrice in creierul mare? Atunci de ce mai poate fi dovedit un rest de activitate cand se face un EEG nazofaringian (se introduce un electrod prin nas pana in apropiere de membrana creierului unde este situat simtul mirosului - Riechhirn)? Si ce semnifica faptul ca si creierul unui "mort cerebral" poate continua sa produca hormoni?

A propos de ceea ce ne defineste mai mult ca oameni, va invit sa va ganditi la un paradox: cand inceteaza activitatea creierului, inima poate continua sa bata. Cand inceteaza activitatea inimii, in mai putin de cateva minute inceteaza si orice activitate a creierului!

Foto: dapd
Asociatia germana Initiative KAO (Informare critica despre donarea de organe) a formulat urmatoarele idei cu privire la procedura dubioasa a declararii mortii cerebrale.

Stiati ca...?

  • Pierderea completa a functiilor cerebrale - "moartea cerebrala" - nu se poate constata cu certitudine. Viata si moartea nu pot coexista intr-un om. Poate un om sa fie "mort" si in acelasi timp sa aiba organe vitale de donat??
  • “Moartea cerebrala” este o definitie strict legala si fara baze stiintifice, creata doar pentru a putea extrage oamenilor organe vitale fara pedeapsa legii.
  • Oamenii aflati in "moarte cerebrala" trebuiesc hraniti, ingrijiti, supravegheati si testati pentru compatibilitatea cu primitorii de organe. La nevoie sunt resuscitati.
  • In perspectiva extragerii de organe, oamenii aflati conform definitiei in moarte cerebrala primesc intravenos medicamente pentru imbunatatirea circulatiei si a activitatii inimii, precum si antibiotice sau heparina (care poate duce la hemoragii cerebrale!). Ei sunt "conditionati", adica tinuti in viata prin toate mijloacele, deoarece e vorba de prelevarea de organe vitale.
  • Oamenii definiti ca fiind in "moarte cerebrala" sunt calzi, iar digestia, metabolismul si respiratia celulara functioneaza. De obicei sunt subfebrili, dar ocazional pot dezvolta si febra. Tensiunea nu este constanta, ci creste mai ales in timpul prelevarii organelor.
  • La oamenii aflati in "moarte cerebrala" au loc in continuare hematopoeza, diviziunea celulara si chiar vindecarea ranilor.
  • Sistemul renal este intact, se filtreaza in continuare sangele, iar urina se formeaza si se elimina. Sunt produsi in continuare hormoni, chiar si cei produsi in creier, a caror prezenta poate fi dovedita in fluxul sanguin.
  • In "moartea cerebrala" sunt detectabile 17 reflexe la barbati si 14 reflexe la femei. Barbatii aflati in "moarte cerebrala" pot avea inca erectii.
  • Cei aflati in moarte cerebrala pot reactiona la stimuli externi. De asemenea, uneori apar miscari ale membrelor superioare si inferioare.
  • Conform Ministerului Sanatatii din Romania, «protocolul de mentinere a potentialului donator are ca deziderat: mentinerea in parametri optimi a functiilor organelor ce urmeaza a fi transplantate, implicit a cordului, in acest scop fiind necesara mentinerea homeostaziei generale
  • Cel mai impresionant este faptul ca femeile aflate in "moarte cerebrala" in unele cazuri pot aduce pe lume un copil sanatos. Cea mai lunga perioada de sarcina cunoscuta pana acum a unei femei aflate in moarte cerebrala a durat 107 zile; ea a dat nastere prin cezariana unui baietel, care ulterior s-a dezvoltat normal. 


    "As dead as necessary, as alive as possible"
    - Prof. Franco Rest -

    Poate ca unii dintre voi nu vor dori sa creada realitatea sinistra pe care v-o prezint eu aici despre recoltarea de organe si veti spune "Ei, ce ma mai intereseaza ce se intampla cu mine, daca sunt mort si nu mai simt nimic!" - ei, dar sunteti siguri ca nu veti mai simti nimic? Chiar cand se face EEG (electroencefalograma) si aceasta arata un traseu plat in toate derivatiile, nu avem nicio dovada ca organismul nostru nu ar mai simti nimic sau constiinta noastra, spiritul nostru ar fi disparut... Banuim, dar nu putem fi siguri. De ce? Pentru ca stiinta nu poate dovedi sau masura starea de constiinta si deci nu poate stabili cand spiritul nostru moare sau paraseste trupul. Nu stiu altii cum sunt, dar eu personal nu vreau ca dreptul meu la viata sa fie anulat pe baza lipsei unor unde cerebrale.

    Cat sunt de castigati recipientii de organe?

    Scopul nu scuza intotdeauna mijloacele!

    In primul rand, trebuie sa stiti ca datorita tulburarilor psihice si sufletesti grave cauzate de aceasta constelatie "donator-recipient", a aparut prompt si o ramura a psihiatriei (OTP, Organ Transplantation Psychiatry) care se ocupa cu persoanele aflate pe lista de recipienti de organe, dar si cu persoanele care au primit un organ!

    Pentru multi oameni nu este deloc simplu sa traiasca cu un organ strain. Unii au o relatie ciudata cu organul, ii dau un nume si vorbesc cu el, altii pur si simplu nu-l pot accepta ca pe ceva care face parte din ei. Poate ca exista motive intemeiate pentru asta. Unii se lupta permanent cu remuscarile de a fi participat la moartea altor oameni. Multi isi doresc sa stie al cui organ l-au primit, ziua in care ei l-au primit fiind ziua mortii altcuiva; acest lucru ii chinuie (asa cum este si normal, omenesc). In acelasi timp, ei si familiile lor sunt (trebuie sa fie!) recunoscatori donatorului! Exista nenumarate relatari ale oamenilor care au primit organe si a caror personalitate s-a modificat dupa transplantare, unii au capatat de pilda alte gusturi la mancare, altii aveau cosmaruri permanente sau halucinatii, altii intrau in depresii prelungite cu dorinta de moarte, majoritatea spuneau ca nu reuseau sa integreze organul strain in corpul lor... De asemenea, cei mai multi recipienti de organe nu mai pot duce o viata normala dupa transplantare, de aceea nu rareori intalnim oameni care au fost "transplantati" de mai multe ori!

    Cam pe aici vin unii cu obiectii de genul "Pai, saracii oameni, daca nu primesc organe noi vor muri!" Tot ce se poate. Un lucru insa sa va fie clar - din cauza transplantarii un om moare intotdeauna: donatorul sau recipientul! Stiu ca suna dur, dar asta e viata... Mi se pare ingrozitor de manipulativ (si e o strategie!!) sa se faca afirmatii de genul "Anual mor 14.000 de oameni din cauza ca nu sunt suficiente organe de transplantat"!! Este o minciuna sfruntata. Acei oameni mor DIN CAUZA unei boli care le distruge un organ sau uneori chiar din cauza "tratamentelor" alopate care la randul lor distrug consecvent organele! Nimeni nu moare din cauza ca nu i se transplanteaza un organ! Se incearca aici aceeasi strategie divide et impera aplicata si la vaccinare (cu imunitatea turmei), in ideea ca oamenii se vor sfasia intre ei intr-o controversa eterna, fiecare cu interesele si cu adevarul lui, iar in timpul asta afacerea miliardelor castigate cu donarea de organe merge mai departe, in lipsa unei dezbateri publice informate.

    Nu mai vorbim ca foarte multi recipienti mor din cauza complicatiilor aparute in urma transplantului, asta se uita f. repede. Posibilele complicatii incep cu respingerea organului de catre organismul recipientului, efectele secundare ale terapiei, infectii, sangerari, insuficienta organului sau tumori canceroase aparute in special dupa "tratamentul" intensiv cu imunosupresive.

    Trebuie mentionat aici si faptul ca un transplant nu inseamna vindecare!! Cand un organ nu mai functioneaza cum ar trebui, acest lucru are o cauza profunda, care de multe ori are un sens biologic. Inlocuirea organului nu va rezolva cauza, ci doar va oferi cel mult o bucatica in plus de viata, in niste conditii calitative indoielnice.

    Un pacient care a primit un organ nou (de ex. ficat) va plati anual pentru medicamente o suma de ca. 150.000 de euro!

    Dupa 5 ani de la transplantare, statistica ne spune ca mai functioneaza doar 71% din rinichi, 67% din pancreasuri, 70% din inimi, 50% din ficati si 55% din plamani. Dar ce se intampla dupa 5 ani si cu restul de 39%, 73%, 30%, 50% resp.45%? O parte din acestia sunt din nou pe listele de asteptare pentru un al doilea organ, iar unii au decedat. Statisticile nu ofera nicio informatie despre ei.
    Dr. J. Loibner: „In realitate, transplantarea de organe nu mai reprezinta o senzatie in medicina si multi oameni au reusit astfel sa supravietuiasca. Pe de alta parte, succesele reale in ce priveste durata vietii castigate astfel si mai ales calitatea acestei vieti sunt prezentate public intr-un mod mult prea optimist. Asteptarile fata de fezabilitatea tehnica a vietii sunt prea mari. Se vorbeste de "vindecare" prin transplantare de organe, care de fapt nu este niciodata vindecare, ci doar o supravietuire in conditii reduse de sanatate si in dependenta de medicamente.
    In dubio pro vita

    Un alt aspect care nu e deloc de neglijat: Intre anii 2000-2005, dr. Deutschmann (pe atunci directorul unei echipe de transplant) a analizat si studiat 224 de protocoale de moarte cerebrala semnate de doctori. La 70 de cazuri (deci o treime!!), protocoalele erau gresite sau incomplete.

    Medicii trebuie sa raporteze posibilii donatori de organe (deci inca de aici se incalca legea confidentialitatii datelor medicale!!!). Raportarea se face fara instiintarea si permisiunea apartinatorilor. In 2012, in Germania au fost raportati de catre sectiile de urgenta 2594 de potentiali morti cerebrali (deci retineti, potentiali, adica nici nu se diagnosticase moartea cerebrala, dar ei erau deja raportati!!!), la care au fost chemati coordonatorii de transplant ("agentii autorizati" sau "contabilii mortii cerebrale"), iar "moartea cerebrala" a putut fi diagnosticata doar la 1584 (61%), dintre care 1046 au fost transformati in donatori de organe (66% din cei cu eticheta de "moarte cerebrala" si 40% din numarul total!).

    In alta ordine de idei, se cunosc deja mii si mii de cazuri cand oameni diagnosticati cu moarte cerebrala si-au revenit dupa ce au fost ingrijiti corespunzator si traiesc in continuare, bine sanatosi.

    Deci cum poate o metoda de diagnosticare sa fie "sigura" cand "mortii cerebrali" se trezesc?? La fel cum si vaccinarea ne "protejeaza" fiindca ne spune propaganda medicala asta??

    Si ce efecte subtile are simpla existenta a acestui diagnostic de "moarte cerebrala" asupra atitudinii medicilor, asupra modului cum este privit si ingrijit un pacient, asupra implicarii cu care personalul medical ar trebui sa lupte pentru supravietuirea unui pacient?

    Cine are dreptul sa decida momentul cand masurile de terapie se transforma din "centrate pe pacient" in "centrate pe primitorul de organe"?? Ce-o fi in sufletul asistentelor medicale de la terapie intensiva cand se ocupa cu daruire de un pacient, pana cand este exprimata suspiciunea de "moarte cerebrala"? O sora medicala relateaza: "De pe o clipa pe alta se schimba nu numai statutul "obiectiv" al pacientului din grav ranit in mort cerebral, "cadavru viu", ci se schimba si dispozitiile cu privire la ingrijirea lui: in locul masurilor care sa-l ajute pe pacient, se aplica alte masuri, menite sa pastreze cu orice pret functiile vitale ale organelor, in scopul prelevarii acestora. Aceasta asa-numita "conditionare" a donatorului ii arunca pe asistentii medicali intr-o situatie emotionala greu de suportat." Oare se gandeste cineva si la problemele sufletesti pe care le creeaza industria de transplantare personalului medical implicat?

    Nimeni nu poate sa spuna cu certitudine daca pacientul/muribundul nu simte aceasta schimbare in "tratamentul" primit. Comunicarea intre oameni nu are loc doar prin limbaj, ci si mai ales prin sentimente, prin vibratii si prin energia cardiaca (prea putin studiata!). In plus, pacientul nu arata a "mort", sangele ii circula, e cald, respira si nu se deosebeste practic cu nimic de pacientii care sunt ingrijiti ca sa se insanatoseasca. Si pentru apartinatorii pacientilor imaginea vie a celor dragi se contrazice flagrant cu orice diagnostic de moarte.

    Daca aveti incredere atat de mare -ca si la vaccinare- in opiniile "expertilor" si in integritatea personalului medical (si numai daca aveti nervi de otel), va recomand sa urmariti prezentarea psihologului german Roberto Rotondo (care a fost ani de zile asistent medical!), unde incepand cu minutul 5:00 puteti urmari pe viu cum incepe testarea unui pacient in vederea diagnosticului de moarte cerebrala.




    Zach Dunlop de exemplu este un tanar care a avut norocul sa aiba un var care era asistent medical de terapie intensiva si care nu s-a multumit cu diagnosticul de "moarte cerebrala" primit de la medicii care deja se pregateau sa recolteze organele, ci si-a scos briceagul si l-a zgariat pe talpa pe Zach, astfel obtinand o reactie care i-a dovedit ca Zach era inca in viata!! Zach si-a revenit si traieste si acum bine mersi. Ah, iar la interviu a povestit cum ii auzise pe medici diagnosticandu-l cu moartea cerebrala!!

    Aspectele etice, morale si conceptia personala despre viata

    In contextul donarii de organe, este foarte interesanta conceptia fiecaruia dintre noi despre viata. Reactia personala la acest subiect poate fi un barometru care ne arata cum gandim cu adevarat despre viata, despre oameni, despre noi insine in final. Ca atare, daca suntem ok cu perspectiva dictata de industria transplantului, cum ca viata noastra ar depinde exclusiv de functiile cerebrale, atunci intr-adevar viata ia sfarsit prin disparitia functiilor cerebrale masurabile tehnic, asa-zisa moarte cerebrala. Dupa motto-ul »scos stecherul din priza  – stins televizorul« se poate atunci utiliza restul »masinariei« fara remuscari.

    Mult mai dificil este sa sustinem asa ceva daca noi consideram corpul nostru ca un cadou, ca un templu divin, sau daca mergem si mai departe si avem convingerea ca exista o viata inainte de nastere si o viata dupa moarte, iar corpul este de fapt un instrument al sufletului, construit de suflet in mod individual in viata de dinainte de conceptie, cum descrie de ex. pedagogul Rudolf Steiner in prelegerile lui despre karma. In acest punct ne-am putea intreba, in functie de convingerile personale si de nivelul de evolutie spirituala la care am ajuns, oare cum traieste spiritul donatorului donarea de organe si ce fel de legatura va uni destinul donatorului cu al recipientului (stiut fiind din statistici ca aprox. 95% din donatori nu au luat ei insisi decizia de a-si dona organele!!).

    Daca punem sub semnul intrebarii conceptul de moarte cerebrala, singura consecinta logica este punerea sub semnul intrebarii a intregii industrii a transplantului. Urmatorul exemplu este menit sa ne demonstreze cat de indreptatite sunt aceste semne de intrebare:

    Renumitul neurochirurg si docent la Harvard dr. Eben Alexander a avut ocazia sa se convinga pe propria piele ca starea de constienta nu este neaparat legata de creier. Cu cuvintele lui: "Am patruns in lumea constiintei care exista dincolo de limitele creierului fizic". Neurochirurgul s-a imbolnavit in 2008 si a intrat in coma, pierzandu-si functiile cerebrale care controleaza gandurile si emotiile. Dupa 7 zile de coma, cand medicii il abandonasera si discutau despre debransarea aparatelor , neurochirurgul s-a trezit brusc, si-a revenit si si-a reluat viata normala. In cartea "Proof of heaven", el relateaza trairile fascinante pe care le-a avut in experienta lui si cum acestea i-au schimbat cu totul perspectiva asupra vietii si mortii. Intrucat dr. Alexander este o capacitate in domeniul lui, e de sperat ca si colegii lui vor citi cartea si mai ales sa speram ca acest consens actual despre asa-zisa "moarte cerebrala" va fi repus intr-o dezbatere oficiala. Dr. Alexander a constatat din proprie experienta ca viata nu se sfarseste cu moartea clinica si ca exista o stare de constienta care nu e legata de creier. Cititi cartea, nu veti regreta! 

    Prelevarea de organe

    Pentru a putea lua o hotarare responsabila pro sau contra donarii de organe, trebuie sa cunoastem in detaliu procedura unei prelevari de organe, nu sa citim o brosura colorata si sa ne agatam de iluziile vandute de mafia medicala. Pe undeva e o situatie asemanatoare cu propaganda agresiva pentru vaccinare, asezonata cu mustrarile de constiinta care ti se impun daca nu vrei sa-ti injectezi copilul cu substante neurotoxice ca sa nu periclitezi "imunitatea de turma". La donarea de organe se insinueaza ca nu esti generos, nu esti un bun membru al societatii, esti asocial etc. daca nu semnezi pentru a fi spintecat si ciopartit de viu! Dar daca e ceva bun si nobil, de ce se manipuleaza, prezentand publicului larg doar o singura fateta a problematicii??



    Foto Ailmes, Wolfgang
    Pauline W. Chen, chirurg care lucreaza in industria transplantarii si pare convinsa de diagnosticul de moarte cerebrala (!!), isi descrie sentimentele astfel:
    "In ciuda a tot ceea ce stiu despre moartea cerebrala, tot mai am momente de nesiguranta. De multe ori, cand tai cu scalpelul pielea calda si moale a unui donator si vad rosul debordant de sange bine oxigenat, vechile indoieli ale mamei mele se si furiseaza in creierul meu. M-am surprins gandindu-ma la vietile donatorilor si le-am intrebat pe asistentele care au stat de vorba cu familiile acestora ce impresie si-au facut. In timp ce dau la o parte intestinele care inca se contracta si trec din greseala cu mana peste ce a mai ramas din digestia lor, nu ma pot impiedica sa ma intreb oare ce au mancat ultima oara si daca atunci, la acea masa, au avut vreo premonitie despre ceea ce li se va intampla. In timp ce privesc ultimele picaturi de energie frenetica a inimilor lor cum se disipeaza in nefiinta, simt un regret ca eu sunt singurul martor la sosirea tacerii eterne si ca membrii familiei s-au despartit de cei dragi cu sunetul inimii batand in monitor. Nu numai o data, in timp ce recoltam organe, am avut indoieli. Dar nu asa cum se temea mama, din cauza ca donatorii nu erau suficient de morti; ce simteam era regretul ca trebuia sa-i tin in viata in acest fel."
    Medicul si parlamentarul german Dr. Wolfgang Wodarg a facut o cerere de a participa la o sedinta de recoltare de organe si a fost refuzat cu explicatia ca "scena" arata ca un camp de batalie si nu poate fi suportata de niciun spectator. In timpul explantarii, se ajunge la pierdere totala de sange, in timp ce pe podea se intind prosoape si presuri pentru ca medicii "recoltatori" sa nu stea in amestecul de apa si sange care se aduna pe jos. Cand se recolteaza si tesuturi si oasele mari, restul de cadavru trebuie apoi sa fie mai intai "stabilizat" pentru imbalsamare (de ex. cu cozi de matura), impaiat si cusut. Ochii scosi sunt lipiti cu pansamente sau inlocuiti cu ochi de sticla.

    Stiati ca...?
    • Prelevarea de organe se face de regula noaptea, dupa ce asistentele il aduc pe ”donatorul” ventilat din sala de terapie intensiva in blocul operator.
    • ”Donatorul” este pozitionat pe masa de operatie. Acest lucru poate provoca miscari ale corpului "donatorului" care pot nelinisti personalul medical prezent. De asemenea, pot aparea caderi de tensiune la ”donator” care sa ”necesite” prevenirea mortii cardiace, cu alte cuvinte resuscitarea ”mortului”.
    • Donatorul este legat de maini si de picioare, pentru a se evita miscarile; la un mort nu este nevoie de asemenea masuri; de asemenea, este dezinfectat si acoperit cu pansamente sterile.
    • Donatorului i se administreaza medicamente relaxante si adesea cu efect anesteziant, care contin analgezice. Multi anestezisti renunta insa, la sfatul anumitor organizatii medicale, la utilizarea anesteziilor si analgezicelor. Problema Asociatiei Medicilor este ca aplicarea procedurilor de anestezie confirma faptul ca la persoanele aflate in "moarte cerebrala" este vorba de fapt de oamenii inca vii. Cu alte cuvinte, se ia in calcul cu buna stiinta probabilitatea ca "donatorii" sa simta durerea in timpul prelevarii organelor.
    • La o prelevare multiviscerala, care poate dura mai multe ore, "donatorul" bransat la aparatul de ventilatie este "prelucrat" de diverse echipe coordonatoare de transplant, alcatuite din pana la 20 de medici.
    • In timpul prelevarii de organe, medicii anestezisti sunt obligati sa mentina functiile vitale ale donatorului pana cand ultimul organ a fost inlaturat. Daca e nevoie, trebuie sa administreze medicamente, lichide, in unele cazuri chiar sange proaspat sau plasma pentru a asigura echilibrul metabolic al donatorului.
    • Pacientii aflati in ”moarte cerebrala” raman conectati la aparatele de ventilatie si la monitoare pana la inducerea stopului cardiac.

    Foto: Reuters

    Despre anestezierea mortilor cerebrali

    In contextul donarii de organe s-a intamplat tot mai des sa se observe asa-zisele "reflexe spinale", adica miscari spontane ale mortilor cerebrali, care evident deranjeaza procedura de recoltare a organelor acelor persoane. Asa s-a inceput cu anestezierea "mortilor" sau cu administrarea unor medicamente care sa duca la relaxarea completa a muschilor!  

    Intrucat un pacient nu are voie sa mai aiba nicio urma de medicament in sange, DSO (Asociatia Germana pentru transplantare) recomanda "pentru evitarea reactiilor autonome administrarea de substante relaxante (de ex. Pancuronium 0,15-0,20mg/kg/greutate corporala). Cresterea indusa vegetativ a tensiunii si a frecventei cardiace poate fi evitata prin administrarea, de ex., de Fentanyl 0,1-0,3mg/kg/greutate corporala". Ce este cresterea indusa a tensiunii si ce este Fentanyl-ul? O crestere indusa vegetativ a tensiunii apare cand "ne sare inima in gat", cand incepem brusc sa transpiram, cand tragem o spaima sora cu moartea, atunci se vede reactia sistemului nervos vegetativ. Cresterea tensiunii vine de la productia accelerata de adrenalina. Adrenalina apare in situatii de frica, durere sau stres ingrozitor. Fentanyl-ul nu este un simplu medicament, este un opiat si un anestezic de vreo 120 de ori mai puternic decat opiumul!! Aici este momentul in care trebuie sa ne intrebam: DE CE oare se considera ca "mortul" ar putea trece prin asemenea stari de frica, durere sau stres ingrozitor incat sa aiba nevoie de asemenea anestezice??
    Va las sa judecati cu propriul vostru discernamant.

    Alte detalii despre donarea de organe

    • Cetatenii primesc informatii distorsionate, cu toate ca Ministerul Sanatatii si alte organisme competente sunt responsabile cu elucidarea ”actului de transplantare”. Suntem practic dezinformati atunci cand semnam: "Sunt de acord cu inscrierea mea ca donator voluntar post-mortem…" din moment ce organele sunt extrase dintr-un corp cu metabolism activ, deci viu!!
    • "Cand informam societatea despre prelevarea de organe, nu mai obtinem organe". (Prof. Pichlmair)
    • Drepturile individuale si de confidentialitate a datelor pacientilor sunt anulate: medicii sunt obligati sa anunte la cel mai apropiat centru de transplantare orice potential donator de organe. Aceasta informare se face fara instiintarea si acordul apartinatorilor. De asemenea, tot mai multe spitale au coordonatori de transplant proprii.
    • Potentialii donatori sunt tipizati deja inainte de constatarea mortii cerebrale. Ei primesc uneori preventiv si antibiotice, in interesul primitorilor de organe.
    • Din 100 de pacienti susceptibili de a deveni donatori, 94 nu detin card de donator si nu si-au dat personal niciodata consimtamantul pentru a li se recolta organele.
    • Activitatea echipelor mobile de diagnosticare a mortii cerebrale, care sunt trimise de centrele de transplant in ”clinicile donatoare”, incalca legea transplantului. Aceasta lege stabileste ca moartea cerebrala ireversibila trebuie confirmata de doi anestezisti reanimatori, cu experienta in terapie intensiva, sau de un anestezist reanimator si un neurolog sau un neurochirurg. Independenta insa nu este garantata atunci cand cel care pune diagnosticul vine de la centrul de transplant. Legea stabileste clar separarea stricta intre confirmarea mortii cerebrale si prelevarea de organe.
    • Anestezistii reanimatori sunt obligati sa confirme moartea cerebrala – in scopul prelevarii de organe – de doua ori la interval de 12 ore. Durata de asteptare se poate reduce insa la zero prin analize suplimentare cu diverse aparate. Exista de asemenea multe diagnostice eronate.
    • Se exercita presiune financiara asupra clinicilor si asupra medicilor din spitale, pentru a participa la prelevarea de organe. Medicii si spitalele obtin in prezent recompense financiare de la asigurarile medicale si subventii publice.
    • Medicii din spitale implicati in diagnosticarea mortii cerebrale si in prelevarea de organe obtin sume fixe de decontare.
    • Clinicile de donare primesc diferite sume fixe. In Germania*, de ex. pentru scoaterea unui organ se platesc 2.090 euro, la multi-prelevare 3.370 euro, la intreruperea in timpul prelevarii 2.090 euro. In Croatia multi-prelevarea se plateste cu 7.000 de euro, in Spania cu 6.000 de euro. 
    • "Platile" efectuate ulterior de primitorii de organe se ridica la nivelul sutelor de mii de euro, iar costurile tratamentelor cu imunosupresive pt. impiedicarea respingerii organelor transplantate aduc industriei farmaceutice castiguri de miliarde in fiecare an! 
    * Sursa: Conventia pentru prevederile de decontare in conformitate cu § 11 din Legea Transplantului din 01.03.2004
    ("Compensarea fata de spitale in cazul donarii post-mortem")


    Apartinatorii

    Stiati ca si apartinatorii sunt victime? 
    • luati prin surprindere
    • in stare de soc
    • neinformati
    • presati de timp
    • manipulati de medici
    In conditiile de mai sus, multi apartinatori se declara de acord sa doneze organele celor dragi, semnand pe textul declaratiei: "Declar ca inteleg gestul meu ca fiind un act profund umanitar"! Totusi, cand incep sa-i bantuie cosmarurile, ei constientizeaza ca speranta lor ca din ceva rau a iesit ceva bun nu s-a implinit, pentru ca nu are cum sa se implineasca. 

    Urmarea este de multe ori o trauma enorma:
    - remuscari ca l-au lasat singur pe cel drag in ultimele clipe de viata;
    - groaza, dupa ce s-au informat mai exact asupra procesului de recoltare a organelor;

    - furia pentru ca - intr-o clipa de mare restriste personala - li se impune practic asumarea raspunderii pentru moartea cuiva.

    Toate acestea sunt trecute sub tacere pentru public. 

    In SUA, de exemplu, un ordin federal emis in 1998 le interzice medicilor, asistentelor, preotilor din spitale si altor lucratori din domeniul sanitar sa vorbeasca cu familia unui potential donator fara obtinerea in prealabil a aprobarii din partea sistemului regional de prelevare de organe! Daca exista potential pentru transplant, un "solicitant desemnat", cu pregatire speciala, viziteaza mai intai familia pacientului, inclusiv familiile care se opun categoric donarii de organe. Daca cineva din spital vorbeste mai intai cu familia pacientului, spitalul isi risca acreditarea si posibil finantarile federale. De ce? Dr. Paul Byrne explica: "Pentru ca "solicitantul special" are pregatire in marketingul transplantarii, stie sa "vanda" conceptul de donare de organe, folosind anumite expresii cu greutate emotionala, cum ar fi "sa oferi darul vietii", "inima omului pe care-l iubiti va bate in altcineva" si alte asemenea platitudini, toate lipsite de o semnificatie autentica. Nu uitati ca industria de transplant si donare este o afacere de multe miliarde de dolari."

    Cu alte cuvinte, haideti semnati aici ca doriti sa nu mai bata inima in corpul omului pe care-l iubiti, care devine astfel un asa-zis "donator-cadavru cu inima batanda" ("heart beating cadaver donor"), lasati-ne sa-i scoatem inima cand inca bate si s-o transplantam la altcineva, care ne plateste noua niste sute de mii de dolari pentru acest "dar al vietii"...

    Oare un om diagnosticat cu moarte cerebrala este doar un mort al carui organism simuleaza viata? Sau este un om viu care a intrat in procesul mortii, dar a carui viata inca nu s-a sfarsit si de aceea trebuie respectata?

    Alte detalii relevante despre prelevarea organelor
    • Cand este incizat corpul donatorului de la gat pana la simfiza pubiana, apar cresteri de tensiune, de frecventa cardiaca si de adrenalina. De asemenea, pot aparea inrosiri ale pielii si semne de transpiratie. La operatii "normale", asemenea semne sunt considerate reactii la durere, dar nu si la pacientii "morti cerebral".
    • Toracele se deschide cu un fierastrau special, iar apoi se desface peretele abdominal si se fixeaza.
    • Organele sunt "eliberate" in timp ce inima continua sa bata, apoi sunt pregatite pentru recoltare.
    • Conservarea organelor este f. importanta. In acest scop, ele sunt "clatite" cu un lichid racit (solutie de perfuzie 4°C). Pentru aceasta, medicii monteaza catetere speciale, tuburi micute si subtiri.
    • Cand in corpul inca viu patrunde lichidul rece care urmeaza sa elimine sangele, uneori cresc tensiunea sau frecventa cardiaca sau se observa spasme.
    • Concomitent, asistentii tin lobii peretelui abdominal deschisi pentru ca operatorii sa toarne rapid cani intregi de apa cu gheata pentru racirea organelor si apoi sa aspire apa respectiva. Sangele trebuie de asemenea aspirat cat se poate de complet la aceasta procedura.
    • Abia prin recoltarea organelor, la pacientul aflat in "moarte cerebrala" se instaleaza decesul.
    • Echipele de prelevatori recolteaza unul cate unul toate organele, verificand calitatea acestora pe mesele de preparare, dupa care parasesc sala de operatie cu recipientul frigorific in care se afla organele respective. Adesea, in final raman doar asistentii in sala de operatie, cu sarcina de a umple cu vata sau cu tifon cadavrul macelarit si de a coase la loc taieturile imense.
    • O moarte pasnica si decenta alaturi de apartinatori sau prieteni nu este posibila in cazul recoltarii de organe. Cine isi da acordul pt. donare de organe trebuie sa stie ca va muri in atmosfera sterila a unei sali de operatii, printre medici si asistenti, cu anestezie sau fara (si nimeni nu stie pana in ziua de azi ce simte donatorul cand i se recolteaza organele!).
    • Putem oare sa inlocuim asa usor imaginea omului ca "trup, suflet si spirit" cu modelul mecanicist al medicinei de transplantare? Constiinta omului, subconstientul nu pot fi masurate stiintific, de aceea nu se poate cunoaste clipa cand sufletul paraseste trupul!


    Asociatia Profesionala a Cadrelor Sanitare din Germania
    :
     "Demnitatea omului si respectul fata de moarte
    trec pe planul al doilea in fata intereselor 
    transplanturilor medicale si a intereselor economice."
    (Roberto Rotondo, brosura "Donarea de organe", 2002)

     
    Pentru credinciosi

    Pozitia BOR in aceasta controversa este de o ambivalenta care ma face sa vomit!

    BOR este in principiu de acord cu ciopartirea celor care se afla in nou definita "moarte", dar... "Moartea, ca despartire a sufletului de trup, nu justifica ideea considerarii trupului ca un obiect, care sa poata fi folosit dupa bunul plac al unor terte persoane." WTF?????

    Sau: [transplantul] "sa respecte viata si chiar moartea persoanei umane" - pai CUM, cand persoana nu este moarta nici dupa criterii biologice si nici dupa criterii bisericesti??????

    Apoi se mai precizeaza: "Moartea, in calitate de separare a sufletului de trup, ramane o taina. Nimeni nu va putea spune cu precizie ca separarea aceasta coincide cu moartea cerebrala; poate sa coincida, poate sa preceada sau poate sa urmeze mortii cerebrale." - se poate mai ambivalent decat atat?

    Daar mai tarziu avem... "Biserica binecuvinteaza orice practica medicala in vederea reducerii suferintei din lume, prin urmare si transplantul efectuat cu respect fata de primitor si de donator, viu sau mort. Trupul omenesc neinsufletit trebuie sa aiba parte de tot respectul nostru." - din nou labareala si abureala fara niciun fel de substanta!

    In schimb papa Ioan Paul al II-lea a declarat intr-o scrisoare din februarie 2005 adresata Academiei Stiintifice Papale:
    "Exista confirmari medicale si stiintifice coplesitoare pentru faptul ca incheierea totala si ireversibila a oricarei activitati a creierului nu reprezinta o dovada a mortii. Disparitia totala a oricarei activitati cerebrale este imposibil de constatat. Ireversibilitatea este o prognoza si nu un fapt constatabil medical. In ziua de astazi, multi pacienti care cu ani in urma ar fi fost considerati cazuri fara speranta pot fi tratati cu succes."

    "Un diagnostic al mortii pus exclusiv pe baza criteriilor neurologice este teorie, nu este un fapt stiintific. Nicio lege nu ar trebui sa incerce sa legalizeze un act care este prin el insusi o faradelege."

    "Repet: o prevedere legala care aduce prejudicii dreptului natural la viata al unui om nevinovat este nedreapta si ca atare nu poate avea nicio valoare de lege. De aceea apelez din nou cu toata puterea la toti politicienii, sa nu emita legi care sa ameninte din radacina viata cetatenilor prin ignorarea demnitatii persoanei."

    "A pune capat unei vieti nevinovate in incercarea de a salva alta viata, cum se intampla in cazul transplantarii de organe vitale, nu atenueaza cu nimic faradelegea prin care i se ia viata unui om nevinovat. Nu se poate face un rau pentru ca din el sa iasa ceva bun."

    Turistul ca depozit de piese de schimb

    Aveti mare grija, Romania se afla pe primele locuri la numarul de "donatori" de organe (benevoli sau nu!).

    Un alt aspect pe care sigur nu-l cunoasteti este ca in fiecare tara se aplica alte criterii pe baza carora puteti fi definiti ca morti. Iar daca va prinde "moartea cerebrala" in vacanta intr-o tara straina, se aplica criteriile valabile in acea tara (cu exceptia cazului cand aveti la voi o declaratie internationala, semnata la notar, ca va opuneti 100% donarii de organe).

    In Bulgaria, de exemplu, se merge in mod agresiv pe ideea de consimtamant implicit, deci daca se apuca baietii sa va lipeasca eticheta cu moartea cerebrala si nu aveti declaratie oficiala si nu sunteti inregistrati in registrul oficial impotriva donarii de organe, riscati sa deveniti automat donatori de organe, chiar daca apartinatorii vostri se opun, deoarece este mare nevoie de organe!!!

    Din literatura gasita de mine, reiese ca in 1990 Danemarca era singura tara din Europa al carei Consiliu de Etica nu a acceptat moartea cerebrala ca si criteriu al mortii. Nu am gasit date mai noi.

    Iata un tabel despre cum se efectueaza testele pentru constatarea mortii cerebrale in diverse tari din Europa, ca sa vedeti cam care sunt criteriile "stiintifice" de obtinere a pasaportului spre moarte.


    Ministerul Social si al Sanatatii din Spania are un asa-numit "Ghid practic pentru procesul donarii de organe" (Good Practice Guidelines in the process of organ donation). Am sa va comentez cateva pasaje si va las sa judecati singuri despre ce este vorba.
    "Moderatorii [in discutiile cu apartinatorii muribunzilor] trebuie sa procedeze in mod deschis fata de orice rezultat al discutiilor si sa faca eforturi pentru a obtine intotdeauna permisiunea de donare de organe [asta e deja un paradox care arata adevaratele intentii!]. Foarte importanta este crearea unei relatii profesionale, de sustinere, pentru ca apartinatorii sa poata castiga increderea necesara pentru acceptarea unei donari de organe [lupul in piele de oaie!]. Astfel, moderatorul trebuie sa cunoasca si sa utilizeze strategiile de comunicare necesare [deci manipulare profesionista!]. Discutia cu apartinatorii este structurata si decurge in mai multe faze: deschiderea discutiei, comunicarea mortii, rugamintea de a dona organe si incheierea discutiei. Aceasta ordine trebuie intotdeauna respectata, este extrem de important ca apartinatorii sa inteleaga mai inainte de orice ca persoana draga este moarta, inainte de a fi exprimata rugamintea de a dona organele [evident, apartinatorii nu au voie sa fie informati ca "mort cerebral" nu este acelasi lucru ca si "mort"]. Rugamintea de a dona organele trebuie exprimata direct, clar si in cuvinte simple. Coordonatorul de transplant poate mentiona ca donarea de organe este o posibilitate, un drept, un privilegiu sau o sansa de a ajuta alti oameni. Rugamintea poate fi formulata numai dupa ce membrii familiei au inteles ca persoana respectiva este moarta [adica cineva trebuie sa le EXPLICE apartinatorilor ca acea persoana este moarta, lucru care altfel nu corespunde cu ceea ce vad acestia!!]. Daca apartinatorii refuza sa doneze organele, se pot face incercari de a determina schimbarea parerii [deci a se insista!!]. Coordonatorii trebuie sa ia parte la cursuri speciale pentru a modera discutiile cu apartinatorii [deci toata treaba se face sistematic!!]."  
    In aceste conditii, nu ne mai mira ca Spania este fruntasa in Europa la numarul de organe "donate"!!

    In Austria, se aplica "regula dezacordului", adica daca vrei sa eviti spintecarea de viu trebuie sa te inscrii in registrul central national de refuz al donarii de organe. Avand in vedere ca petrecem aproape in fiecare an o perioada din vacanta in Austria, noi deja am completat si am trimis prin posta formularele.

    Ce e de facut daca nu vrem sa donam organe

    In Romania, din fericire, inca se aplica "regula consimtamantului". Daca pana la acest punct al articolului ati realizat ca NU doriti sa vi se extraga organele (pe baza unor criterii controversate) in timp ce inima va bate, atunci puteti sa va inscrieti in Registrul national al donatorilor de organe, tesuturi si celule, completand urmatoarea declaratie pe care apoi o legalizati la notar:

        DECLARAŢIE 
        Subsemnatul [...], domiciliat în localitatea [...], ţara [...], născut la data de [...], în localitatea [...], judeţul [...], ţara [...], cu CNP [...], fiul lui [...] şi al [...], informat(ă) şi conştient(ă) asupra riscurilor şi beneficiului transplantului de organe, ţesuturi şi celule umane, în concordanţă cu dispoziţiile legale în vigoare referitoare la prelevarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule umane, declar că NU sunt de acord cu înscrierea mea ca donator voluntar post-mortem pentru organe, ţesuturi şi celule. De asemenea, NU sunt de acord ca în cazul unei traume cerebrale să se facă asupra mea teste de diagnosticare a morţii cerebrale!
        .....................................................
        Potrivit legii, asupra hotărârii mele pot reveni oricând, cu condiţia ca actul scris de revenire să fie semnat şi de doi martori.
        Data ....................................
        Semnătura ...............................
        Notar ...................................


    Recoltarea de organe impiedica o moarte demna


    Moartea este mult mai mult decat incetarea functionarii unui organ. Oamenii nu sunt compusi din bucati. Natura nu functioneaza asa. Omul este o unitate biologica, alcatuita din trup, spirit si suflet. Chiar daca tagma medicala implicata in industria transplantarii ne vede altfel, suntem mult mai mult decat suma "componentelor" noastre... La diagnosticul (de multe ori pripit) de "moarte cerebrala", intregul organism este inca in viata, vital, si doar creierul este vatamat uneori ireversibil. Este adevarat ca aproape toti cei ale caror functii cerebrale inceteaza cu adevarat ireversibil sunt sortiti mortii si este de inteles ca unii oameni nu sunt dispusi sa ramana ani in sir intr-o stare vegetativa, atarnati de aparate. Dar acest lucru se poate evita si altfel, anume completand inca in timpul vietii o declaratie (Patientenverfügung se cheama in Germania) prin care se explica limpede ca nu se doreste prelungirea artificiala a vietii. 

    Dupa cum arata experimentele facute la Institutul HeartMath, inima comunica nu numai cu creierul, ci si intr-un mod biofizic -prin undele de presiune ale sangelui- cu toate celulele, glandele si organele corpului. De asemenea, inima poseda cel mai puternic camp electromagnetic al organismului, se considera ca este cam de 5000 de ori mai puternic decat cel al creierului. Cand vorbim despre iubire, sentimente care ne definesc, intotdeauna facem referire la inima ("inimioara mea", "mi-a frant inima", "mi-a furat inima", "te port in inima mereu"). Ca atare, DE CE sa acceptam sa fim declarati morti si spintecati de vii doar fiindca creierul nu mai functioneaza dupa criteriile stabilite arbitrar de cartelul medico-farmaceutic?



    Am discutat cu o colega care are in f. multe privinte o perspectiva ceva mai egoista. Cand i-am prezentat o scurta parte din informatiile de mai sus, mi-a replicat "Da, se poate ca unele chestii sa nu fie in ordine cu donarea de organe, dar daca eu sau copiii mei am avea vreodata nevoie, e bine de stiut ca exista asa ceva". I-am trimis si mai multe informatii si apoi i-am scris "Cand e vorba doar de luat, sigur ca este de inteles pozitia ta. Dar ca sa-ti dai seama daca esti total de acord cu conceptul de donare de organe vitale, trebuie sa-ti imaginezi ca sotul tau ar fi diagnosticat cu moartea cerebrala si tu ai fi pusa in situatia sa-ti dai acordul ca sa i se recolteze organele, stiind tot ce stii acum despre asta". A urmat tacere...

    In lumina tuturor acestor informatii, eu si sotul meu declaram in mod definitiv si irevocabil ca NU suntem de acord sa donam organe. Acelasi lucru il declaram si pentru copilul nostru. De asemenea, declaram ca NU suntem de acord ca datele noastre de pacienti sa fie transmise la DSO sau Eurotransplant. Declaram si ca ne opunem oricarei forme si oricarui test de constatare a mortii cerebrale.

    In acelasi mod declaram ca NU suntem nici primitori de organe si refuzam orice transplant de organe. Acelasi lucru il declaram si pentru copilul nostru.



    Of, stiu ca a fost un articol lung si obositor si nici macar nu am cuprins toate aspectele care trebuiesc luate in considerare (am sa-l mai completez pe parcurs), dar am speranta ca acum stiti exact la ce sa va asteptati cand auziti cuvintele "donare de organe". Va doresc sa nu ajungeti niciodata in situatia scumpei mele prietene sau a sotului ei! Ganditi-va si cantariti bine toti factorii implicati, inainte de a lua decizia de a va pune eventual la dispozitia acestei masinarii frauduloase. Daca va decideti in favoarea donarii de organe, nu uitati sa precizati pe declaratia respectiva ca doriti sa primiti anestezie generala cand vi se vor scoate organele cu inima inca batand! Daca luati decizia ca nu doriti sa ajungeti vreodata in situatia de a fi macelariti de vii, va rog mult raspanditi acest articol la toti cunoscutii, sa se informeze cat mai multi oameni!

    Last but not least, incercati sa realizati ca trebuie sa va traiti viata din plin, constient, autentic, frumos, in asa fel incat sa nu aveti nimic de regretat. Astfel, atunci cand va va veni timpul, sufletul vostru se va putea desprinde in mod firesc si natural de ciclul prezent al vietii materiale.


    *****************************
    NOTA BENE: 
    La acest articol nu se vor aproba decat 
    comentariile cu argumente strict la obiect, 
    exprimate civilizat si competent.

    *****************************

    Update 7 aprilie 2014:
    Cred ca am atins limita maxima de comentarii, in ultimele zile am tot publicat o multime de comentarii, dar ele nu mai apar pe pagina, din pacate.
    Imi cer mii de scuze.

    _____________________
    Sursele acestui articol:

    Engleza
    http://www.lifeguardianfoundation.org/
    http://www.truthaboutorgandonation.com/index.html
    http://paramedicgoldengirl.blogspot.de/2007/08/organ-donation-can-kill-you.html
    http://trojanbadger.com/2011/04/14/are-you-organ-donor/
    http://christorchaos.com/First-HandEvidenceOfFraud.html
    http://www.lifesitenews.com/news/archive//ldn/2008/aug/08081406
    http://www.traditioninaction.org/Cultural/E025cpDonor_1.htm
    http://realimpactnews.blogspot.de/2013/06/brain-death-term-invented-to-harvest.html
    http://www.organfacts.net/braindeath/brain-death-controversy/
    http://ldysinger.stjohnsem.edu/@books/Shewmon/02_01_somatic_integr.htm
    http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJMp0804474?query=TOC&&
    http://www.ethikrat.org/dateien/pdf/fb-21-03-2012-shewmon.pdf
    http://www.organfacts.net/organdon/drdwevans/opposing-organ-donation/
    http://www.youtube.com/watch?v=gDaqzBzAGtE
    http://www.youtube.com/watch?v=Choa64znIeE
    http://www.youtube.com/watch?v=pfOpRyqYZGA
    http://www.renewamerica.com/columns/byrne/090414
    http://www.scielo.br/pdf/bjmbr/v32n12/3633m.pdf
    http://www.vqronline.org/articles/2005/fall/chen-dead-enough/
    http://online.wsj.com/news/articles/SB10001424052970204603004577269910906351598
    http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21494112

    http://www.nysrighttolife.org/coma_recovery
    http://www.dmi.unipg.it/~mamone/sci-dem/nuocontri_2/maruotti.pdf
    http://www.heartmath.org/research/science-of-the-heart/introduction.html
    http://www.aktion-leben.de/organspende/die-hirntod-frage/brain-death-enemy-of-life-and-truth/ 
    http://www.provita.ro/detalii-interviu-preluat.php?id=34
    http://www.stemsure.ro/wp-content/uploads/Legea_transplantului-Romania.pdf
    http://www.apologeticum.ro/2013/07/caz-socant-sa-fie-clar-pentru-toti-prelevare-de-organe-se-face-doar-de-la-persoane-inca-in-viata/ 
    http://graiulortodox.wordpress.com/2014/01/15/concluziile-conferintei-transplanturile-donatie-sau-crima/
    http://graiulortodox.wordpress.com/2014/02/12/178-mai-este-valabil-astazi-conceptul-de-moarte-cerebrala-de-domnul-emanuil-panagopoulos-facs-profesor-de-chirurgie-director-al-clinicii-de-chirurgie-a-spitalului-sfantu/
    http://www.ms.ro/documente/V.Dg%20si%20mentinere%20donor_8816_6797.pdf
    http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=566
    http://legeaz.net/legea-95-2006/anexa-nr-3
    http://ainmd.org/index/moartea_cerebrala/0-154#.UtPAU_uPkrw
    http://europa.eu/legislation_summaries/public_health/threats_to_health/sp0008_ro.htm
    http://www.ifulga.com/cap._2.pdf
    http://de.scribd.com/doc/48872823/tanatologie


    Germana
    http://www.initiative-kao.de/index.html
    http://www.transplantation-information.de/index.html
    http://www.fr-online.de/wissenschaft/organspenden-der-hirntod---eine-gefaehrliche-definition,1472788,15225140.html
    http://www.das-weisse-pferd.com/00_01/organtransplantation.html
    http://www.j-lorber.de/tod/sterben/organspende.htm
    http://hirntoddebatte.wordpress.com/

    http://www.organwahn.de/
    http://www.exhybris.ch/exhybris.ch/Organspender.html
    http://www.aerzte-fuer-das-leben.de/09-03-12-beckmann-hirntod-organspende.pdf
    http://www.awmf.org/fileadmin/user_upload/Die_AWMF/Arbeitskreis_Juristen/2013-11/AeJ-2013-11_Marx.pdf
    http://www.welt.de/debatte/kommentare/article122682412/Organspende-Nein-meine-Innereien-gehoeren-mir.html
    http://info.kopp-verlag.de/hintergruende/deutschland/gerhard-wisnewski/organspende-vorsicht-mord-.html
    http://www.bundesaerztekammer.de/page.asp?his=0.7.45.3252
    http://de.scribd.com/doc/40478912/Hirntod-Lebendiger-Korper-%E2%80%93-tote-Person-Ist-der-Hirntod-der-wirkliche-Tod-des-Menschen

    http://www.kritischsein.de/?page_id=1025
    http://projektlebenretten.de/WordPress/

    http://www.gesundheitlicheaufklaerung.de/organspende-und-hirntod-sagt-man-uns-alles
    http://bilddung.wordpress.com/2013/06/29/organspende-nein-danke/ 
    http://lupocattivoblog.com/2013/09/26/kritische-aufklarung-organspender-wahrend-der-organentnahme-noch-lebendig/
    http://derhonigmannsagt.wordpress.com/2013/11/13/organspende-der-organ-opfer-ausweis/
    http://www.theologe.de/theologe17.htm
    http://www.theologe.de/theologe17.htm#Organspender

    http://www.untot.info/210-0-WIE-TOT-IST-HIRNTOT.html
    http://www.bpb.de/apuz/33311/wie-tot-sind-hirntote-alte-frage-neue-antworten
    http://www.berliner-zeitung.de/politik/interview-organspende-regelung-wer-noch-warm-ist--ist-nicht-tot,10808018,16092604.html
    http://www.taz.de/!107426/
    http://miami.uni-muenster.de/servlets/DerivateServlet/Derivate-2675/diss_doumat/diss_doumat_constantin.pdf
    http://www.organspender-paten.de/Organspender-Paten/Informationen.html
    http://www.bundesaerztekammer.de/downloads/ProtHirntod.pdf

    http://www.spkpfh.de/Diapathik_einer_Auferstehung_Kollektive_Aktion.htm
    http://www.youtube.com/watch?v=-VKkTzeFHOk

    http://www.youtube.com/watch?v=ajez--bS3a8
    http://www.organosprotection.com/AT/MedRecht_AT.html

    http://www.spiegel.de/spiegel/print/d-13690673.html
    http://politikprofiler.blogspot.de/2014/01/schumacher-komapatienten-sind.html

    http://www.kritischsein.de/?p=4689
    http://organosinfo.wordpress.com/2013/10/08/promi-aufklaerungskampagne/
    http://www.transplantation-information.de/organspende_informationen/organspendeausweis_widerspruchsloesung.html
    http://www.nachrichtenspiegel.de/2012/03/05/wie-die-moderne-transplantationsmedizin-leben-vernichtet-uber-den-einfluss-der-nationalsozialistischen-kultur-auf-die-medizinethik/ 
    http://www.initiative.cc/Artikel/2004_06_28%20Organentnahme.htm 
    http://www.patienten-testament-organtransplant.de/
    http://www.aerztezeitung.de/medizin/krankheiten/herzkreislauf/article/608610/sicher-derzeitige-diagnostik-des-hirntodes.html  

    http://www.aerztezeitung.de/politik_gesellschaft/organspende/article/809385/darf-man-hirntoten-organe-wegnehmen.html
    http://www.bpb.de/apuz/33311/wie-tot-sind-hirntote-alte-frage-neue-antworten?p=all

    http://www.sein.de/geist/weisheit/2010/das-herz--unser-zweites-gehirn.html
    http://www.erziehungskunst.de/artikel/zeichen-der-zeit/der-hirntod-eine-erfindung-der-transplantationsmedizin/ 

    233 de comentarii:

    1. Foarte interesant. Multumim!
      Elena

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. articolul in sine mi se pare interesant, e interesant ca autoare crede ca ar trebui intrebati membrii familiei ce diagnostic ar trebui sa-i puna pacientului, gasesc acest lucru uimitor, ar putea la fel de bine sa nici nu-l mmai duca la doctor, sa-l diagnosticheze singuri si sa-l si trateze ca stiu ei mai bine... hm...ma uimeste cu cata vehementa stie lumea cine sa moara si cine sa traiasca desi 98% din populatie e de acord cu avortul, fatul nu e in moarte cerebrala si se mai si fereste de forceps cu toate puterile lui, dar mama stie ea ca lui ii e mai bine mort decat viu, cata ipocrizie...asta asa ca o paranteza, imi spusei si eu focul, nu legea si-a dat acordul in nici una dintre situatii ci oamenii care au diverse interese, aici intra inclusiv membrii familiei, pt care si spun din experienta un pacient comatos, care nu raspunde la reflexe si a carui stare se acutizeaza constant apoi iar isi revine singur sau cu ajutor, chestia asta te termina, sa il vezi cum sufera si orice ai face nu e un ajutor adevarat, doar ii prelungesti agonia, ajungi sa te rogi sa moara , indiferent cat de mult l-ai iubi sau mai bine zis cu cat il iubesti mai mult vrei sa scape intr-un fel sau altul (mai ales ca majoritatea oamenilor moderni sau traditionali considera ca exista viata dupa moarte si nu totul se termina aici) Testam sau ucidem fals nu asa se intampla la noi, cel putin nu din experienta mea si am petrecut destul de mult timp la terapie intensiva, atat ca rezident, cat si ca student dar mai ales ca membru de familie, absolut toti pacientii sunt pusi pe ventilatie artificiala daca nu pot respira singuri, cu conditia ca membrii familiei sa nu fi lasat instructiuni in prealabil ca ei nu vor asta, reflexul fotomotor se testeaza in functie de raspunsul la lumina nu se zgarie corneea, nu am vazut asa ceva in viata mea, si nu am vazut niciodata un test de apnee in care sa se opreasca ventilatia mecanica timp de 10 min. Astea fiind spuse vreau sa adaug ca : "valoarea unei vieti poate fi masurata direct prin vointa noastra de a indura?..., avem o capacitate remarcabila de a rezista oboselii, de a rezista la durere, de a continua sa luptam, atat timp cat nu vom pierde din vedere scopul nostru pt care luptam" . DEci pt ce lupttam? Care sunt sansele ca un pacient comatos sa fie ce a fost? Avand in vedere ca majoritatea oamenilor care isi revin din coma sunt pana la sfarsitul vietii legume? nu pot vorbii, nhu pot sa mestece, nu pot sa se duca la toaleta, au escare si ii doare toata carnea, nici macar nu se pot intoarce singuri de pe o parte pe alta si se uita la tine, la doctori cu ochii aia care spun ceea ce gura nu poate, implora cu ochii bagati in orbite sa faci ceva sa le usurezi suferinta, si obositi de viata. As vrea ca pers care a scris asta sa stea intr-un salon de ATI timp de o sapt cu pauza doar sa manance si de toaleta. Oare ar mai avea atunci atata putere sa "protejeze viata" comatosilor mai ales a celor din coma profunda? si nu i-as da 15 pacienti ci doar unu' sa stea langa el si sa faca tot ce poate: badijonajul limbii, umezit buzele si gura, masaj pt escare, schimbarea asternutului si bai generale saptamanale, mai mult treaba de infirmiera, iar in perioade de acutizare sa-l si resusciteze si aspirarea secretiilor de 2 ori pe zi ca se sufoca altfel. Si la final daca autoarea ar avea un copil de 10 ani cu insuficienta renala, de 3 ani cu dioaliza la care nu mai raspunde cum ar trebui, a carui singura sansa de supravietuire ar fi un transplant ar mai fi impotriva transplantului de orane? fie el rinichi sau inima? As vrea abea atunci sa o vad scriind acest articol, atunci as crede-o, abea atunci m-ar convinge. As vrea atunci sa o aud spunand sus si tare daca nu traiesc eu nu conteaza cine ar putea trai de pe urma "componentelor mele" Si inca ceva legat de anestezierea mortilor: si daca are toate organele in el si nu mai functioneaza nici unul in primele 24 de ore se poate misca, alea se numesc descarcari electrice.

        Ștergere
    2. Sper ca tu (ori cineva apropiat tie) sa nu ai niciodata nevoie de transplant!

      Moartea e un diagnostic...e asa de usor sa iti imaginezi conspiratii...

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Ti se potriveste perfect motto-ul articolului: "Esenta prostiei nu este sa nu stii, ci sa nu vrei sa stii..."

        Ștergere
      2. @Anonim Exista chestii mai bune decat transplantul de organe: tehnici de vindecare alternativa (desi sunt mai naturale pt corp decat cele alopate) care inca se mai invata in Orient si pe care eu le-am invatat si aplicat: Reiki, qi-gong, alchimie taoista, etc. Uneori vindecarea se petrece in cateva secunde/ minute (chiar si cu transmutare a materiei), vindecare care prin medicina alopata se petrece in cateva luni, if ever. Corpul fizic este o preiectie in plan fizic al corpului energetic, un efect, nu o cauza. Prin deductii si punerea cap la cap a anumitor informatii am ajuns in mare la aceleasi concluzii ca si autoarea articolului de mai sus, fara sa fi citit ceva pe tema asta. Doar cand te gandesti ca transplantul nu e ceva natural, ci ceva artificial... Chiar ma gandeam sa investighez mai adanc subiectul sa-mi confim/ sau infirm concluziile. Multumesc autoarei pt efortul depus!

        Ștergere
    3. Cutremurator! Nu m-as fi asteptat la asemenea informatii. Pana unde poate ajunge minciuna si manipularea, aproape ma apuca deznadejdea, mi-e si mai groaza acum de halatele albe, sper sa nu (mai) ajung niciodata pe mana lor. Poate in Romania nu s-a ajuns atat de departe cu propaganda si savarsirea unor asemenea abuzuri, dar ambulanta si spitalul parca devin anticamerele mortii, intotdeauna cand am avut de-a face cu spitalizari ale mele sau ale celor dragi, m-am rugat doar sa scape cu viata de acolo. Prea multe vesti despre morti in spitale in ultima vreme, dar ce alternative avem, unde sa cautam ajutor, cand stim atat de putine si suntem atat de conditionati? Totusi, sa risti pana si sa fii spintecat de/pe viu (pentru ca eu una sunt sigura ca "mortii cerebrali" sunt cel putin constienti de ceea ce li se intampla, cel mai probabil o si simt fizic)...! Inainte de acest articol, ma indigna/oripila ideea ca dupa ce as muri (de-a binelea in acest caz) mi s-ar putea face autopsie fara acordul familiei, sa nu mai spun ca as fi devastata daca vreun apropiat de-al meu ar mai trece si printr-o astfel de profanare post-mortem! Ei bine, acum am aflat ca se poate si mult, mult mai rau!
      Un articol foarte complet si bine documentat, ca de altfel toate celelalte articole informative de pe acest blog. Imi pare foarte rau de pierderea dvs si de oroarea suferita in plus la aflarea vestii despre soarta prietenei dvs!
      Andreea

      RăspundețiȘtergere
    4. Foarte interesant articolul, daca se poate insa sa imi clarificati o nelamurire: problema prelevarii de organe atunci cand pacientul este in moarte cerebrala se refera doar la posibilitatea ca acesta sa isi revina peste un timp si sa duca o viata normala? Pentru ca, de exemplu, daca fizic un pacient mai are semne vitale, dar restul "vietii" si-o va petrece ca o leguma, conditionat de aparate, este mai bine sa ii lasam sa traiasca asa? Impresia mea era ca , exceptand cazurile in care pacientii sufera traume fizice irecuperabile, gen accidente de masina etc, pentru pacientii in stare vegetativa se alege intreruperea vietii asistate de aparate si donarea unor organe care ar prelungi viata, chit ca nu la cea mai buna calitate, unor bolnavi care altfel ar muri fara un organ nou.
      Oricum, multumesc pentru o perspectiva pe care altfel nu as fi avut cum sa o am legat de donarea de organe.

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Problema este ca intreaga constelatie a constatarii mortii cerebrale este nesigura si deschide nenumarate posibilitati prin care pacientul este pur si simplu ucis pt. a i se lua organele. Problema este ca nu are nimeni cum sa stie cu exactitate ce se va intampla cu un pacient INAINTE ca aceste sa primeasca ingrijirea corespunzatoare (vezi tratament hormonal pt. tiroida etc.), deci problema este ca se intervine aleatoriu cu testarea mortii cerebrale inca dinainte de a se sti ce evolutie va avea pacientul. Pt. a ajunge la diagnosticul de moarte cerebrala, pacientului i se refuza timp de cel putin 24 de ori medicatia care altfel poate i-ar salva viata (singurul care are putere de decizie fiind medicul!), fiindca organismul tb. sa elimine orice fel de medicamente in vederea testarii - care testare de multe ori constituie ea insasi cauza mortii...
        Problema mai este ca exista mii si mii de pacienti care s-au trezit dupa ce au fost diagnosticati cu moarte cerebrala si apoi au trait sau traiesc o viata normala.
        Pacientii "in stare vegetativa" nu sunt morti! Cine oare are dreptul sa-si aroge autoritatea de a decide ca vietile lor valoreaza mai putin decat ale celor care asteapta un organ???

        Ștergere
    5. Intr-adevar, sunt semne de intrebare cu care am ramane vesnic, oare daca am fi asteptat si tratat s-ar fi trezit? Eu una, daca as sti 100% sigur ca nu sunt sanse sa ma trezesc sau mai fiu omul care eram inainte, as prefera sa stiu ca un alt om vede/ traieste fara dializa etc datorita organelor mele, dar in lipsa certitudinii... mai rau imi pare si de rudele pe umerii carora cade decizia asta

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Semnele de intrebare ref. la "daca s-ar fi asteptat si tratat" sunt si vor fi acolo mereu in asemenea cazuri. Daca ne uitam chiar in zilele astea la exemplul Michael Schumacher, ne dam seama de diferenta: la pacientii "normali" se pune problema deja de donarea organelor dupa maximum o saptamana, in timp ce Schumi e tinut in coma peste 4 saptamani fiindca "creierul are nevoie de timp sa se regenereze", lui nu i se fac nici toate testele posibile tocmai pt. a nu afecta presiunea intracraniana, lui i s-a scazut temperatura de baza pt. a ajuta creierul sa-si revina, se asteapta cu rabdare evolutia etc. La fel printul Friso, care la accidentul pe care l-a avut tot la schi se pare ca ar fi fost aproape o ora fara oxigen - ei, de ce nu a fost considerat "mort cerebral" cand creierul lui fusese lipsit atata timp de oxigen?? La altul ar fi zis medicii in aceeasi zi ca nu mai e nimic de facut, haideti, dati-ne organele...
        Se pare ca celebritatile si oamenii cu bani sunt ceva mai putin morti decat muritorii de rand...

        Ștergere
      2. Cu diferenta (esentiala) ca la Schumi a fost vorba de o coma indusa! Terminati cu paranoia aiurea. Daca vreti neaparat sa gasiti ceva de obiectat o sa gasiti si faimoasele pete in soare, deci hai sa fim seriosi! Da, clar ca exista cazuri care ar merita pedepsite aspru de lege, dar hai sa nu facem din acestea regula si sa interzicem totul pentru ca in anumite cazuri s-a recurs la abuzuri! E ridicol!

        Ștergere
      3. Nu numai celebritatile beneficiaza de timp. Avem un prieten care a suferit un accident de masina in Franta. Nu a fost deconectat de la aparate si nu a intervenit ideea de donare de organe nici dupa 2 luni. Intradevar incepe sa-si revina. Si medicii incerca sa-i reconstruiasca cutia craniana.

        Ștergere
      4. NU se stie cu siguranta ca la Schumi a fost coma indusa, sau ai fost tu cumva direct la patul lui? Da-mi voie sa am indoieli, mai ales cand un om intra cu capul direct si cu viteza intr-o stanca!! Dedesubturile sunt politice: el candva se pronuntase pentru donarea de organe, iar in Franta sa nu uitam ca se aplica legea dezacordului, deci pentru ca el sa fie lasat 5 saptamani in coma (btw., costurile spitalizarii au fost estimate la 90.000 de euro si nu atat prin operatii, ci mai ales prin terapia intensiva!! Nu mai socotim milioanele pt. medicii care au venit special sa-l opereze etc.), asta inseamna ca 1) DA, Schumi este VIP si primeste tratament special sau 2) are declaratie semnata ca NU doreste sa doneze organele si NU doreste sa i se faca testarea pt. moarte cerebrala.

        Ștergere
    6. http://www.nydailynews.com/news/national/jahi-mcmath-brain-dead-teen-released-hospital-article-1.1567370
      Ei a inceput lumea sa mai citeasca pe ici pe colo...Iaca...nu mai poate fi asa usor pacalita...Nici familia mea nu vrea sa fie cobai...Nu vrem nici sa donam, nici sa primim organe de la oameni necunoscuti si in viata...Si da...esenta tuturor chestiilor astora se face de dragul banilor si al cercetarii (care tot de dragul banilor se face!) Totul se reduce la bani! :(

      Mihaela

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. "nu vrem nici sa donam, nici sa primim organe de la oameni necunoscuti". mihaela....faptul ca nu vreti sa donati, e alegerea voastra dar in numele respectului pe care ar trebui sa il ai fata de semenii tai si fata de viata in general renunta la aroganta cu care spui ca nu vrei organe; pana acum ce stim despre organele altora care ajung la noi este ca ne mentin viata; poate nu de cea mai buna calitate dar o mentin; o prelungesc; asta facem oricum in fiecare zi si tine de un instinct mai puternic decat omul pe care Dumnezeu l-a pus in noi. se numeste suprevietuire...toti stim ca vom muri la un moment dat....deci ce facem este doar sa prelungim; te rog....nu afisa atata aroganta incat sa ne spui ca preferi sa mori in loc sa iti prelungesti viata....pentru ca ma simt insultata, in calitatea mea de fiinta umana. deduc simplu (si pentru mine) ca nu ai avut ocazia pana acum sa te confrunti cu adevarate tragedii in viata....si sincer...iti doresc asta si pe mai departe. dar gandeste inainte sa expui; cel mai important....extrapoleaza! fa un exercitiu.....te duci la medic (acel calau cu halat alb) care iti spune: mihaela....daca nu gasim un rinichi pentru tine....incepi dializa de luni; de 3 ori pe saptamna cate 4 ore. incerca mihaela si fa un exercitiu de imaginatie cam in ce fel s-ar schimba viata ta si a celor dragi tie. in raspar iti pot indica cele 10 feluri de medicamente pe care le vei lua pe zi, cele 5 alimente in total care iti mai raman in dieta....evident nesarate si toate cele, cele 4 zile pe saptamana in care nu faci nimic decat astepti indurerata (si ma refer fizic) sa se termine, ameteala infernala de dupa dializa pentru ca nu e cea mai reconfortanta procedura pentru organism, lipsa unui job, a unui concediu, hepatita pe care inevitabil o vei contacta la un moment dat, lipsa unei vieti sociale si personale si moemntul in care, aproximativ peste vreo 2 ani te vei ruga la Dumnezeu sa mori...pentru ca asta nu e viata. Bineinteles expun doar partea fizica; depresia furia angoasa si toate celelalte variaza de la persoana la persoana; acum, in contrast....ne vom gandi la acel mort cerebral care a refuzat sa iti dea rinichiul lui si care 3 saptamani mai tarziu l-a si luat cu el in mormant. Acum incearca sa iti imaginezi ca acelasi nene cu halat alb iti spune....mihaela...daca nu gasim o inima pentru mama ta in urmatoarele 2 luni....situatia este sumbra. Acum ca ai incercat sa simti si al doilea exercitiu....incerca sa imi spui ca nu vrei o inima pentru mama ta. ok? hai ca poti. nu, nu sunt de acord cu uciderea pacientului doar ca sa vedem daca e chiar mort....dar mihaela.....aroganta cu care vorbesti ma dezarmeaza. uita-te in jurul tau putin....priveste lumea in ansamblu....vezi....asculta...concluzioneaza....

        Ștergere
      2. Anonimule, indignat de aroganta cui nu s-ar lasa macelarit pe viu, eu una sunt indignata de aroganta medicilor care se cred dumnezei: cand primesti diagnostice diferite de la un medic la altul, medicamente diferite, cand isi permit sa-ti mai "dea" doar doua luni de trait, dar si de nesimtirea cu care neaga orice efect pozitiv al remediilor naturale nepatentate. Eu una cred in minuni, care deja s-au intamplat si in familia mea, multumesc Domnului! Iar pentru cine e disperat sa primeasca organele altuia - la recomandarea medicului - linistiti-va si aveti putina rabdare: in curand veti putea sa va vindeti pe voi insiva (sub orice forma) pentru a acoperi costurile unuia sau mai multor organe artificiale! Atunci nu veti mai depinde de nici un egoist care vrea sa-si pastreze "maruntaiele". Va recomand filmul "Repo men" - 2010, sa va faceti o idee. In rest, sa ne rugam sa primim mai multa intelepciune, empatie, iubire de oameni ..asta imi doresc si pentru mine.
        Andreea

        Ștergere
      3. Stimata anonima care faci dializa si oferi scenarii "sumbre" in care sa ne imaginam, ce te faceai daca nu exista posibilitatea dializei si donarea organelor era de domeniul sf? Boala apare ca urmare a unor greseli pe care le facem in viata si care trebuiesc constientizate si reparate. Nu cu organe donate si continuarea greselilor, ca nu-i asa? Am reusit sa pacalim boala suntem smecheri maxim!
        Stiu ca nu ai inteles nimic si nu o sa intelegi vreodata pentru ca esti prea inversunata sa crezi ca ai dreptate si ca noi, ceilalti, toti, suntem prosti. Macar pentru cateva clipe incearca sa iti imaginezi - ca vad ca la asta stai inca bine - ca poate Dumnezeu cu un scop nu ne-a facut cu piese de schimb si ca donarea de organe nu este o solutie. Hai ca poti!


        Feli, nu te cunosc desi mi-ar placea, felicitari din suflet pentru articol, pentru ca te zbati si iti pasa. Stiu ca nu te ajuta dar prietena ta e intr-o lume mai buna si vreau doar sa stii ca nimic nu e intamplator! Seara frumoasa!

        Ștergere
      4. Sincere felicitari pt efortul depus in a scrie acest articol de un real folos. Pana sa aflu cum sta treaba cu donarea de organe eram 100% de acord ca in caz de.... sa-mi recolteze organele, insa acum simt un dezgust si o dezaprobare totala fata de modul barbar de donare-recoltare. Mai rau e ca sunt multe forme de viata, asa ca anonimul sau anonima de mai sus , care cu orice pret sustin macelarirea oamenilor pt a le fi lor bine. In viata asta ni se pot intampla multe, e foarte adevarat ca ne putem imbolnavi rau, atat de rau incat doar un transplant ne mai poate ¨salva¨....asta nu ne da dreptul sa dorim si sa asteptam cu nerabdare moartea altei persoane, deja putem vb de dezumanizare. Atat timp ca traim cu respect fata de organismul nostru ( aici ma refer la manacare, odihna, munca, relaxare ) e mai greu sa ti se imbolnavesca un organ. OK, sa presupunem ca tu ai avut un stil de viata 100% corect si totusi ti se intampla ...e vinovat cineva??? crezi ca altul e dator sa-ti mai dea o sansa ??? Pacat ca prostia e atat de mare ,incultii au o densitate prea mare pe cm2.

        Ștergere
    7. Da, avem nevoie de inimi si rinichi si ficati, asa ca gata, nu mai e cazul de dovezi stiintifice pt. moartea cerebrala, cumparam niste "cercetatori" si "specialisti" (exact ca la vaccinare) sa potriveasca realitatea ca sa sune bine pe hartie (vezi anticorpii si alte balarii), daca le iese banu' poa' sa moara toti prostii...Imi vine sa vomit de scarba!
      Multumim, Feli, a citit toata familia articolul, il trimit la toti prietenii si colegii, sa se informeze si ei!
      Doina

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Sunt medic si prin natura meseriei vad moartea zi de zi.
        Un pacient aflat in moarte cerebrala este mort. Punct. Faptul ca mai apar unele reflexe se datoreaza centrelor nervoase autonome. Daca tie se pare ca acel om "traieste" te inseli amarnic. Pentru acel om timpul duce doar la agravarea starii, stare oricum mentinuta de aparate. Si daca crezi ca moartea lenta e un semn de demnitate te inseli amarnic. Oamenii aia mor subnutriti, macinati de infectii intraspitalicesti, acoperiti cu escare...Nu este demn ca apartinatorii sa nici nu isi mai recunoasca ruda cand o primesc decedata. Cat despre cazurile de revenire desi pacientii fusesera declarati morti, nu e o dovada ca moartea cerebrala nu e moarte. E semn ca medicii care au constatat decesul nu si-au facut treaba si e culpa medicala. Nici eu nu doresc sa mi se preleveze organele dar un mort "cerebral" e mort. Punct.

        Ștergere
      2. Chiar asteptam si reactia primulu medic care sa puna mainile in sold si sa sustina ineptia ca moartea cerebrala e moarte adevarata. Daca nici dupa lectura unui asemenea articol socant un creier nu intelege ce se intampla cu acea "redefinire" strategica a mortii, nu stiu nici eu care e mai "mort" la cerebel: pacientul sau medicul amputat de ratiune si de umanitate. In fond, e si o chestiune de respect fata de fiinta umana, bine zice Feli mai sus, nu suntem masini cu piese de inlocuit dupa cheremul medicilor ca sa-si umple ei buzunarele sub o forma sau alta. Dl. sau dna doctor de mai sus sa faca bine sa taca.
        Monica

        Ștergere
      3. Multumim pentru toate informatiile. Foarte interesant si articolul citat.
        Elena

        Ștergere
    8. Am trimis la cat de multa lume am putut acest articol.Multumesc!
      Desi nu am inteles foarte multi termeni medicali si m-am incurcat printre definitii,mai spre sfarsit am priceput ideea si vreau sa spun doar ca sunt socata despre cat de bine ne spala mass media pe creier! Serios,bine ca nu citesc toata ziua can can si click si nu ma uit pe antena 3 ca altfel deja o luam razna.

      Inca o intrebare.Eu abia am 21 de ani si,dupa cum am zis..pana sa dau de blog-ul tau si sa citesc unele lucruri imi dadusem seama cat sunt de spalata pe creier :)) Tin sa spun ca am sarit in sus de bucurie la propriu..topaiam prin casa cand am aflat ca vaccinurile sunt atat de otravitoare.Pentru simplul fapt ca mie intodeauna mi-a fost frica de ace.Si cand merg la analize o iau razna ,transpir..mi-e frica.Am fobie.
      Acum..eu nu am capacitatea ta de pricepere si daca m-as apuca sa citesc carti de medicina,nu as intelege nimic de acolo asa ca am sa apelez la tine sa faci cand ai timp un articol,in care sa scrii pe intelesul tuturor,ce ar trebui sa facem in situatii in care ,de regula se cere musai un vaccin (de exemplu cand mergi intr-o tara exotica unde risti sa te muste X tantar si sa iti dea malarie..sau cand te musca vreun caine turbat sau te tai in ceva ruginit si se cere vaccin antitetanos..sau orice alta situatie de genul asta).Eu una nu stiu cum as proceda,pentru ca daca mi s-ar intampla treaba asta si as ajunge la spital,-ar vaccina aia inainte sa apuc sa clipesc macar.LA fel si in cazul medicamentelor(ce e bine sa luam,ce nu e bine sa luam,cum ne tratam alternativ,etc).
      Te rog din tot sufletul meu sa faci un articol,doua,trei .cate vrei cand ai timp bineinteles.Pentru ca nu stiu de la cine altcineva sa ma informez,air in carti nu stiu ce si unde sa caut.
      Te pup si sincere condoloante pentru prietena ta.Stiu ca esti o femeie puternica,te apreciez si te admir si nu pot decat sa ma inclin in fata ta pentru ca iti folosesti experientele dureroase pentru a ii ajuta pe altii.
      Un an 2014 cat mai plin de bucurii iti doresc!

      RăspundețiȘtergere
    9. Mereu m-a framntat intrebarea...daca donatorul simte durerea.....Cutremurator ceea ce am citit.Nu am cuvinte.Am vazut cu ceva timp in urma un film in care o femeie aflata in "moarte cerebrala" si-a revenit dupa 20 de ani.Si culmea este ca dupa aceasta perioada lunga de timp isi amintea si cunostea totul.Am zis in sinea mea...este un scenariu,din pacate este perfect adevarat.Sunt stupefiata si,daca pana in acest moment eram de acord cu donarea de organe(in cazul meu,bineinteles) din acest moment nici nu vreau sa mai aud.

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Viorica, dupa cum am precizat in articol, si eu pana pe 18 decembrie as fi semnat oricand cardul de donator de organe, convinsa ca fac ceva bun si nobil... iar dupa ce am inceput sa ma informez si am descoperit partea ascunsa a acestei AFACERI m-am ingrozit! De aceea mi-am adunat toate puterile si - cu sufletul cenusa de durerea pierderii scumpei mele prietene in acest mod criminal!! - am muncit ca o nebuna la acest articol, pe care inca mai urmeaza sa-l completez pe masura ce-mi va permite timpul.
        Iti multumesc pentru feedback si te rog da mai departe informatiile!

        Ștergere
      2. articolul tau si mentionarea Spaniei mi au amintit de filmul lui Almodovar Todo sobre mi madre... Este zguduitor ce scrii, iti multumesc si sper sa ajunga munca ta de cercetare la cat mai multi oameni... sanatate si multe bucurii in Noul An! Larisa

        Ștergere
      3. vrea cineva sa puna acest articol pe retelele de socializare ?
        Eu nu am cont si nici nu vreau sa-mi fac.
        Pt tineri ar fi foarte utila informatia.
        Ei sunt ca un burete !
        Multumesc

        Ștergere
    10. Un articol atat de bine documentat... dar greu de suportat toate informatiile care-ti cad ca un ciocan in moalele capului, eu citesc pt. prima oara detalii despre donarea de organe si deja mi-au inghetat maruntaiele in cel mai propriu sens al cuvantului! NICIODATA nu voi dona organe si nu voi accepta organe obtinute prin CRIMA!
      Anca

      RăspundețiȘtergere
    11. Multumesc pentru raspuns. Declaratia respectiva legalizata si trimisa la Registrul national al donatorilor va fi automat inregistrata? Se va tine cont de ea si pe plan international? Adica ca si turist in alta tara aceasta declaratie va fi luata in considerare sau voi fi declarata automat donator fara consimtamantul apartinatorilor? Ca doar cu o declaratie laminata pastrata in portofel nu e nimic sigur. Aceasta poate fi "facuta pierduta" de catre personalul din ambulanta care este mana-n mana cu mafia transplanturilor. Ei pot spune ca n-au gasit nici o declaratie de acest gen in posesia victimei.

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Jeni, sa-ti spun drept eu am inceput sa ma gandesc sa-mi tatuez pe umarul drept cuvintele NO ORGAN DONOR, ca sa fie 100% clar pentru toata lumea. Ca vorba ta, o declaratie micuta, laminata, se poate "pierde" usor...

        Ștergere
    12. Anca-Cristina Vasilescu23 ianuarie 2014, 12:30

      Si tocmai a cazut un avion ... cu specialisti si viitori specialisti in transplant de organe ... o pacienta a "ratat" a doua sansa de a primi un ficat "sanatos" ... Tanara aceea minunata a pierit, dar, din alta perspectiva, poate sufletul ei a fost salvat! Cati din cei care urmaresc derularea evenimentelor intuiesc si mesajul din spatele dramei ? Cati din cei salvati vor intelege ca au primit un semn? Viata ne scoate in cale semeni de ai nostri pe care sa-i ajutam (zic eu) in masura in care ne e permis si cu putinta ... Ar trebui sa-i avertizam, sau e lectia lor de viata? Pentru ca iti pot spune ca am transmis toate informatiile pe care le-am primit despre vaccinuri (eu fiind bunica de gemeni de 7 ani, nonverbali, inca, cu comportamente autiste datorate vaccinurilor) si, cu tristete am constatat ca frica, mama, pediatrul, ... sunt infinit mai puternici ! Am sa-ti dau un link catre o convorbire cu Valentina Garlea, doamna oarba de la Iasi care are capacitati uluitoare de vizualizare mai in profunzime decat orice microscop performant. Ea vorbeste de la minutul 13,56 si de transplant ...informatii din lumea nevazuta pentru cei mai multi dintre noi! Iti multumesc pentru articol, cu siguranta am sa mai calatoresc pe blogul tau! Toate bune sa va fie!

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Da, am citit si eu cate ceva despre acel accident... poate ca destinul a avut alt plan... viata ne da mereu lectii...
        Multumesc pt. linkul cu Valentina Garlea, f. interesant.
        Te stiu de pe FB cu nepoteii vatamati de vaccinuri, imi sangereaza inima mereu cand citesc asa ceva... eu tot incerc sa informez, sa deschid ochii oamenilor, dar la unii zidul este atat de mare incat nu ajunge absolut nimic... aceia au lectii grele de invatat in viata, din pacate, si este foarte trist ca necazurile se rasfrang mai ales asupra copiilor lor.
        Toate bune!!

        Ștergere
      2. http://www.youtube.com/watch?v=ZJzTWix9WTo

        minutul 13,00

        Ștergere
    13. Un articol despre o pacienta declarata in moarte cerebrala care si-a revenit inainte ca doctorii sa-i extraga organele:
      http://www.lifesitenews.com/news/brain-dead-quebec-woman-wakes-up-after-family-refuses-organ-donation

      Ma intreb cati astfel de pacienti declarati in "moarte cerebrala" si-ar fi revenit daca ar fi primit ingrijirile necesare si nu ar fi fost ucisi pentru organe. Parca e dintr-un film horror ce se intampla.
      In plus, cum putem sti sigur ca majoritatea pacientilor apti pentru a fi donatori nu sunt tinuti de fapt in coma artificiala indusa de personalul medical implicat in mafia transplanturilor? Cine controleaza daca pacientul declarat "brain dead" pregatit pentru excizarea organelor este in coma naturala sau indusa. Am impresia ca medicii care se ocupa de astfel de pacienti nu dau socoteala la nimeni pentru substantele pe care le folosesc. Odata ajuns in spital pe mana lor esti la mila Domnului iar familia n-are nici un control asupra a ceea ce se intampla cu tine acolo.

      Multumesc inca odata ca ai facut lumina in acest caz si sper ca mesajul tau sa ajunga la cat mai multi oameni.

      RăspundețiȘtergere
    14. Sint o gramada de povesti scrise si filmate despre oameni care s-au trezit la morga, unii chiar dupa 3 zile, altii chiar inainte de a li se face autopsia. Exista tot mai multe cazuri de treziti si din moarte cerebrala si reveniti la o viata normal. Si ateu convins sa fi si declararea mortii numai in vederea prelevarii de organe e inumana si ilogica. Voi astia care sinteti pro- donatie/prelevare se pare ca uitati de problematica spiritului si a constiintei, care calatoreste dupa moartea fizica prin diverse lumi si da, se poate intoarce in corp ca inca nu si-a implinit destinul sau misiunea sau cum vreti sa-i spuneti. Si se intoarce bietul suflet si ... pauza corp, ca in timp ce constiinta lui umbla vandra, niste medici iresponsabili si inconstienti (care au uitat de juramant ...) s-au jucat de-a salvatul de vieti, dand organe unor pacienti care poate nici nu merita si nici nu le suporta ... .

      RăspundețiȘtergere
    15. Eu am 26 de ani si astazi, inainte de a citi articolul tau, am sunat la centrul național italian pt informatii despre modul in kre pot deveni donator(pentru ca locuiesc aici)...mi-au îndrumat spre a completa o declarație si a o trimite la sediul lor; mi-au raspuns si foarte frumos la toate intrebarile....era ca si facuta treaba. Acum insa, nu mai e atat de usor! Parca tot entuziasmul salvării de vieti atunci cand a ta sfarseste a pălit...ma simt destul de contrariata in acest moment :-( mai ales pt faptul ca sunt o persoana 100000 % pro voluntariat si tot ce inseamna ajutarea semenilor, iar donarea finala mi se parea ca fiind gestul suprem de altruism fata de aproapele nostru! De fff mult timp imi doream sa devin donator, insa aveam o teama în ceea ce priveste România, crezând că doar acolo se pot inregistra asemenea cazuri, insa din cate am citit e o industrie world wide din păcate :-( Imi ramane o mare dezamăgire si regretul de a nu putea ajuta din pricina mijloacelor aleatorii ale procedurii :-(:-(:-( raman la donarea de sânge în speranța non-alterarii aceasteia.....multumim infinit pt dedicare si buchetul bogat de informatii cu care ne-ai deschis ochii la ceea ce înseamnă cu adevărat "confirm ca am luat la cunostinta si imi asum deplina responsabilitate" in cazul donarii de organe! May we all have a long and healthy life! Dana M.

      RăspundețiȘtergere
    16. Anca-Cristina Vasilescu27 ianuarie 2014, 10:16

      http://www.youtube.com/watch?v=ZJzTWix9WTo
      Va promisesem un link catre o convorbire cu Valentina Garlea, doamna oarba de la Iasi, despre transplant, inseminare in vitro ... cum se "vad" aceste decizii in lumea subtila si urmarile lor nestiute, nebanuite ...

      RăspundețiȘtergere
    17. Buna ziua tuturor celor care au ajuns pe aceasta pagina si mai ales pentru ca si-au pus intrebari in legatura cu procedura transplantului, sunt de parere ca noi ca popor iesit din comunism inca avem ceva reminiscente legate de a pune sub semnul intrebarii aspecte sau intamplari din viata noastra; am ajuns aici dupa ce pe fondul intamplarilor din ultima vreme, am citit marturia unui student care a participat ca observator la o actiune de prelevare a organelor si care a afirmat ca a asistat pana ce procedura s-a finalizat, cam asa ceva era, nu-mi adus aminte exact dar mi-a trezit interesul sa stiu exact ce se intampla. Si mi-am dat seama ca in afara definitiei a ceea ce inseamna transplant, nu mai stiu nimic.

      Feli, imi pare rau pentru pierderea ta, tatal meu a fost bolnav de cancer si l-am ingrijit acasa cat am putut de bine pana in ultima clipa, e greu sa ne despartim de oameni dragi dar cred cu tarie ca adevarata moarte e uitarea.

      Antropologic vorbind, romanii sunt un popor de oameni care au foarte bine inradacinat ideea de moarte demna, astfel corpul mortului e pregatit pentru a pleca pe lumea cealalta prin diferite proceduri care se transmit din mosi stramosi, batranii vor sa moara acasa, unde si-au trait viata, in preajma familiei si prietenilor.

      Mi-e frica sa intru in spitalele romanesti pentru ca am vazut cum medicii spun unor oameni nestiutori ca aplica ceea ce scrie la carte fara ca tu, pacientul, sa poti proba spusele lor. In probleme simple cum ar fi sanatatea ochilor primesti verdicte arbitrare, medici diferiti iti pot spune in aceeasi zi sau ca ai nevoie de ochelari sau ca vazul tau este perfect. Iar asta intr-o chestiune care nu e atat de grava precum a da/lua/reda o viata.

      Sunt curioasa cine sunt cei care primesc aceste organe si ma intreb: criteriul dupa care se aleg oamenii pentru primirea de organe are legatura cu gravitatea cazului sau cu posibilitatile financiare?

      Multumesc pentru publicarea cercetarii, sanatate tuturor!

      RăspundețiȘtergere
    18. A fi informat nu presupune neaparat si a fi de acord. Deci sa incercam sa nu ne fixam pe pozitii pro si contra. Medicina, de la inceputurile ei, a fost si este marcata de teorii si mode din nefericire influentate de organizarea politica, religioasa si mai ales economica a societatii respective si nu de realitatea biologica. Nimeni nu a trait suficient ca sa experimenteze valabilitatea lor. Stiti de cate ori s-a modificat numai definitia starii de sanatate? Socurile initiativelor medicale bune sau proaste au fost preluate de generatiile urmatoare care s-au chinuit "sa dreaga busuiocul". Erorile apartin in egala si corpului medical "momit" de diverse avantaje. Necazul este ca aflat in situatia de a fi transat nu esti capabil sa preiei initiativa. Deci sa fim multumiti ca cineva s-a interesat pentru noi, sa nu fim pricinosi pe metoda fiindca s-ar putea sa ne aflam in situatia de a dona organe pentru membrii propriei noastre familii si sa ne straduim sa aflam mai multe despre noi insine si corpul nostru intr-o societate discutabila. Latinul, preluand intelepciunea de la predecesori afirma ca "omul este lupul omului"

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Stimate Anonim,
        Raspunsul meu la intrebarea dv, ( sa nu fim in situatia de a dona un organ membrilor familiei )este ca NU sunt de acord cu donarea.
        Cand incepi analiza plecand de la crezul ca viata ne este data de Dumnezeu in urma cererii noastre , a planului nostru de viata, si ca durata vietii ne este stabilita de Creator, atunci trebuie sa intelegi ca NU AI DREPTUL sa intervii in planul de viata nici macar al unui membru din familie.
        Fiecare avem un traseu, un plan, un suflet, un trup,.Fiecare DICIDE PENTRU EL.
        Raspunderea este INDIVIDUALA !
        Eu nu am dreptul sa intervin in viata altei persoane in numele asa-zisei IUBIRI fata de semen.
        Iubirea se manifeste prin multiple alte situatii.
        Problema este ca BANUL a dezumanizat. Iar dusmanii nostri nevazuti, duc o lupta crancena cu noi: sa uitam ca avem un plan, un Creator, sa uitam de credinta si sa devenim niste masini !

        Ștergere
      2. Daca asa iti imaginezi ca stau lucrurile, da-mi, te rog, un raspuns la intrebarea asta : daca intri in stop cardio-respirator si numai procedura de resuscitare te readuce la viata este sau nu interventie in planul Divin?

        Ștergere
    19. Felicitari pentru articolul foarte bine documentat. Pentru mine a fost ca o revelatie, mi-a schimbat complet perspectiva asupra subiectului.

      RăspundețiȘtergere
    20. Ma numesc Dana Albert si de la nefericitul accident aviatic nu am liniste. Aud "eroul Zanfir" dar despre ce vorbim? Personal pe omul asta l-am perceput doar ca pe un nefericit care a trecut printr-un eveniment de nedorit si omul mergea doar sa macelareasca un om. Multumesc din suflet pentru acest articol! Este atat de evident totul si totusi ne incapatanam sa nu luam atitudine...

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Ma bucur ca este de folos munca mea. Pai hai sa luam atitudine, sa avem grija sa informam cat mai multi oameni!

        Ștergere
    21. Se stie ca multi oameni au stat in moarte clinica la morga si sau trezit spre surprinderea medicilor .
      Am vazut un film documentar in care pacientul care a primit o inima avea dorinta de a merge la piscina sa intre in apa , cu toate ca nu stia sa inoate . A invatat rapid sa inoate si s-a interesat la spital de la cine a primit inima . Ajuns la casa donatorului i-a spus familia acestuia ca era campion la inot !
      Feli ,
      daca este posibil sa urmaresti carui pacient i-au dat organele prietenei tale cred ca o sa descoperi anumite tabieturi , obiceiuri pe care le avea prietena ta ; dar asta se face cu multa rabdare si perspicacitate ,dupa mai multe luni .

      RăspundețiȘtergere
    22. Multumesc pentru acest articol. Acum doua saptamini am citit o carte - marturie a unei persoane care a trecut prin starea de coma si a fost pe punctul sa fie considerata moarta cerebrala. Cartea se numeste "Une larme m'a sauvée" scrisa de Angèle Lieby impreuna cu Hervé deChalendar. A avut premiul marturiilor. A fost editat de casa de editari Les Arènes - 2012. Sint ingrozita in cita nestiinta sintem tinuti, cu cite produse sintem otraviti pentru ca unii vor sa aiba bani cu orice pret. Si ca in fond sintem cobaii unor hoti.

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. M-am grabit sa iau cartea de la biblioteca(locuiesc in Franta). O sa o citesc!

        Ștergere
    23. Socant si infricosator, fara speranta daca n-ar fi credinta in Bunul Dumnezeu si milostivirea Sa!
      Am transmis link-ul articolului mai multor persoane dragi in speranta ca vor ajunge aceste informatii la cat mai multe persoane!
      Multumim din toata inima pentru munca enorma depusa in a realiza acest articol! Sa reverse Domnul binecuvantarea Sa asupra ta si a familiei tale!

      RăspundețiȘtergere
    24. Bunul Dumnezeu sa va rasplateasca ! si sa afle cat mai multa lume adevarul si apoi abea, sa decida !

      RăspundețiȘtergere
    25. va recomand sa mai cititi niste carti de fiziologie si fiziopatologie ;)

      RăspundețiȘtergere
    26. mi se rupe sufletul.. eu sunt pacienta neurologului Cicero Coimbra (Sao Paulo), mentionat mai sus la un moment dat.. e un om care lupta cu toate fortele lui impotriva industriei farmaceutice..are un protocol bazat pe doze foarte mari de vitamina D3, protocol care pune in remisie si impiedica progresia sclerozei multiple si a oricarei boli autoimune.. il cunosc personal si il cred...adevarul e ca pana la acest articol, vroiam si eu, candva, sa imi donez organele, sa ajut..

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Multumesc, Anna, si mie mi se rupe sufletul... Prof. Coimbra are toata admiratia mea, i-am urmarit prelegerile si am citit materiale ale dansului, este un om de stiinta deosebit care nu s-a lasat cumparat de industria farma. Sper sa te ajute tratamentul lui!!

        Ștergere
      2. Buna ziua Doamna Ana MOROS,
        Si eu sunt diagnosticata cu o boala autoimuna.
        Cum as putea gasi protocolul Dlui dr. COIMBRA ?
        Multumesc mult.
        adresa mea : abuiac@yahoo.com

        Ștergere
    27. Am ajuns intamplator sa citesc articolul dvs. Este evident ca v-ati documentat extrem de bine si calitatea articolului este una ridicata. INSA, subiectivismul este la el acasa. Imi pare rau pentru pierderea dvs, insa in acest articolul am observat zeci de afirmatii medicale exagerate si cred ca experienta personala va face sa distorsionati putin realitatea. Aveti dreptul sa va faceti griji pentru procedura transplantului din Romania poate din acelasi motiv pentru care ne facem griji si cand mergem de rutina la un spital de stat romanesc.
      Am o intrebare pentru dumneavoastra si cititorii dvs : daca ati locui in cea mai civilizata tara, unde procedurile medicale sunt respectate cu sfintenie, inca nu ati vrea sa va donati organele stiind ca cel putin 5 vieti si-au putea recapata sensul? Altfel spus, aveti o problema cu donarea de organe in sine sau este vorba de faptul ca va e frica de incompetenta unor sisteme medicale? Ma intreb ce s-ar fi intamplat daca in locul pierderii prietenei dvs, ar fi trebuit sa asistati la o moarte cruda, dureroasa, lunga, cu pierderea demnitatii si a celei mai mici urme de control asupra propriului corp ( un prieten, un parinte, un copil). Aproape toate aceste persoane ajung sa spuna " Vreau sa mor!".... nu ar putea sa moara salvand alte vieti in schimb ( ca un ultim gest al controlului asupra PROPRIEI vieti).
      Nu as fi vrut sa ma lungesc atat. Aveti intentii nobile, insa dorinta dvs apriga de a condamna donarea de organe este nefundamentata din punctul meu de vedere.

      Ca de sfarsit, pentru cei cei nu inteleg prea bine mecanismele fiziopatologice ale mortii:

      Cu totii am vazut macar o data in viata noastra o gaina taiata. Nu are cap, dar tot mai alearga prin curte cateva minute bune. Reflexe nu? ( dupa rationamentele dvs ar trebui sa spunem ca este VIE asa-i? )

      Ganditi-va cum ar fi sunat articolul asta daca ar fi fost scris inainte de a avea si o semnificatie personala.

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Feli, daca-mi permiti sa-ti spun asa desi nu te cunosc decat de pe blog, lasa-i in pace pe cei care se vad ca si gaini fara cap, tu foloseste-ti energia constructiv! Felicitari pentru articol, mie si familiei mele ne-ai deschis ochii! Am sa-l dau mai departe tuturor cunoscutilor si prietenilor.
        Paul

        Ștergere
      2. Un articol departe de a fi subiectiv!! Documentare exemplara, surse medicale credibile, va respect acest efort fantastic si sper sa va fie o micuta consolare faptul ca ati reusit sa ajutati atatia oameni sa vada adevarul!

        Ștergere
    28. multumim. chiar daca nu e cazul, citeam ieri un banc cu niste tipi de la smurd care intervin la un spital in flacari si salveaza aproape pe toata lumea inclusiv reusesc sa resusciteze 2 din cei 3 morti de la morga. in ultimul timp am inceput sa nu mai cred in coincidente. ieri citeam o gluma si azi am descoperit un adevar. se pare ca inteligenta populara se confirma. multe zicale si glume romanesti ascund adevaruri profunde.

      RăspundețiȘtergere
    29. Foarte interesant articolul, suficient cat sa te puna pe ganduri, dar va scapa multe lucruri.
      Spuneti ca pe langa sistemul nervos central exista neuroni in jurul tuturor organelor. Insinuati ca acesti neuroni ar putea suplini functia cerebrala dupa ce aceasta e pierduta? Daca da, ceva mai aberant nu am mai auzit! Cei care studiaza medicina stiu ca acei neuroni intramurali (adica in peretele viscerelor) primesc comenzi de la nivel cerebral, de la nivelul neuronilor din scoarta cerebrala. Atunci cand acestia sunt distrusi, functia de comanda e preluata intr-un mod minimalist de nivele nervoase inferioare: etajele trunchiului cerebral (mezencefal, punte si in final bulb). Atunci cand si functia bulbara este total abolita, este declarata coma de gradul IV, cu alte cuvinte moarte cerebrala. Din acest punct, atat cat a evoluat medicina pana in prezent, nu se cunoaste niciun mijloc pentru pacient de a mai fi adus la stadiul la care era inainte, nicio modalitate sa isi recapete neuronii distrusi, pentru ca neuronii nu au capacitatea de a se multiplica si, implicit, nici de a se reinnoi. Din acest punct, este un corp in care bate o inima (inima bate inca pentru ca are un automatism, la nivelul ei exista centri pacemaker care genereaza impulsuri; de aceea ea inca functioneaza, pentru ca are o anumita autonomie, nu depinde de functionarea creierului), e doar este o chestiune de timp pana si cand aceasta se va opri. In schimb, functia respiratorie este abolita, respira cu ajutorul aparatelor, iar pe traseul EEG apare o linie izoelectrica, adica functie cerebrala 0. Asadar, daca toata procedura de diagnosticare a mortii cerebrale este efectuata in mod corect, cei declarati in moarte crebrala sunt teoretic morti. Inteleg ca spuneti ca sunt vii pentru ca inca le bate inima, de asta este si nevoie pentru ca organele sa poata fi prelevate pentru transplant, ca ele sa fie irigate cu sange pana in ultimul moment, functie de care este responsabila inima. E ceva logic, nimic stupefiant, si totusi folositi acest argument ca sa manipulati opinia oamenilor care citesc acest articol. De altfel, ar trebui sa stiti ca de-a lungul timpului au tot fost controverse legate de ce inseamna moartea: moartea creierului? moartea inimii?
      Poate ca este chiar mai mult de atat, poate nu suntem numai creier sau inima, poate avem in noi mai mult de atat, dar nimic dovedit concret. Asa ca e foarte greu sa te plasezi ferm de o parte sau alta a baricadei, insa dvs o faceti de parca sunteti detinatoarea adevarului absolut, la acelasi mod ii contraziceti si pe cei care nu sunt de acord in totalitate cu ce ati scris, spuneti ca nu accepta ADEVARUL. ;))
      Practic, insa, lucrurile stau asa cum le-am descris mai sus. Si sper ca niciun medic care a depus juramantul lui Hipocrate (in care e consemnat clar ca datoria medicului e sa nu faca rau) nu e capabil (decat daca e, intr-adevar, un criminal) sa declare in mod intentionat un pacient in moarte cerebrala daca acesta nu este in stadiul respectiv. Si din cate stiu eu, mai multi medici se ocupa de validarea diagnosticului acesta, atat neurochirurgi, cat si ATI-isti, este ceva strict reglementat juridic, unde nu iti permiti sa gresesti, pentru ca esti constient de responsabilitatea care atarna pe umerii tai. Daca au fost cazuri in care a fost pus gresit diagnosticul (asa cum se mai intampla si in cazul altor afectiuni), au fost facute greseli in ceea ce priveste pasii de urmat, dar mi-e greu sa cred ca acel grup de medici a cazut de comun acord sa puna diagnosticul acesta gresit in mod intentionat. Mi se pare deja fantasmagoric! Mai mult, mi se pare aberant sa acuzati toti medicii care au stabilit vreodata diagnosticul de moarte cerebrala, fara dovezi explicite, si sa dicreditati transplantul de organe in general! Este o parere si o atitudine extremista!

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Wow, punct ochit, punct lovit! au iesit la atac toti "zeii" in alb, ia uite ce ofuscati sunt ca vine o "neavenita" si le trage cu realitatea peste nasul arogant! sau or fi din aia care intrau si cu 4 la Medicina, cum povestea Cristela la un moment dat. Feli, asta e cam cel mai bun articol al tau, multumesc!
        Simona

        Ștergere
      2. Oare cresterea pulsului la inceperea operatiei de extragere a organelor denota o functionare autonoma a inimii? Halal argument. Transpiratia tine de un om mort? Si nu la stimuli de caldura, ci de spaima.
        Oare medicii nu trebuie sa si gandeasca? Nu doar sa preia explicatiile oficiale.

        Ștergere
    30. Esti o muista proasta ;) normal mah pula proasta ca exista neuroni si in alte organe si desi credeam ca nu pot controla decat reflexe banale in cazul tau e clar ca aia gandesc mai ales cei rectali ;) hai jet

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Ei, la un asa nivel elevat de critica nu mai am replica.

        Am zis sa public si unul din comentariile de acest gen, tocmai ca sa se lamureasca toti cititorii blogului meu cam ce stofa umana au sustinatorii anonimi ai industriei transplantului.

        Pentru restul de lepre si troli ai sistemului: nu va mai obositi sa lasati comentarii, nu aveti ce cauta in acest spatiu.

        Ștergere
    31. Va multumesc pentru articol, va multumesc ca v-ati documentat zile si saptamani intregi pentru a aduna aceste informatii de pe urma carora beneficiez si eu, si familia mea, si prietenii mei, cei care au dorit sa-l citeasca. De ieri si pana azi ati influentat vietile a cel putin 10 oameni dragi mie. Desigur, nu putem ignora cu totul beneficiile acestei practici, dar putem macar lua o decizie pornind de la niste informatii concrete si nu doar de la sintagma uzitata pe toate posturile tv ca "asa e uman si generos sa facem". Din comoditate si/sau din avant generos luam uneori de buna orice idee ni se serveste fara sa ne gandim ce implica efectiv asta. Deci, va multumesc. Adina

      RăspundețiȘtergere
    32. Multumesc pentru munca titanica de a sintetiza si prezenta toate informatiile valoroase pe aceasta tema. Primul subiect controversat medical pe care l-am descoperit (prin sotul meu, care desi e medic refuza sa vaccineze) a fost vaccinarea. Ca si tine, cand a aparut copilul deja citeam cu alti ochi. Apoi am descoperit, cu ajutorul tau, cacealmaua criminala cu citostaticele. Acum m-am lamurit si cu actul "nobil" de donare involuntara (sau ignoranta) de organe. Cine nu vrea sa admita ca este vorba de o afacere, nimic mai mult, este fie prea orb, ori este implicat direct si trebuie sa-si apere painea. Nu stiu cum or dormi noaptea chirurgii care "explanteaza" oamenii de vii, ma trec fiori numai cand imi inchipui...
      Continua sa spui adevarul, Feli, e mare nevoie de el!
      Cristina

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Multumesc pt. feedback si mai ales felicitari sotului care nu vaccineaza, asta da veste buna!

        Ștergere
    33. Biznisul medical la superlativ! Medicii, "asociatiile", industria farmaceutica... si sa nu-i uitam si pe politicieni!
      Orice fel de atitudine morala si umana trebuie anulata! Asa sa fie viitorul omenirii? O moarte in abatorul medical... omul scos la mezat pe bucati...

      Deja ma dezgusta toate comentariile medicilor care fac spume pe aici ca li se darama sursa de venituri! Hei, amputatilor fara suflet, DACA doriti sa ajutati cu adevarat oamenii atunci trebuie sa-i ajutati sa ramana sanatosi, sa nu li se mai imbolnaveasca organele. Organele sanatoase nu trebuie schimbate ca piesele de schimb! Dar ce ne facem ca majoritatea bolilor de acest fel (boli de ficat sau rinichi) sunt cauzate de nutritia catastrofala si de "tratamentele" voastre alopate, care intoxica si mai mult bietele organe!

      Bolile iatrogene sunt o piata de desfacere ca un perpetuum mobile, nu? Si iata cat de bine se potriveste si dializa in lantul asta sinistru! Rinichiul, distrus de multe ori prin medicamente, devine model de succes economic in medicina! Se "trateaza" pana cand organul cedeaza de tot... evident fara succes, caci vindecarea nici nu exista! Dar hei, dupa dializa se poate face transplant, dupa transplant se dau medicamentele imunosupresive, dupa ce organul se strica iar (ca doar boala nu a disparut doar cu inlocuirea unei "piese") avem liste de noi si noi transplanturi!! Perpetuum mobile.

      Feli, iti multumesc din suflet si te rog nu-ti mai pierde timpul publicand si raspunzand la comentariile celor care ne vor neinformati si supusi.

      Cu drag, Marilena

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Of, mi s-a strans iar stomacul la expresia abatorul medical... asa mi-o imaginez pe biata mea prietena...
        Medicii care se isterizeaza isi apara breasla, cunosc reflexul asta de la articolele mele despre vaccinare, unde totul e cam pe acelasi stil: nu putem sa vindecam nimic (nu stim decat sa scriem retete), dar veniti sa va injectam niste substante toxice ca sa va "protejam"...
        E greu sa-si asume raspunderea.
        Multumesc pt. cuvintele frumoase si comentariul foarte pertinent.

        Ștergere
    34. cand am citit articolul am fost consternata. acum, dupa o noapte de dormit pe stire.. pot zice ca da, as fi de acord sa imi donez organele in caz de. dar este o decizie personala, bazata pe viziunea personala . eu una, chiar daca as fi constienta de ce se intampla, si as avea simturile inca vii, nu as considera ca este VIATA sa traiesti ca o leguma, sa auzi si sa simti ce se intampla in jurul tau, dar sa fii incapabil sa relationezi, sa exprimi ce simti, asteptand momentu' ala cand poate (POATE) o sa te trezesti. Nu este asta chin? Dar da, sunt de acord ca oamenii trebuie informati si fiecare sa ia aceasta decizie singur, pe baza la ce intelege fiecare ca reprezinta viata. mai consider ca, da, E NECESARA o sedare sau o anesteziere inainte de prelevare daca organele alea sunt inca vii si exista posibilitatea de a simti ceva. Eu apreciez articolul, nu va cunosc personal, dar fara suparare, cu toate sursele citate, nu puteti avea pretentia ca ati facut stiinta si ati redescoperit roata la car. Ati prezentat intr-adevar, fapte care erau deja cunoscute de multi, intr-o maniera plina de patos, care a socat si a sensibilizat pe multi. Ati prezentat opinii pertinente anti-donare ale unor persoane cu o anumita reputatie, fapt care nu dovedeste nimic, ci doar ca, da, acest proces al prelevarii de organe este unul profund dezbatut stiintific, cu pareri pro si contra si de-o parte si de alta. Ati prezentat unele cazuri de moarte clinica (spuneti ca exista mii de astfel de cazuri- raportat la ce..? in ce interval de timp.. ? sunt ele reprezentative pt persoanele care intra in moarte clinica anual?. Da, o sa ziceti ca sunt fapte reci, statistici fara suflet, dar pana la urma pe baza faptelor reci a ajuns lumea sa fie conectata la masinarii si dvs sa va exprimati parerea tastand in niste plasticuri, si oamenii sa fie salvati prin metode inovative. Nu zic ca nu aveti dreptate, nu va grabiti sa ma jigniti, ci doar ca stilul dvs de a va exprima opiniile nu ajunge la publicul pe care dvs il vizati (oamenii rationali, obiectivi, care judeca faptele si iau propriile decizii) ci, tocmai de acesti oameni ajungeti sa fiti catalogata ca o conspirationista nebuna. Dvs v-ati facut o parere pe baza faptelor pe care le-ati citit, foarte bine, de ce simtiti nevoia sa ii jigniti pe cei care, probabil pe baza acelorasi fapte, si-au facut o alta parere? Pentru ca am citit mai sus unele comentarii ale dvs care m-au facut sa imi doresc sa inchid pagina si sa elimin energia negativa care m-a contaminat. In fine, nu va cunosc, dar sper sa intelegeti ce vreau sa va zic: incercati sa schimbati lumea/transmiteti informatia cu bunatate si o inima senina, nu cu inversunarea si ura (perceputa cel putin) de care ati dat dovada aici. Sanatate!

      RăspundețiȘtergere
    35. BUNA! Sunt in America de 17 ani iar fratele meu lucreaza de cativa ani in spital ca si cardiolog si probabil a vazut/auzit multe acolo si auzind ca sotul meu era de accord cu donare de organe ne-a spus ca odata ce "ambulanta"/doctorii vad ca esti donator ei nu se mai straduiesc atat de tare sa te resusciteze sau sa te salveze...pt ca se gandesc...aaa pierdem unul dar vom bucura pe "10" sa zicem cu piesele lui de schimb...mi se pare o nedreptate sa fii tratat asa si "lasat sa aproape mori" mai repede doar pt.simplu fapt ca tu ai o inima buna si gata de a te darui pt. altii in cazul in care nu se mai poate face "nimic" pt. tine...dar se pare ca nu este doar atat si asa de simplu din pacate :/

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Multumesc pt. o confirmare de la cineva din interiorul sistemului. Exact asta simt eu ca s-a intamplat si cu prietena mea, motiv pt. care direct din ambulanta au decis in 30' s-o duca la alt spital, mult mai departe, dar care avea clinica de transplantare afiliata!!

        Ștergere
    36. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

      RăspundețiȘtergere
    37. :))) Mi-a placut comentariul domnului Anonim de mai sus. Iata cum rautatea si prostia isi dau arama pe fata. Am o satisfactie profunda cand realizez cum clatinarea esafodajului construit cu atata truda, de atatia ani, de Big Pharma ii face pe indivizi de teapa lui sa spumege si sa se isterizeze in asemenea hal incat sa nu mai ramana din persoana lui decat un limbaj trivial.

      Sa recapitulam, pentru cei care n-ati inteles, a fi in moarte cerebrala nu inseamna a fi mort, cand ti se preleveaza organele, inima iti bate, creierul inca are functiuni si esti mentinut in viata pana la finalul prelevarii, dupa care ti se taie macaroana, adica esti omorat exact de ... nu stiu cum sa le spun .... inconstientii care au jurat la terminarea studiilor lor de 2 bani SA PROTEJEZE VIATA!!!
      Si daca nu puteti crede un om informat si documentat, atunci mergeti la medicul de la Cluj care tocmai cerceteaza ce se intampla cu activitatea creierului doar declarat mort, dar care inca prezinta semne de viata pe aparate mai fine... .
      Pentru cei care nu stiu despre ce vorbesc, aici aveti informatiile necesare:
      http://medlive.hotnews.ro/descoperire-importanta-a-cercetatorilor-romani-o-noua-frontiera-a-creierului.html

      Sa nu uitam nici de dimensiunea spirituala sau macar de cea metafizica. Se vede si fizic talmes-balmesul care se face in diversele campuri energetice cand incerci sa combini un camp cu altul... .
      Si pana la urma de ce sa te agati ca disperatul de viata, sa mai traiesti cativa ani in plus in chinuri, bolnav, cu plasa de medicamente dupa tine cand poti sa pleci intr-o alta dimensiune ... superioara?! Nu are nici o logica.

      Tot respectul, toata stima si toata recunostinta pentru munca deosebita realizata de doamna Felicia Popescu in interesul nostru, al tuturor celor care ne bucuram de aflarea adevarului ... servit direct pe tava.

      Alina Jarnea
      Cristian-Sibiu

      RăspundețiȘtergere
    38. Sustin parerea domnului doctor. Si fac referire la exagerari si " pseudoinformatii" :

      "Testarea clinica in vederea diagnosticului de "moarte cerebrala" include printre altele: "provocarea" corneei cu un obiect, inteparea narilor, iritarea gatului cu un obiect, stimularea unei dureri pentru verificarea reflexelor, iritarea traheei printr-un cateter, apasare ferma pe globul ocular, turnat apa cu gheata in urechi. Pentru confirmarea diagnosticului se mai injecteaza uneori o substanta de contrast (angiografie), ceea ce la multi "donatori" aflati inca in viata duce la soc anafilactic.

      Retineti cronologia evenimentelor: desi e vorba doar de a testa DACA un pacient este mort cerebral, deja el este intepat in ochi, brutalizat cu apa cu gheata in urechi si i se ia aerul minute in sir!!"

      Nimic din ce se face nu e DUREROS cu adevarat si ni se intampla si noua in timpul vietii sa "facem astfel de teste" - apa care se baga in urechi nu e cu gheata este doar rece si este exact ca atunci cand ne bagam capul in apa la mare de exemplu ( traumatizant nu?) . IRITAREA faringelui - o da!! traumatizant cu adevarat ( oricine si-a provocat o data varsatura prin introducerea degetului " pe gat" stie ce inseamna asta ). Sunt simple manevre, minim dureroase . Dumneavoastra ati dus totul la extrem, referitor la aceste teste si in tot articolul. ( "angiografia produce soc anafilactic donatorilor" - daca le produce lor produce si celorlalti pacienti "foarte" in viata aflati la investigatii -orice procedura medicala are riscuri - iarasi ati scos un adevar din context ). Asta e bubita articolului - este extremist, exagerat, totul e scos din context ! Si referitor la marii doctori, profesori cercetatori pe care ii tot scoateti la inaintare : daca dau search pe google la orice imi trece prin cap, sigur gasesc cateva persoane cu facultati care sustin acel lucru. ( de ce nu ii mentionati si pe cei care sustin donarea si argumentele lor? ) Rusinica ! ( observ ca postati doar ce va convine dvs si eventual 2-3 posturi contra). Rusinica din nou!

      RăspundețiȘtergere
    39. Acest articol ridica o sumedenie de posibile discutii. Unele cu implicatii, fiolozofice, morale, altele stiintifice, etc. Pt cineva 'din popor' (adica fara studii de specialitate) a fi in viata inseamna a avea inima in functiune. Acest principiu e unul empiric. De multe ori inima e mentinuta cateva ore in plus (pana la aparitia echipei care recolteaza organele) prin medicatie specifica, si in absenta careia s-ar opri. Va intreb... Ati prefera ca acel pacient sa moara, asa zis ,,demn", sau sa existe posibilitatea ca organele lui sa fie donate altor oameni, avand in vedere faptul ca sfarsitul este iminent? Sunt oameni a caror viata depinde de asta, iar pt cel plecat nu mai inseamna mult, daca moare cu ficatul la loc, sau nu. Poate suna macabru, dar e un caz unde este nevoie de gandire nuantata. Ganditi-va ca poate asteptati pt fiul, fiica d-voastra acel organ... Sunt multi oameni in situatia asta. Ma opresc aici pt ca nu vreau sa duc totul spre latura emotionala. Inteleg ingrijorarile si sunt convins ca uneori se pot face greseli sau chiar contrabanda de organe (se cunosc exemple in lume), si e sinistru, dar mai stiu si oameni cinstiti. :) Va impartasesc opinia mea personala. Nu as putea sa hotarasc pt nimeni (familie) pt ca organele sa fie donate, sau nu. Sper sa nu ajung vreodata in ipostaza asta. Cat despre mine, as accepta ca dupa teste riguroase (si nu la foc automat) sa mi se recolteze organele, asta in cazul in care si familia mea ar fi de acord, pt ca nu as vrea sa fie de 2x traumatizati. Deci, sunt multe nuante si nu cred ca putem lua pe cineva la rost pt ca refuza. E pur si simplu optiunea fiecaruia si trebuie respectata.

      RăspundețiȘtergere
    40. Daca tot "jucati" fair-play, de ce nu pot raspunde in continuarea raspunsului dvs la comentariul meu sau macar acelui anonim care arunca supozitia ca am intrat la facultatea de medicina cu nota 4? Hilar, pun pariu ca nici nu s-a sinchisit (sau nu are capacitatea necesara) sa inteleaga ce am scris in comentariu.

      Prin reducere la absurd, este cum spuneti, diagnosticul de moarte cerebrala (desi e clar ca este ultimul grad de coma si nu este nicio inventie) a fost inventat pentru recoltarea de organe. Fie asa, si in acest caz refuzati recoltarea organelor. Ce credeti ca ati rezolvat? Nu readuceti inapoi functia cerebrala a pacientului si el tot va muri intr-un final, cum am spus deja este o chestiune de timp pana cand inima i se va opri. Nu ati facut altceva decat sa ii lasati organele sa putrezeasca, asta e tot ce ati rezolvat asadar prin acest articol, convingand oamenii sa va sustina. Nu ati salvat viata nimanui prin ceea ce ati scris, DIMPOTRIVA. Se pare ca pana la urma nu e nevoie sa fii medic pentru a fi calau, nu? :-) Felicitari!

      Iar moartea biologica ce inseamna pentru dvs? Moartea de batranete? Nu exista! Cu totii murim din cauza unei afectiuni: infarct, accident vascular cerebral etc, numai ca unora li se intampla mai devreme si altora mai tarziu, iar pentru unii chiar nu se mai poate face nimic, asa cum sunt cei in moarte cerebrala.

      In tari civilizate precum Elvetia, de exemplu, este legalizata eutanasierea. In Romania, insa, am ajuns sa ne punem problema ca nici cei in moarte cerebrala nu sunt morti si trebuie sa le mentinem pe o perioada nedeterminata functiile vitale in mod artificial, neconsiderand deloc chinul (daca l-ar putea simti, ar fi un adevarat chin) la care sunt supusi acesti pacienti, carora li se prelungeste inexplicabil moartea: cum spunea cineva mai sus, este vorba de infectii intraspitalicesti, de escare de la statul in aceeasi pozitie, litiaza urinara, tromboze etc. Cam barbar, nu?

      Eu sunt informata din punct de vedere medical, cum v-am spus dvs sunteti cea careia ii scapa mai multe lucruri. V-a mai spus cineva ca nu stiti sufiecient despre organismul uman, nici destula anatomie, fiziologie/fiziopatologie ca sa va pretati la sustinerea uneia asemenea idei ca cea din articolul de mai sus. Eu va inteleg si v-am dat dreptate in anumite puncte (asa cum a fost cel de a-i considera vii pe pacienti, pentru ca le bate inima inca), dar dvs sunteti deocamdata doar ca un cal care vede numai in fata, nu si in lateral, adica o persoana care nu poate accepta si parerile altcuiva. Deja vi s-a amputat faptul ca nu permiteti postarea tuturor comentariilor cu argumente contra.

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Din punctul dumeavoastra de vedere, ca si medic, este usor sa faceti alegerea. Este viata unui pacient, cu sanse minime de revenire, contra vietile altor 4-5 pacienti cu sanse ceva mai mari de supravietuire. Dar pentru mine nu e la fel de simplu. E viata MEA contra alte 4-5 vieti care nu au legatura cu mine. Si nu e vorba de egoism aici, Deloc. Dar cine imi poate garanta mie, cine poate baga mana in foc, ca eu n-o sa-mi revin niciodata, 100% ? Sunt exemple concrete care contrazic asta. Cine imi poate garanta ca nu s-a facut nicio eroare medicala in cazul meu? Mai ales ca aceste decizii se iau foarte repede, "la foc automat", cum spunea domnul doctor mai sus. Mai ales ca in Romania s-a operat piciorul stang de fractura la piciorul drept :)
        Ca si caz concret, tatalui meu i s-a spus ca va mai trai 3 zile si a mai trait 5 ani.
        Iar daca inima este mentinuta in viata de medicamente si tratamente specifice, la fel de bine putem considera ca si bolnavii de diabet de exemplu sunt mentinuti in viata artificial. Exagerez poate cumva. Ceea ce cred eu ca voia sa spuna Felicia este ca fiinta umana este mai mult decat o suma de functii si organe si nu poate fi definita in totalitate de niciun manual de fiziopatologie de pe lumea asta. E greu pentru un doctor sa priveasca in afara sferei medicale aceasta problema. Si e greu sa recunoastem ca poate stiinta nu a evoluat suficient incat sa stie tot ce se poate sti in acest domeniu. Si poate, doar poate, nici dumneavoastra ca medici nu aveti TOATE informatiile legate de moartea cerebrala. De aceea revenirile din come profunde sunt uneori catalogate drept miracole.
        Si inca un lucru, nu neaparat legat de articol, dar legat de comentarii. Ma deranjeaza faptul ca noi, cei fara studii medicale, suntem priviti cu condescendenta si cu oarecare superioritate. Ar trebui respectat faptul ca ne documentam, ca dorim sa ne informam, ca poate suntem la randul nostru specialisti in alte domenii, la fel de importante ca si medicina. Va suntem egali, domnilor doctori. :) Si chiar daca nu e domeniul nostru de expertiza, putem avea pareri pertinente si in cunostinta de cauza dupa o studiere amanuntita si constiincioasa a unui anumit fenomen.
        Adina

        Ștergere
      2. Aceea a fost o greseala de tastare :)) Dar s-a potrivit in acest context, intr-adevar... ca nuca in perete.

        Din ce ati scris mai sus inteleg ca nu cunoastem nicio boala, ci numai simptome bolilor si, ca atare, nu putem trata niciodata cauza, decat simptomele. E un punct foarte trist/pesimist de a vedea lucrurile.
        Eu nu sunt medic inca. Nu am nevoie de introspectii, nu am nicio remuscare deocamdata. :)) Dar nici nu vreau sa am, de aceea am dorinta de a ma documenta in continuare si de a fi deschisa si la punctele de vedere ale altor persoane.
        Sper ca nu sunteti dezamagita ca "v-ati pierdut" vremea cu o amarata de studenta, care e in vacanta si in loc de garzi citeste bloguri, pentru mine a fost interesant. Am sustinut ceea ce cred acum, asta nu inseamna, insa, ca nu se poate schimba peste ceva ani.
        Multumesc pentru discutie! Toate cele bune si dvs! :-)

        Ștergere
      3. Ei, mai rar asa greseala de tastare, ca a si i sunt totusi cam departe una de alta pe tastatura... mai degraba un lapsus psihologic... dar de inteles in febra argumentelor :-)

        Ati inteles perfect, medicina nu a reusit inca sa identifice cauzele bolilor si nu, nici macar nu trateaza simptomele, ci doar incearca sa le suprime, ceea ce e cu totul altceva.

        Un sfat din toata inima: aprofundati noua medicina germanica (emisiunile de pe TVR Cluj cu Crina Veres ar fi un bun inceput, le gasiti pe youtube).

        Da, medicina alopata nu stie sa adreseze decat simptomele si doar prin chimicale, ceea ce nu este tratament. Dar in mod paradoxal, eu de cand stiu toate astea (plus noua medicina germanica) nu ma mai tem de nicio boala!

        Va mai dau cu drag doua puncte de plecare (articole scrise de medici!):
        http://piersicuta.blogspot.de/2013/03/virusurile-si-bacteriile-schimbarea.html
        http://piersicuta.blogspot.de/2013/09/boala-ca-proces-de-vindecare-si.html

        Luati in serios criticile indreptatite exprimate aici fata de medicina alopata (si lasati la o parte ego-ul, caci stim toti ca exista si medici exceptionali!!), fiti deschisa la o alta perspectiva si va doresc din suflet sa deveniti un medic empatic si vizionar!

        Ștergere
      4. Draga Adina, nu stiu cine esti, dar iti multumesc din suflet pentru comentariile valoroase si pertinente! De fapt NU ar trebui sa fie deloc usor pentru niciun medic sa faca alegerea de care vorbesti, fiindca nicio viata nu valoreaza mai mult decat alta, NU este dreptul si nici caderea niciunui medic sa decida asupra vietii unui om aflat fie si in cea mai profunda coma (despre care acum stim ca de fapt nu stim nimic, ca oricand se pot gasi semne de viata si dincolo de cea mai profunda coma cunoscuta pana acum).
        Asa cum cei mai multi "muritori de rand" (sau oameni din popor, cum am fost titulati de catre dl. medic de mai sus) nu sunt informati echilibrat si obiectiv despre ceea ce inseamna cu adevarat luatul de organe, eu am asa o banuiala ca nici majoritatea medicilor nu si-au facut temele 100% ca sa se informeze pe deplin, sau in cel mai bun caz si-au redus la tacere vocea constiintei pentru a putea profesa in continuare.

        Iti multumesc de asemenea ca ai subliniat perfect atitudinea de condescendenta aroganta a celor care considera ca daca au parcurs manualele dupa care se preda la medicina deja sunt infailibili... cand in realitate medicina este un domeniu extrem de controversat si stim cu totii ca exista nenumarati medici/specialisti care sustin de multe ori chestii complet opuse.
        Cat despre "consensul" medical la care se ajunge uneori ignorand cel mai elementar common sense, el nu valoreaza absolut nimic pentru mine, iar cand simt ca dincolo de "nobletea" argumentelor exista si o hidden agenda care este propagata agresiv, sunt si mai circumspecta.

        Ștergere
    41. Domnule doctor, sunt de acord ca poate Felicia a prezentat doar argumentele contra recoltarii de organe si admit de asemenea ca exista si argumente pro recoltare destul de bine fundamentate. Cred ca e sanatos pentru toti sa avem informatii in ambele sensuri pentru a lua o decizie atat de importanta. Pana la urma, dincolo de amanuntele destul de infioratoare la prima vedere (pentru un nespecialist) in care se face recoltarea ca procedeu in sine, discutia ramane la argumentele stiintifice pe baza carora se pune diagnosticul de moarte cerebrala. Cel putin asta ma intereseaza pe mine. As dori sa stiu daca exista o statistica la nivel european, mondial, national, care sa spuna ce procent din cei declarati morti cerebral isi revin dupa o anumita perioada de timp. Si nu ma refer la exceptii, de genul "dupa 20 de ani" ci intr-o perioada rezonabila de timp, 6 luni, 1 an, 5 ani.
      De asemenea as dori , daca stiti si aveti bunavointa, sa-mi dati niste amanunte de natura procedurala. La noi, in Romania, cat timp se asteapta si se urmareste evolutia unui pacient inainte de a se pune acest diagnostic si a se trece la testare, medicamentatie specifica, etc? Si cine exact hotaraste modificarea tratamentului din cel orientat catre pacient in cel orientat catre prezervarea organelor? Se tine cont de acordul apartinatorilor in aceste cazuri? In plus, in cazul in care pacientul nu vrea sa fie donator, cat timp este mentinut in viata cu ajutorul aparatelor? Asigurarea medicala de baza acopera o perioada nelimitata de timp? Ca ma gandesc ca sunt niste costuri destul de mari.
      Si, in sfarsit, o intrebare de ordin personal: Stiind tot ce stiti despre prelevarea de organe si toate procedeele care o preced, dureroase sau nu, dumneavoastra ati fi de acord ca aceste organe sa se preleveze de la dumneavoastra sau de la sotia/fiica dumneavoastra?
      Imi cer scuze daca intrebarile mele sunt putin "naive" :) Nu cunosc foarte multe despre acest subiect si incerc sa ma informez.
      Cu respect pentru ambele puncte de vedere, Adina

      RăspundețiȘtergere
    42. pana acum 3 ore puteam afirma cu tarie ca sustin donarea de organe si cu siguranta voi dori un card de donator, dar datorita acestui articol mi-am schimbat atitutinea la 180 de grade, cu siguranta nu voi accepta sa fiu donator, iar acest lucru il voi de decide si pentru persoanele dragi mie, atunci cand va fii momentul(sper ca peste foarte foarte multi ani). Va multumesc pentru informatii si voi incerca sa conving mai multe persoane sa citeasca acest articol!

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Multumesc. Exact acelasi traseu l-am avut si eu. Pana pe 18 decembrie as fi semnat ca sustin donarea de organe care salveaza vieti, dar dupa ce m-am informat am realizat ca adevarul este putintel mai nuantat :-(

        Ștergere
    43. Pentru cei care sunt convinsi ca pacientii in moarte cerebrala nu mai au nici o sansa sa-si revina recomand urmatorul articol: http://www.nysrighttolife.org/coma_recovery
      Cititi-l cu atentie pana la sfarsit.

      din articol:
      " In a 1993 article Dr. Dimancescu stated his program "produced a 91% arousal rate for prolonged coma patients compared to traditional medicine's 10% rate of arousal. He has treated 900 to 1000 patients over the years."

      In rest mi se pare de bun simt ca atentia sa fie indreptata inspre preventie si vindecarea organelor bolnave decat inspre racolarea de donatori cu orice pret si inlocuirea organelor bolnave fara nici o consideratie pentru viata "donatorului". Industria transplanturilor este o masinarie sinistra si diabolica.
      Nu este datoria "donatorilor" sa asigure si sa furnizeze organe sanatoase pacientilor bolnavi ci este datoria pacientilor sa-si mentina sanatatea organelor vitale si sa evite sa ajunga in situatia de a avea nevoie de transplant. Eu nu stiu cum pot trai cu constiinta impacata primitorii de organe stiind ca viata le-a fost prelungita cu pretul altei vietii. Nu stiu daca cativa ani de pseudo-viata chinuita justifica cu adevarat pretul platit (la propriu si la figurat) pentru un organ "nou".

      RăspundețiȘtergere
    44. Buna, ai idee cumva ce e de facut daca nu vrei sa devi donator de organe in marea Britanie? Functioneaza si aici "regula dezacordului"? Unde si cum putem aplica? Din pacate sotul meu cand a aplicat pt permis de conducere a bifat si ca este de acord sa doneze organe in caz de deces, si are si un card. Cum putem sa iesim din sistem? Multumesc

      RăspundețiȘtergere
    45. Stima Domnule dr. Viorel,
      Pana la urma nu trebuie sa fii medic sa intelegi ca Viata ne este data de Creator si tot EL decide cand se termina. Dumneavoastra, medicii, nu va puteti considera Dumnezei pentru ca vine un moment cand TOATE SE PLATESC !
      Credeti ca accidentul din Apuseni a fost o simpla INTAMPLARE ?
      Nu stimate Domn, A fost o ATENTIONARE di partea Cerului !
      Daca sunteti crestin, poate veti intelele, daca nu, atunci.....vai de sufletul dumneavoastra !

      RăspundețiȘtergere
    46. Deci, in conceptia ta, pe baza unor presupuneri si in lipsa dovezilor, ar trebui sa interzicem donarea de organe si sa lasam oamenii sa moara nu?
      Mdah.
      Oare cum se face ca mereu cand vine vorba de teorii conspirationiste din domenoiul medical, 95% din cei ce le promoveaza sunt femei?
      Poate e o conspiratie aici si nu o vedem noi.

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Poate iti iei totusi timp sa citesti cu atentie articolul. Daca ai ceva semnificativ de spus, adu argumente concrete, dovezi cum le spui tu. Astept o discutie serioasa, intre adulti, fara etichete de conspirationism sau misoginism. Mersi.

        Ștergere
    47. Imi permit sa cred ca adevarul e undeva la mijloc si nimic nu e absolut...Nu pot sa zic ca nu as accepta un organ in cazul in care as avea nevoie pentru mine, copil sau sotie...Nu pot sa zic nici ca nu as dona organe daca as fi declarat in moarte cerebrala si familia si-ar da consimtamantul ( decizia intr-un astfel de caz le apartine in totalitate si nu pot fi judecati moral pentru asta decat daca exista interese ascunse) In nici un caz nu as vrea sa devin o povara pentru familie si/sau personal medical necunoscut.
      Articolul tau nu m-a convins insa, la fel cum nu m-a convins nici articolul legat de vaccinuri...Nu sunt medic dar banuiesc ca nici tu nu ai o pregatire medicala. Parerile pertinente le accept, restul ...Succes si sanatate iti doresc!

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Din pacate, putini realizeaza ca reglementarea cu acordul familiei este complet ilegala, avand in vedere ca nu se poate dona ceva ce NU iti apartine... nu vi se pare logic?? Dar si aici s-a gasit o portita pentru a obtine organe. Totul este aranjat dpdv medical, legal, etic in asa fel incat sa fie realizat un singur scop: obtinerea de organe vitale.
        Sanatate si tie!

        Ștergere
      2. Pt. dl. sau dna anonim! Daca nici un astfel de articol nu va convinge (probabil prejudecatile ref. la articolele despre vaccinuri ale autoarei va impiedica sa ganditi clar si sa-i dati dreptate), inseamna ca gradul de spalare pe creier al populatiei e mai grav decat credeam. Eu i-am citit acest articol ieri mamei mele, care are 65 de ani si nici ea nu e medic (vorba aia, om din popor cum spunea un doctor mai sus), dar a inteles perfect care e adevarul. Lumea confunda o diploma cu capacitatea de a gandi si cu inteligenta. Trist popor am ajuns...
        Simona

        Ștergere
    48. Am citit articolul si mi-a zdruncinat din temelii parerea despre donarea de organe... si mie si sotiei mele... imi aduce aminte de o carte citita acum catvia ani:A cincea fiola , scrisa de Michael Palmer
      Foarte bun articolul si f bine documentat!

      RăspundețiȘtergere
    49. Multumim pentru tot!va rog ma ajutati cu o informatie : declaratia internationala, semnata la notar, ca ma opun 100% donarii de organ este un format special? unde o pot gasi. Multumesc

      RăspundețiȘtergere
    50. 1. Anomim pentru ca exista si aceasta optiune in meniu
      2. inteleg ideea de baza. nu se stiu destule despre fiinta umana ca sa se poata determina exact cand persoana este intr o stare cu adevarat ireversibila. in acest sens ati dori ca toata lumea sa fie tratata precum Schumacher. pe langa faptul ca un asemenea tratament costa enorm, nici nu cred ca este posibil ca fiecare om ( repet fiecare om ) sa fie tratat asa; din varii motive. DA. este revoltator. dar la fel de revoltatoare sunt si alte multe subiecte,de exemplu: criza alimentarea, saracia in multe tari din lume, rasismul ( si nu neaparat cel "clasic" de la alb catre negru), etc etc etc .Pe planeta gasim n motive daca vrem sa fim revoltati, deseori am vrea sa facem ordine, sa intervenim pentru a restabili o moralitate si o corectitudine in toate domeniile. dar e imposibil realistic vorbind.
      4. nu am vazut raspunsul dvs la intrebarea: ce ati face daca o persoana foarte apropiata/ draga/ membru de familie ar avea nevoie de un organ pentru a mai trai ( chiar si inca putin ), in conditiile in care totul ar fi contracronometru - poate chestiune de ore - iar in fata dvs aveti un caz de ranit/bolnav grav ( foarte putine sanse de recuperare - lucru confirmat de specialistii atat de huliti nu doar de catre dvs)
      5. articolul in sine este bine realizat insa exista o mare doza de morala/bun simt/idealism. omul nu e doar atat, viata de zi cu zi il poate aduce aproape de multe frontiere: Iar pojghita intre moral/etic/ce ar trebui sa fie/ cum ar trebui sa fie si NECESITATE este foarte subtire si deseori ignorata in viata de zi cu zi. in diverse domenii si de aproape toata lumea.

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. ...da, este dureros si revoltator ca si efectul abortiv al anticonceptionalelor care ucid lunar atatia prunci in pantecele mamelor lor. Stiu.... este si asta un subiect de ascuns elegant sub covor.....

        Ștergere
      2. Dragi anonimi, mai semnati-va si voi macar cu un prenume acolo, ca sa va pot deosebi!
        @Anonim cu efectul abortiv al anticonceptionalelor:
        Este interesant ca acel Consiliu Prezidential de Bioetica, in lucrarea din 2008 (Controversies in the Determination of Death) a formulat o noua definitie "filozofica" a organismului viu, cf. careia criteriul sine qua non pt. a stabili ca un organism este in viata este lupta pt. supravietuire in conflictul cu mediul inconjurator. Aceasta lupta are ca premize trei capacitati fundamentale: (1) deschiderea fata de lume si receptivitate la stimuli si semnale din mediu, (2) capacitatea de a actiona asupra mediului pt. a obtine selectiv ceea ce ii este necesar si (3) necesitatea de baza simtita de organism pentru a actiona in scopul obtinerii a ceea ce are nevoie si a ceea ce prin deschiderea lui identifica a fi disponibil. Aceste capacitati s-ar arata in semne de constiinta sau de trezie, in reactiile la durere sau in respiratia spontana. Totul corespunde exact cu criteriile conceptului de moarte cerebrala.
        Prin acest artificiu filozofic al redefinirii vietii, care evident se deosebeste masiv de notiunea biologica de viata, toti embrionii si fetusii nu sunt in viata! Asta ca sa vedeti ce putere are industria transplantului!!
        Va sugerez sa scrieti un articol in care sa dezbateti legatura dintre toti acesti factori, ar fi chiar interesant!

        Ștergere
    51. Multumesc, din toata inima!
      Cand O.D. Argesanu a spus ca transplantul este impotriva legilor divine , ma tot intrebam cum pot da mai departe aceasta informatie pe care eu o inteleg, dar care altora li s-ar putea parea dificil de asimilat....
      Articolul tau face lumina cu adevarat si pe intelesul tuturor asupra acestui subiect . Iti sunt extrem de recunoscatoare si apreciez enorm faptul ca nu doar ai aflat, inteles , decis pentru tine , ci dai mai departe , spre folosul tuturor! Fii binecuvantata!

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Si eu multumesc pentru cuvintele si gandurile bune!

        Ștergere
    52. Apreciez extrem de mult efortul care a intrat in cercetarea acestor aspecte si sunt extrem de multumitoare ca am avut acces la aceasta informatie! a schimbat complet conceptia mea. iti multumesc

      RăspundețiȘtergere
    53. Toti cei care sustin cauza donarii de organe, in special medicii, inainte de a deschide gura in acest sens, sa prezinte propriul lor card de sanatate (carnet) unde sa fie mentionat ca accepta asta; mai mult, sa vina si sa prezinte si cardurile apropiatilor lor (sotii, copii, parinti).
      O sa aveti surpriza ca nu prea va arata prea multi medici asa ceva.

      Un exemplu de desolidarizare a personalului medical:
      Au fost in diversi ani epidemii de gripa, de varicela si cate si mai cate.
      La un mare spital din Bucuresti...recomandau (si continua sa o faca) tuturor sa faca vaccinurile (asa li s-a spus sa faca), dar personalul spitalului (asistente, medici, infirmiere) au refuzat sa si le faca.
      Stiati ca medicii primesc niste puncte in baza carora isi primesc o mare parte din salariu?
      Stiti cine le acorda punctajul? - Domni profesori universitari, care recomanda "calduros" sa transmita diverse...ca laptele de vaca de exemplu face rau copilului de 1 an si sa ii dea lapte praf...si tot felul. Daca domnul professor aude ca medicul X nu face ce i se spune, umbla si el la punctaj.

      Ascultati-va si vocea constiintei. Intrebati-va in orice situatie ati fi - donari organe, vaccinuri, medicamente - oare e bine asa? Si daca raspunsul gasit in mod logic nu va da liniste interioara, atunci mai cercetati.
      Toate bune

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Multumesc pentru link; cand discuti prieteneste (daca ai ocazia) cu un medic mai "scuturat" care problematizeaza un pic, iti dai seama ca lucrurile sunt mult mai grave decat incearca sa le prezinte cei din lumea medicala.
        Pentru subiectul abordat in articol, in caz ca nu aveti deja materialul, va trimit un link care contine un material pdf destul de consistent http://nereja.free.fr/files/ThirdEditionFinal.pdf

        Ștergere
    54. asta nu e articol ..e carte. Te-ai gandit la publicat?

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Multumesc. Daca se intereseaza vreo editura, ma apuc de treaba. Pe bune!

        Ștergere
    55. Un articol foarte interesant, oscilam intre a deveni donator sau nu, am citit in ultimul timp mult pe tema asta pentru a ma lamuri ce si cum , balanta era oricum inclinata spre "NU" dar lectura celor scrise mai sus mi-a rezolvat farama de indoiala pe care o mai aveam.Deci raspunsul meu e NU pentru donarea de organe!Multumim pentru articol!

      RăspundețiȘtergere
    56. Un articol foarte interesant, oscilam intre a deveni donator sau nu, am citit in ultimul timp mult pe tema asta pentru a ma lamuri ce si cum , balanta era oricum inclinata spre "NU" dar lectura celor scrise mai sus mi-a rezolvat farama de indoiala pe care o mai aveam.Deci raspunsul meu e NU pentru donarea de organe!Multumim pentru articol!

      RăspundețiȘtergere
    57. Va felicit pentru straduinta si informare. Din punct de vedere al bunului crestin nu se mai punea problema aceasta, ca a stiut BUNUL DUMNEZEU de ce ne-a creat unicat pe fiecare si ca din cauza greselilor trebuie sa platim mai devreme sau mai tarziu, dar la intrebarile celor care cred ca se cuvine orice nu te pute-ai face inteles si nu reuse-ai sa-l convingi ca nu este buna aceasta donare ( ma refer chiar si in familie) si nu este corecta. Asa ca aceasta dezbatere este cum nu se poate mai bine . Eu personal va multumesc pentru tot ce ati facut si fie ca BUNUL DUMNEZEU sa va rasplateasca cu tot ce aveti nevoie pentru sanatate si MANTUIRE care este mai de folos decat toate.
      DUMNEZEU SA NE AJUTE sa nu laum buletinul si cardul de sanatate si orice altceva ce va contine ,,cipul,, ca asa ne dam acordul fara sa stim ca nu ni se explica ca este consemnat in el ca suntem de acord cu donarea de organe.. Cititi sau poate stiti si de aceste lucruri pe acest site http://saccsiv.wordpress.com/

      RăspundețiȘtergere
    58. Intrebare: Este cazul sa ne donam organele cand murim? Ce se intampla daca ele trebuie prelevate cat timp sangele mai circula, sau inainte ca procesul mortii sa se fi incheiat? Acest lucru nu deranjeaza sau vatama constiinta in momentul dinaintea mortii?
      Raspuns: Maestrii carora le-am pus aceasta intrebare sunt de acord ca donarea de organe este un act extrem de pozitiv, caci provine din dorinta plina de compasiune de a fi de folos altora. Prin urmare, cat timp este cu adevarat dorinta personei care moare, aceasta nu va vatama in nici un fel constiinta care paraseste corpul. Dimpotriva, acest act final de generozitate acumuleaza karma buna. Un alt maestru a spus ca orice suferinta sau durere prin care trece o persoana in procesul donarii de organe si orice clipa de distragere se transforma in karma buna.
      Dilgo Khyentse Rinpoche a explicat: "Daca persoana care urmeaza sa moara neindoielnic in cateva momente, daca ea si-a exprimat dorinta sa-si doneze organele iar mintea ii este plina de compasiune, este foarte bine ca ele sa fie prelevate chiat inainte de oprirea inimii."

      Cartea tibetana a vietii si a mortii - Sogyal Rinpoche

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Si cu asta ajungem de unde am plecat :) Fiecare e responsabil pentru ce face cu viata lui, cu corpul lui, cu constiinta lui, cu karma lui.
        Sa nu uitam totusi ca unul dintre cei mai mari maestrii, un yoghin tibetan desavarsit a fost si Milarepa, care a ales ca multi altii sa plece in lumea de dincolo luand si corpul cu el si nu oricum ci transformandu-l in Lumina. Oricat l-au rugat de infocat discipolii sa le lase o relicva, n-a lasat nici macar un oscior in urma cu toate ca lipsit de compasiune nu se poate spune ca era atata vreme cat s-a lasat otravit de un discipol si a trecut prin chinuri fizice ingrozitoare tocmai ca sa-l aduca inapoi la credinta pe discipolul respectiv... .
        Apoi exista atatea cai de transcendere a karmei astazi, atatea modalitati de a-ti imbunatatii karma, atatea actiuni benefice pe care le poti intreprinde zilnic pentru aproapele tau, incat nu vad de ce sa recurgem tocmai la metoda asta de a impartii membre, organe, tesuturi la altii care se bucura de ele o perioada extrem de scurta de timp sau chiar deloc?!
        Pe urma, stiind ca in spatele "binefacerilor" se invarte o mare suma de bani, ma intreb cum as sta eu cu constiinta si cu karma mea personala in momentul in care as accepta sa-mi donez organele iar spitalul si medicii ar primii banii respectivi adunati cu multa truda de cei care platesc impozite si dati statului sa-i imprastie asa lejer pe organe care nu sint piese de schimb si care in cele mai multe dintre cazuri, daca receptorul ducea o viata cumpatata macar, nu ajungea la starea de a avea nevoie de transplant. Nu pot sa incurajez inconstienta celor cu bani disponibili ca oricand au nevoie, sa intinda mana si sa recolteze.
        Si apoi sa nu mai vorbim, ca cel putin in Romania, slabe sanse sa gasim yoghini tibetani plini de compasiune care sa fie asa de detasati de corpul lor incat sa-l faramiteze si sa-l imprastie in cele patru vanturi. Cel putin in Tibet trupurile sint hrana pentru vulturi pentru ca muntele e de-asa natura, dar noi ce scuza am avea pentru un comportament asa barbar?
        In final, sa ma ierte maestrii care pot sa fie de acord cu asa o abominatie (dpdv al meu) dar nu cred ca detin toata cunoasterea din moment ce un simplu clarvazator poate sa va spuna ca aura unui organ nu este compatibila ca aura unui sistem diferit de organe si ca incet-incet, ca si un fruct cules din pom, aura se stinge pana organul devine nefunctional.
        In concluzie, nu e asa de simplu de a da un verdict sau o parere.

        Alina Jarnea

        Ștergere
    59. In 2007 sora mea a suferit o comotie cerebrala masiva,creierul era inundat foarte tare,cel mai bun neurochirurg din Cluj a spus ca nu mai este nici o sansa pt.ea.Sigur ca a intrat in coma,timp in care am fost aproape tot timpul langa ea,functiile diverselor organe au inceput sa slabeasca,rinichii in primul rand.Dupa 5 zile au inceput sa-i faca testele de activitate cerebrala si a fost declarata in moarte cerebrala.Atunci a venit medicul care se ocupa de transplanturi si ne-a prezentatat alternativa.Sora mea a fost cel mai altruist om pe care l-am cunoscut vreodata asa ca ne-am gandit ca si dincolo de moarte ar fi bucuroasa daca ar putea ajuta pe cineva.Nu s-a facut nici o presiune asupra noastra,ni s-a dat libertatea de a decide daca si cand urma sa aiba loc debransarea de la aparatele ce ii sustineau viata.Prelevarea nu s-a facut noaptea,am fost in spital in tot acest timp.....a fost foarte greu,am condus-o la morga si nu m-am gandit nici un minut ca ar fi putut sa sufere catusi de putin.Dupa cateva zile am primit un telefon prin care ni s-a multumit si ni s-a spus ca 3 vieti au fost salvate datorita generozitatii noastre.
      Ceea ce am citit acum m-a bulversat peste poate,sper sa fie doar o urzeala de moment al unor oameni indurerati.Nu cred ca a face bine,a contribui la prelungirea unor vieti cand tu nu mai ai nici o sansa poate fi ceva condamnabil.Daca la un moment dat va trebui sa aleg voi fi pentru donare.Oricum,felicitari pentru efortul depus intr-o cercetare atat de amanuntita.

      RăspundețiȘtergere
    60. Tatal meu si-a revenit din coma profunda, dupa doua luni!
      A fost mort si a inviat?
      Felicitari pentru articol!

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Tatal tau a primit ingrijirile pe care si le doreste orice om intr-o asemenea situatie, ma bucur enorm pentru deznodamantul fericit!! Iti multumesc ca ai pus punctul pe i.

        Ștergere
    61. Felicitari pentru munca depusa.
      Optez in continuare pentru donarea organelor. Intre a alina durerea macar si a unui singur om (nu mai vorbim si de cei apropiati care sufera impreuna cu cel bolnav) fata de a duce o viata vegetativa, chiar daca este a mea, aleg prima varianta. E alegerea fiecaruia pana la urma. Pentru mine viu inseamna sa "fii" acolo, nu doar sa-ti bata inima, si aia ajutata de aparate, sau sa-ti functioneze intestinele.
      E ca si cu transplantul de cap. Nu se poate face, pentru ca noi suntem insusi capul.

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Ar fi minunat daca ar fi intr-adevar intotdeauna alegerea fiecaruia. O "alegere" facuta insa in necunostinta de cauza nu poate fi considerata cu adevarat alegere, nu-i asa?
        De asemenea, cand exista atatea mii si mii de cazuri de oameni care isi revin din starea de moarte cerebrala in care fusesera etichetati, nu stiu daca putem vorbi atat de absolutist de "viata vegetativa".
        Nu, noi nu suntem capul, noi suntem intregul. Daca am fi fost capul, am fi avut doar cap.

        Ștergere
    62. Cu mult drag! Este exact ceea ce am urmarit sa fac: sa ofer informatii cat mai cuprinzatoare, pentru ca oamenii sa poata lua decizii in deplina cunostinta de cauza si nu doar dupa reclamele si parolele celor care au un evident interes financiar in aceasta chestiune. Ramane apoi la latitudinea fiecaruia ce decizie ia.

      RăspundețiȘtergere
    63. Felicitari pt articolul foarte interesant. Multumesc ca mi-ati deschis ochii si acum reusesc sa inteleg multe lucruri. Totusi nu pot sa inteleg cum acesti oameni in halate albe pot face asemenea lucruri josnice, imorale, NECRESTINE???? Unde este CONSTIINTA lor de nu-i mustra,a intrat in MOARTE CEREBRALA? Pot ei dormi linistiti? Cum ar reactiona ei daca in locul donatorului de Organe s-ar afla COPILUL LOR? Doar Dumnezeu decide cand incepe si cand se sfarseste viata noastra. Boala este un semnal de alarma prin care omul este avertizat sa-si schimbe purtarile, ea incepe din suflet,iar fiecare om se poate autovindeca revizuindu-si constiinta si indreptandu-si greselile.De aceea fiecare om are nevoie de cel putin o jumatate de ora pe zi in care sa reflecteze asupra vietii sale sa faca o analiza de constiinta . Daca constiinta mea este curata , nu am facut rau nimanui in nici un fel pot dormi linistit. Un somn linistit si indelungat contribuie la sanatatea noastra fizica si mentala. Insa omul modern este legat foarte tare de lumea materiala, sa alerge dupa bani, case, masini etc.iar rezultatul boli fizice si psihice.De fapt nici nu avem nevoie de medicina, fiindca divinitatea ne-a oferit prin natura leacuri pt toate bolile. Sa nu uitam ca strabunii nostii traiau foarte multi ani sanatosi si aveau o moarte naturala din cauza varstei inaintate si asta fara a merge vreodata la medic. De ce? Fiindca traiau natural se hraneau natural, viata lor era in armonie cu natura. Apoi a venit omul modern, s-a desprins de natura si totul a devenit robotizat(TRANSPLANTUL)materializat(TOTUL SE POATE CUMPARA CU BANI),lipsit de sentimente.OMUL ESTE O MARFA CARE SE VINDE SE CUMPARA,cel mai bun exemplu MAME SUROGAT PT CUPLURILE GAY.Traim intr-o societate civilizata dar DEZUMANIZATA. Culegem ceea ce am semanat.

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Narcisa, mai intai au modificat definitia mortii cerebrale, care la inceput spunea ca nu au voie sa existe reflexe la donatori, dar au constatat ca acele reflexe existau cam la 75% din pacienti si i-au cam speriat pe medicii care veneau sa recolteze organele si vedeau cum bietii donatori incepeau sa dea din picioare sau din maini cand li se facea incizia de sub barbie pana la zona pubiana, asa ca au inceput sa administreze medicamente relaxante; acestea impiedica doar miscarile corpului "mortului cerebral", DAR nu il anesteziaza si nu ii ia durerea, ci il arunca doar intr-un fel de locked-in syndrome pt. ca medicii sa nu mai aiba surpriza sa le puna "mortul" mana pe umar (de aceea ii si leaga pe bietii donatori de maini si de picioare!!!). In Elvetia, am mai precizat, legea ii obliga sa foloseasca anestezie, de unde se vede cat de "mort" este mortul cerebral. Nu mai e cazul sa continui...

        Ștergere
    64. Anonim - Daniela G.

      Articolul dvs nu m-a convins. Cunosc persoane a caror viata a fost salvata prin donul de organe, oameni care astazi nu ar mai fi. Sunt de acord cu donarea organelor mele daca vreodata ma voi afla in situatia limita de moarte cerebrala. Este alegerea fiecaruia. A mea este aceasta.
      Un transplant costa mult. Evident! Implica costuri enorme si este normal sa fie asa.
      Dvs sunteti contra si ati cautat argumente in sprijinul teoriei dvs. Foarte bine. Dar lasati-i pe ceilalti sa decida singuri.
      Teoriile conspiratiei sunt atat de multe - hai sa fim un pic seriosi si sa le mai lasam la o parte.
      Ce ati face daca dvs, copilul, sotul, fratii sau parintii ar avea nevoie de un transplant? I-ati lasa sa moara stiind ca ar mai avea sanse sa traiasca?
      Va e teama ca daca, doamne-fereste, ati fi dvs in moarte clinica, v-ar fi prelevate organele si nu ati mai avea nici o sansa sa va reveniti? Sa va reveniti cum, si sa traiti cum, asa ca o planta?
      Nu imi place vehementa si siguranta pe care o afisati, nefiind medic. Nu sunteti medic, nu sunteti si nu ati fost nici in situatia de a accepta sau de a cere, sau de a da un organ, asa ca ceea ce spuneti aici nu face decat foarte rau. Suntem o tara conservatoare si inapoiata, din lipsa de educatie si de deschidere. Nu va felicit.
      Nu mai incercati sa ii convingeti pe altii, asa cum am spus, lasati-i sa isi formeze singuri o opinie. Ceea ce faceti aici e sa le-o impuneti pe-a dvs. Foarte incorect!

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Anonim - Daniela G

        Nu sunt deloc un "papagal..." cum ati spus, aceasta ultima afirmatie arata ca va limitati mult, singura. E pacat.

        Eu nu am blog sau cont pe internet, nu am timp de asta. Ma numesc Daniela Alina Georgescu. Nu stiu la ce va foloseste aceasta dar, ma rog.

        Nu ati raspuns intrebarilor puse de mine - "ce ati face daca..."

        Una dintre persoanele cu transplant pe care le cunosc este sora mea. Are transplant renal de mai bine de 15 ani. Datorita acestui lucru am ajuns sa cunosc si alti oameni cu transplant cat si medici si o parte din sistemul medical legat de transplant si din ceea ce se intampla acolo.

        Acum un an, tatal nostru s-a stins pentru ca nu a putut beneficia de transplant de ficat. Pentru el a fost prea tarziu, nu a mai rezistat. Daca am fi putut, i-am fi dat noi ficatul nostru sau, daca am fi avut posibilitatea, l-am fi dus oriunde in lume pentru a putea beneficia de acest transplant.

        O buna prietena are un nepot, un baietel de 11 ani. Este pe lista de asteptare pentru transplant renal, cei din familia lui nefiind compatibili. Radu, baietelul, face deja dializa. Poate face dializa timp de cativa ani, dincolo de care nu va mai putea.

        Dumnul Stoica, o buna cunostinta, a murit, acum patru ani, in urma unor lungi ani de dializa. A beneficiat de un transplant, nereusit, rinichiul transplantat nu afost suportat de corpul lui, a revenit la dializa, in final a incetat din viata. Viata lui se rezuma la a vegeta acasa, nu mai putea lucra, nu mai putea manca, iar familia lui s-a destramat. Fetele lui, desi foarte bune la scoala, nu au putut urma studii superioare, familia neavand bani, au fost nevoite sa se casatoreasca devreme, in lipsa altei "solutii" de viitor. D-l Stoica avea o pensie de handicap dar banii se duceau pe medicamente si pe nevoi imediate. Spera sa se faca bine, sa poata lucra din nou, pentru fetele lui in primul rand, pentru, spunea el, a le asigura un viitor. Fetele nu se mai gandeau la asta, il doreau doar in viata si asteptau un donator compatibil.
        Atat Radu cat si dumnealui facea dializa de trei ori pe saptamana. Radu merge inca la scoala, dar cu greu. Vrea, cand va fi mare, sa fie arhitect. Dar cand va fi el mare?!

        Ștergere
      2. Doamna Daniela, argumentele emotionale, indiferent cat ar fi ele de fierbinti, nu justifica UCIDEREA cu buna stiinta a unui om pt. a da organele lui altor oameni.

        Daca-mi permiteti, am tot respectul fata de suferinta pierderii dvs., dar tatal dvs. nu s-a stins "pt. ca nu a putut beneficia de transplant de ficat", aici faceti o enorma greseala de gandire care se reflecta clar si in modul cum priviti si justificati industria transplantului. Tatal dvs. s-a stins in urma complicatiilor unei boli de ficat. Care a fost cauza imbolnavirii? Care a fost cauza pt. care ficatul nu a mai functionat cum trebuie? Cum ar fi putut face un tratament care sa rezolve cauza bolii? Acolo trebuie sa lucreze medicina, dar nu o face!

        Si de ce oare ar valora viata domnului Stoica mai mult decat viata prietenei mele, care a fost macelarita pe masa de operatie, legata de maini si de picioare si despicata in timp ce inima ii batea?

        Ștergere
      3. Anonim - Daniela G.

        Am citit toate comentariile de mai sus. Dumneavoastra le-ati citit? In special pe cele care explica ce este moartea cerebrala, cum se declara ea, de catre cine si in ce conditii, si de ce inima mai bate inca? Inima mai bate datorita unui sistem reflex pe care il are, dar sistemul nervos, care coordoneaza intreaga functionare a organismului, nu mai este viabil. Inima se va ori si ea peste ceva timp. Este simplu de inteles.

        Viata prietenei dvs, Dumnezeu sa o ierte, nu este mai presus decat a mea, a dvs sau a domnului Stoica. Nu cred ca a fost declarata in moarte cerebrala complet aiurea sau de catre niste incompetenti. Lucrurile nu se intampla chiar asa. Reactia dvs este pur emotionala - justificata din acest singur punct de vedere, dar ... atat si nimic mai mult.

        Va adresati tuturor celor care comenteaza negativ acest post cu multa aroganta, uneori sunteti la limita insultei. Nu asa se discuta.
        Am observat ca sunteti total inchisa oricarui alt argument logic, de bun simt sau venit din partea cuiva care stie ce vorbeste din punct de vedere medical. Cineva spunea ca faceti afirmatii ca si cum ati fi detinatoarea adevarului absolut. Nu sunteti si nu realizati nimic in acest fel.

        Inca nu ati raspuns la intrebarea ce ati face daca ati avea nevoie de un transplant, dvs sau familia - ar fi interesant. Nu va imaginati ca, deoarece sunteti contra transplantului, e posibil sa nu aveti niciodata nevoie de el. Never say never! ;)

        In privinta tatalui meu, imi permit sa spun ca stiu mai bine decat dvs de ce a murit - si de ce era pe lista de asteptare a transplantului de ficat. Stati linistita, a fost diagnosticat corect, tratat corect si i s-a prelungit viata atat cat a fost omeneste si medical posibil. Nimeni din familie nu a fost compatibil. Am facut testele de compatibilitate si pt alte persoane, prieteni care s-au oferit sa il ajute. Dupa cum stiti, in cazul unui transplant de ficat, nu e nevoie de transplantul unui organ intreg deoarece se regenereaza, deci putea fi si un donator viu.

        Ma faceti sa zambesc (amar) si de aici nu voi mai comenta pentru ca am inteles ca nu am cu cine. Va doresc, cum am spus, sanatate! Pentru deschiderea de spirit este un pic cam tarziu deoarece sunteti prea convinsa de ceea ce spuneti! Nu exista nici o sansa sa vedeti lucrurile si din alt punct de vedere. O zi buna!

        Ștergere
      4. Anonim - Daniela G.

        Nimeni nu spera ca un om sa moara pentru ca altul sa traiasca, nu asa se pune problema. In lume exista sute si mii de accidente sau situatii in care, fara ca cineva sa o doreasca, anumiti oameni ajung in moarte cerebrala. Stiinta a reusit sa puna la punct tehnica de transplant. Asta este tot. Ca vrem sau nu, aceste situatii se intampla. Atunci, in loc de doua morti inevitabile, putem avea doar una.
        Poate acest lucru nu vi se pare uman sau moral, dar este. Empatia, mila, compasiunea, exista oricum. Nu inseamna ca daca cineva accepta un transplant sau face apel la el, nu este milos, empatic sau moral.
        V-am citit comentariul legat de Schumaher si de multimilionarul cu multe nume si prenume de mai sus. Daca dvs ati fi multimilionara, nu ati face orice pentru a va salva dvs insiva sau familia? Sau v-ati resemna?
        Daca eu si sora mea aveam mai multi bani, l-am fi dus pe tatal nostru oriunde in aceasta lume unde ar fi existat posibilitatea sa i se faca un transplant sau sa fie salvat. La fel am proceda si una pentru cealalta sau pentru copiii si sotii nostri, la fel si pentru prieteni. Am face orice. Cred ca realizati acest lucru deoarece reactia dvs emotionala legata de decesul prietenei este la fel de puternica, la fel ca a noastra.
        Chiar credeti ca cei saraci sunt masacrati in beneficiul celor bogati? Vai!...
        Ati citit juramantul lui Hipocrate? Aveti idee ce impune el?
        Chiar credeti ca medicii sunt niste macelari fara suflet?
        In acest caz, imi pare rau pt dumneavoastra.

        (Ce ar fi sa renuntati complet la sistemul medical? :)

        Si cu acestea gata, nu mai comentez, asa cum am promis. Dialogul cu dvs nu este constructiv.

        Ștergere
      5. Doamna Daniela, va faceti ca nu intelegeti. Aspectul ilegal si inuman incepe chiar din clipa cand medicii baga in ecuatie ideea luarii organelor de la un pacient, din acea milisecunda pacientul nu mai este ingrijit spre binele lui, nu se mai orienteaza nimeni pentru a-i fi acestuia bine, ci se schimba totul la 180° incepand cu initierea testelor de constatare a mortii cerebrale. Recititi articolul, de cate ori sa va mai spun?
        Ce credeti sau nu credeti dvs. despre prietena mea este irelevant. Reactia dvs. este mult mai emotionala, dar in acelasi timp blocata intr-un proiect de un egoism suprem, din care va e teama sa iesiti. Vorbiti numai de luat, de luat, de luat, dar mai puneti-va si in pielea bietilor pacienti macelariti dupa criterii inventate de industria transplantului!!
        Pozitia mea despre transplant am explicat-o tot in articol. Recititi.
        Zambiti amar si vedeti-va de viata dvs. - eu inteleg prea bine suferinta umana, dar nu mai am timp de pierdut ca sa contracarez argumente de genul "vai, sufar, m-am imbolnavit, sa-mi dea altii organele lor ca sa traiesc eu si ei sa fie spintecati de vii".
        O viata buna!

        Ștergere
      6. Oho, cat fariseism!! Toata industria transplantului se bazeaza pe speranta unora ca sa moara altii. Anumiti oameni nu "ajung" in moarte cerebrala, ca moartea cerebrala nu e Piata Amzei. Anumiti oameni sunt DEFINITI ca morti cerebrali, desi aceasta definitie nu este stiintifica si este plin internetul de stiri despre "morti cerebrali" care s-au trezit si traiesc bine mersi! Inca o data, recititi articolul!
        Da... daca eu as fi... daca dvs. si sora dvs. erati... daca X si Y... DACA DACA DACA... problema este ca la "mortul cerebral" nu ne mai gandim DACA nu cumva el simte acele dureri atroce cand este spintecat de viu, nu?
        Totul are un pret in viata. Platiti-l prin constientizarea a ceea ce reprezinta cu adevarat actul donarii de organe.
        Medicii care recolteaza organe sunt niste zombie amputati sufleteste, da... si da, am renuntat cam 95% la sistemul medical... daca mai rasfoiti ceva articole pe blog, veti intelege si de ce...
        Ramas bun, nu e cazul sa va para rau de mine, sa va para rau de bietii donatori.

        Ștergere
      7. E normal ca cineva care a primit organ sau organe sa fie deranjat de acest articol, eu personal sint recunoscator ca in sfirsit aflu adevarul despre matrapazlicurile comise si in acest domeniu de fratanii nostrii, doctorii care se cred zei fara pata. Nu am cautat informatii despre asta, dar parca nu mi se parea prea logic un transplant postmortem gindindu-ma ca mortii nu mai au organe bune... abia acum inteleg ca se ia de la vii, dupa ce sint reetichetati ca morti. Nici nu stiu ce sa mai zic, e ceva sinistru! Doamne apara si pazeste!
        Multumim pt. efort si munca depusa pt. clarificare, Feli!
        Cu stima, un cititor mai in virsta

        Ștergere
      8. doamna daniela, e cineva obligat sa doneze aceste organe? din ce spuneti asa mi se pare. puneti mai presus persoana care le primeste decat familia indurerata care doreste sa le doneze. cred ca cel mai bine e sa duceti o viata sanatoasa si nu sa asteptati un transpalnt de organe de la un om aflat in moarte cerebrala.eu nu sunt de acord cu acest transplant,ma refer din prisma donatorului.

        Ștergere
    65. Multumesc din suflet pentru acest articol extraordinar, mi-a deschis ochii, il voi trimite tuturor cunostintelor mele.Consider ca cel care are privilegiul de a sti, are datoria de a actiona.

      RăspundețiȘtergere
    66. Feli, pura curiozitate: in cazul in care un transplant de rinichi este singurul mijloc de a-i salva viata copilului tau, cum ai proceda? Cristina

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. @Cristina: Stilul asta de intrebari imi aminteste de mentalitatea drobului de sare care se aplica perfect si la frauda vaccinarii sau a citostaticelor.
        Nu, nu am pus botul la frauda vaccinarii, nu as intra in capcana sistemului medical alopat ca sa cred in citostatice, nu cred in suprimarea simptomelor cu chimicale, cred ca fiecare om este responsabil pentru propria lui sanatate (respectiv parintii pentru sanatatea copilului) si nu gandesc despre sanatate in termeni de piese de schimb, deci luand in considerare toti acesti factori nu este nevoie sa-mi imaginez un scenariu in care sa accept vreun transplant, nici pentru copilul meu si nici pentru mine.

        Ștergere
      2. I-as da rinichiul meu, tu nu ?
        Anca

        Ștergere
      3. Rinichiul tau nu s-ar potrivi. Nici la tatal Danielei G. de mai sus nu s-a potrivit, am inteles ca nici la dl. Stoica. ETC.

        P.S. Imi permit sa va rog sa cititi ce am scris la finalul articolului cu rosu.

        Ștergere
    67. Suna ciudat 'chinurile groaznice ale jupuirii de viu' Atunci orice operatie ar trebui sa fie un chin groaznic.
      Sunt tari in care eutanasierea este legala. Daca doriti, puteti numi si donarea de organe un fel de eutanasiere, cu care membrii familie sau tu insuti esti de acord. Ce-i rau in asta, mai ales cand suferinta profunda a unor semeni poate fi alinata.

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Draga iulia, eutanasiere sa fie, da' sa stim si noi ...
        Sunt de acord cu acest act caritabil pana la urma ... pentru ca nu vad de ce ar avea caii, ori cainii si pisicile mai multe drepturi decat noi ...
        Dar de aici si pana la a ni se ascunde niste adevaruri, cum ca statul nu are atatia bani sa aloce pentru atatia "morti cerebrali" si prefera sa inchida ochii ... e cale cam lunga ...
        Locurile in spitale sunt scumpe, suntem ingrijiti pe banda rulanta si la norma, operatiile laparoscopice au scurtat durata de sedere in spital, se cauta cu disperare acum sa se faca medicina preventiva, tocmai pentru a fi depistate boli in stadii incipiente si a reduce costurile din fazele terminale, depistate tardiv ...
        Aceasta industrie vine ca un tavalug peste noi, insa, asa cum le spun eu tuturor prietenilor mei:
        Stati linistiti, nu va mai agitati ca ala-i cancerigen ca ala-i E-u, ca aia-i otrava ...
        Ca unii se chinuie sa ne otraveasca, pentru ca sa aiba altii ce sa repare ...
        Rezultatul otravirii continua, se va vedea in timp, ducand la adaptarea noastra ca specie, in noile conditii de "civilizatie" ...
        Ati vazut cum se adapteaza virusii, bacteriile si gandacii de bucatarie la cele mai teribile otravuri ? Asa si noi ... cei mai tari se vor adapta si vor duce specia mai departe ...
        In orice caz, bilantul intre cele doua actiuni (otravire-reparare) este in favoarea repararii si rezultatul vizibil este demonstrat de statisticile ce ne spun ca media de viata a crescut ...

        Ștergere
    68. Ca sa nu mai vorbim ca acest complex metafizic, cu forte si puteri nebanuite, numit generic creier, se poate regenera in mod miraculos si chiar s-au vazut cazuri care dupa ani de zile ... unii oameni si-au revenit ...
      Pai bine mai copii, da' cum vreti voi sa tina o clinica ocupat un aparat ... ani de zile ... ???
      Mai bine sa-si rotunjeasca bagabontii conturile si sa mai invete si cate ceva din aceasta practica ...
      Pentru ca, la fel ca in aviatie, din greseli se face progresul ... NU ? ;)

      RăspundețiȘtergere
    69. Pentru cei care sustin ca este benefica eutanasierea sau luarea deciziei de a intrerupe o viatza de om doar pentru ca suntem noi siguri ca oricum s-ar chinui sau sansele sa isi revina sunt minime:

      exista o regula de baza in crestinism (ii zice "porunca") : SA NU UCIZI !!!

      Acesta lege e prezenta in constiinta mai mult sau mai putin adormita a oricarui om , fie el crestin, budist, yoghin, liber-cugetator etc etc.,
      Oricine stie, simte ca a ucide, a fura , a minti , a ura sunt fapte rele.


      Dar ne amagim apoi cu fel si fel de argumente. Multi oameni aflati in coma, carora medicii nu le dadeau nici macar 0.1% sanse de supravietuire, si-au revenit inexplicabil medical, dar explicabil prin vointa lui Dumnezeu (asa a vrut Dumneze cu ei, sic!).

      Daca nu credeti,. cititi articolul mai jos atasat, despre o copila pe care doctorii, plictisiti de prezenta ei prelungita in spital, gandeau ca e bine sa o deconecteze de la aparate, ca ocupa oricum patul degeaba.
      Fetitza si-a revenit prin minune, si a readus zambetul pe chipul parintilor si fratzilor ei.

      Putea sa devina o buna donatoare de ORGANEEEE !!!

      http://www.familiaortodoxa.ro/2013/05/13/maica-domnului-m-a-operat-si-mi-a-zis-ca-va-fi-bine/

      N-a fost sa fie cum gandesc deformat unii, un posibil donator de organe pentru alti oameni aflati in suferinte trupesti care, oricum, se pot vindeca si altfel, numai medicii sa isi doreasca sa gaseasca solutia corecta.

      In schimb este donatoare de SPERANTA, IUBIRE, LINISTE, BUCURIE, FRUMUSETE, "organe" invizibile cu care salveaza multe suflete din starea de DEZNADEJDE, INSINGURARE, ZBUCIUM,
      TRISTETE SFASIETOARE, CENUSIU.

      Chiar credeti ca nu merita????


      EMILIA, Ploiesti

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Doamna Emilia, v-as da deplina dreptate, daca experienta de viata nu m-ar opri ...
        In primul rand as vrea sa ating una din poruncile scripturii: SA NU UCIZI ...
        Pai daca noi oamenii am respecta ad literam aceasta doleanta divina, inseamna ca n-am mai manca ... niciodata carne ... pentru ca din cate stiu eu, porunca nu ne spune explicit sa nu ucizi oameni ...
        Cazul exemplificat de dumneavoastra nu face parte din cazurile eutanasiabile, ci doar din jigozeniile facute de niste semeni de-ai nostri, chiar daca au primit titlul nobiliar de medici ...
        Eu ma refer strict la cateva cazuri cunoscute de mine ...
        Am cunoscut o vecina de-a mamei care avea cancer esofagian, nu mai pute vorbi, doar sopti, facea cate doua morfine pe zi si cand ma duceam pe acolo,imi spunea in soapta: -George, ma rog Domnului in fiecare noapte sa ma ia, ca nu mai pot de durere ...
        Alt caz cunoscut de mine, este cel al unui prieten care era paralizat de la gat in jos si care de asemeni isi dorea moartea, stiind ca aia nu poate sa se numeasca viata ... si fiind absolut sigur ca nu mai are nici o sansa ... de vindecare ... si constient fiind ca mai chinuie si pe cei din jur ...
        Mama s-a chinuit in ultimii 7 ani din viata cu o boala cumplita, numita anzheimer si in ultimii 3 ani traia ca o leguma, nu ma mai cunostea nici macar pe mine, cel ce o ingrijeam, nu zic ca asta este un caz eutanasiabil, mi-am dus crucea fara sa cracnesc, insa prietenii mei mi-au spus ca se bucura ca a luat-o Dumnezeu la cer, ca nu se mai chinuie nici ea si nici eu ...
        Ca sa intelegeti ce va spun, ca inseamna boala asta, ii dadeam sa manance si uita sa mestece, ramanea cu mancarea in gura, iar eu trebuia sa tip la ea, "mesteca mama, mesteca" pentru ca sa poata ingurgita si ea ceva ... Pana la urma am renuntat sa-i mai dau mancare solida si am trecut-o pe supe pasate ...
        E trist dar adevarat, sunt situatii in viata cand chiar nu mai poate fi vorba de reversibilitate si nu ma refer la "moartea cerebrala" ... desigur ...
        Cum ai defini tu, draga Emilia, gestul unui calaret, care dupa ce a fost purtat in spinare ani de zile de un cal, acesta isi rupe un picior si este impuscat de "beneficiar" -ul carausiei ... ca un gest de caritate ? Sau ca pe o crima ? Cum percepi tu situatia descrisa de mine mai sus ?

        Ștergere
      2. Buna ziua,

        va multumesc pentru atentia acordata celor scrise de mine, dar , vedeti, chiar dumneavoastra va puteti da raspunsul corect singur:

        doamna cu cancer esofagian spunea" ma rog Domnului in fiecare noapte sa ma ia..."

        N-a zis: "ma rog de oricine vrea, sa ma omoare." .. Domnul Dumnezeu a facut-o , a binevoit sa o aduca la viatza, tot El stie primul prin ce trece faptura creata de El, ii cunoaste suferinta, dar are un plan cu fiecare, si suferinta are terapeutica ei sufleteasca ... si o ia la El, cand stie El ca este momentul oportun.
        Multi oameni sunt constienti ca in viatza facem greseli majore (pacate se numesc) care au , inevitabil , ca urmare , o pedeapsa. Se spune de ex, despre cancer, ca cei ce indura cu rabdare aceasta boala cumplita, primesc iertare de multime de pacate, sufletul se curata in "focul" suferintei, si Dumnezeu ii ia la El.... se zice in ortodoxie ca "Se mantuiesc", ajung in Rai.

        Boala nu o putem ocoli decat facand lucruri mult mai grave, sinucidere sau ucidere sau mai stiu eu ce alte grozavii. Nu inseamna ca ma bucur cand cineva sufera, ar fi absurd sa intelegeti asta, dar daca s-a intamplat sa ma imbolnavesc si, desi am facut tot ce am stiut pentru a ma insanatosi, nu am reusit sa opresc evolutia bolii, cel mai demn din partea mea este sa indur suferinta pana la capat, ca si atletii care desi termina ultimii o intrecere sportiva, nu abandoneaza, si in felul acesta sunt demni de lauda si admiratie, dovedesc demnitate.

        Cam atat, nu voi mai reveni, ce am avut de spus am spus deja.
        A, inca ceva: Va prefaceti ca nu intelegeti ca porunca "sa nu ucizi" are in vedere doar pe oameni. Animalele au fost lasate in stapanirea omului, sa face ce va voi cu ele spre ajutor si hrana. Ar putea fi aplicata aceasta porunca doar daca ne gandim la mania vanatorii de dragul vanatorii, asta consider ca tot pacat este.

        Cam asta am avut de adaugat.

        Doamne, iarta-ma , miluieste-ne!

        Emilia, PLoiesti

        Ștergere
      3. @Emilia: ati pus punctul pe i, exact asta voiam sa accentuez si eu:
        "doamna cu cancer esofagian spunea" ma rog Domnului in fiecare noapte sa ma ia..." N-a zis: "ma rog de oricine vrea, sa ma omoare." .."

        Cu asta s-a spus tot ce trebuia spus, pentru cine are urechi sa auda...

        Numai bine va doresc!

        Ștergere
      4. Doamna Emilia: "alti oameni aflati in suferinte trupesti care, oricum, se pot vindeca si altfel"
        Se pot vindeca si altfel??? ma iertati, dar cum poate fi vindecata o insuficienta renala?cum poti reface acei nefroni distrusi?e adevarat ca se incearca gasirea unor noii solutii sintetice pentru inlocuirea unor organe dar aceste studii necesita timp si rabdare.
        E atat de usor sa arunci vorbe si sa iti creezi tot felul de conspiratii imaginare in cap invrajbind lumea unul contra altuia. Cei ce au ales medicina nu au ales pentru ca aveau nevoie de o meserie smechera (sau poate sunt si din astia) dar vreau sa cred ca sub orice motiv material sau egoist, au ales aceasta meserie in scopul binelui. In loc sa judecam mereu gresilele altora hade.ti sa incercam sa dam idei noi, nu sa ne inchidem in "asta nu e bun,gata,nu mai facem nimic.totul e rau si prost.e rolul altuia sa imbunatateasca asta sau sa gaseasca solutii."

        Ștergere
    70. Articolul este tot atat de manipulator pe cat sunt si lamuririle prodonatii de organe. Totul depinde de caz, imprejurari,etc. ; baiatul vecinilor nostri a decedat "cerebral" intru-n accident de motocicleta si a fost pur si simplu decapitat, ceea ce nu a impiedecat inima si alte organe sa mai functioneze si sa poata fi prelevate si donate. Nu cred ca respectivul ar mai fi putut trai, sau sa se vindece, fara cap. Cred ca orice principiu/teorie plasata in extremis este periculoasa si repet intrebarea mea fiecarei persoane participanta la discutie: daca fiul/fiica sa ar trebui sa primeasca vreun organ, de acest fapt depinzandu-i viata, s-ar opune, avand in vedere articolul de mai sus?

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Da, propun sa-i decapitam pe toti cei cu traume cerebrale, iar daca inima si alte organe continua sa functioneze, atunci sa prelevam si sa donam.
        Pentru mine exista ceva si mai periculos decat principiile plasate in extremis si acel ceva este ignoranta agresiva si autosuficienta.
        Nu ai inteles nimic din atitudinea celor care nu doresc in nicio imprejurare macelarirea cuiva, indiferent ce ar depinde de aceasta macelarire!
        La revedere!

        Ștergere
      2. Draga mara alegna, tu poate nu stii ce ai face intr-un astfel de caz tragic. Dar eu stiu ce as face si ca mine multi altii.
        Eu am un fiu pe care il iubesc ca pe Dumnezeu , daca ar fi intr-o astfel de situatie nu as accepta sa recepteze un organ fie si pentru simplu fapt ca viata lui dupa transplant ar fi un un chin.
        Viata nu este chimie, nu este mecanica , este Dragoste. Dragostea nu se face in creuzete.

        Ștergere
      3. mara alegna, esti dusa cu pluta daca faci asemenea afirmatii cretine! ori te pomenesti ca "baiatul vecinilor vostri" o fi fost explantat direct pe trecerea de pietoni unde a avut accidentul si unde a ramas fara cap?

        Ștergere
    71. viata este un dar de la Dumnezeu!Omul este calator in aceasta viata.si daca murim,si daca traim nu suntem ai nostri,ci ai Lui.Sa fim atenti cum calatorim,sa aflam CALEA..sa nu fim morti vii.Avem ochi,dar nu vedem,urechi si nu auzim datorita impietririi inimii.Casa noastra nu e din lumea aceasta...suntem mai mult decat un pumn de tarana...orice parere pt donarea abuziva de organe este inutila!!!cu stima

      RăspundețiȘtergere
    72. Din tot ce am citit aici mi-au ramas doua idei, dintre care una nelamurita.
      1. Pacientii prezumtivi pt donarea de organe sunt directionati subtil spre macelarire si oricine dintre noi putem fi subiecti de transplant intr-o situatie nefericita. Da, putem ajunge sa fim omorati pe ultima suta de metri, oricine dintre noi.
      2. Medicina transplantului considera pe donatori ca fiind morti cu unele semne vitale ramase independent in organe disparate. Ori cresterea tensiunii si transpiratia inregistrate in momentul disectiei sunt semne de reactii controlate nervos, de centralizare a vietii. Cum poate reactiona inima la taietura pielii? Sau cum apare transpiratia, daca organele functioneaza din inertie independent dupa moartea pacientului? Daca omul reactioneaza mult mai firav decat gaina taiata, asta nu inseamna ca e inert, mort. Probabil ca nu simte o durere mare, ca in deplinatatea facultatilor, dar nici placut nu este sa te simti aruncat pe lumea cealalta.
      Viata sufletului si reactiile fiziologice sunt o taina. Ar trebui sa le cinstim, nu sa le folosim grobian, calcand in picioare pe semenii neputinciosi si neajutorati. Cu toate ca in multe situatii oameni bolnavi au fost ajutati efectiv prin transplant. Sunt greu de urmarit toate implicatiile. Ce e limpede: donatorul este omorat, el fiind muribund, nu mort, si cei ce-si fac probleme de constiinta nu pot accepta ideea de transplant; doar oamenii anesteziati sufleteste se impaca cu ideea.
      Lucian

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Bine punctat. Sa te uiti la Dosarele X (seria 9, ep. 8, Audrey Pauley).
        Si mie imi este clar ca doar cine se autodefineste doar prin functiile creierului (fara insa sa le stapaneasca pe deplin!) poate fi de acord cu aceasta procedura criminala.

        Ștergere
    73. Genial , socant , extraordinal articolul ! Fiecare om trebuie sa stie , voi promova acest articol maxim !Multumesc !

      RăspundețiȘtergere
    74. Felicitari pt.articol, sunt intrutotul de acord cu ce spuneti doamna Feli!
      Este clar ca populatia globala a crescut, in viitorul nu foarte indepartat se vor termina si resursele planetei si atunci solutia este ca cei care au puterea sa ne decimeze......numai cine nu vrea sa vada asta nu vede! Si cum sa scape de noi daca nu prin introducerea E-urilor in alimentatie (scapa cine poate adica cine nu le consuma: vezi reclame cu mame fericite care isi hranesc pruncii cu Delikat plin de glutamat de sodiu ...deh, ce sa-i faci? bunicile noastre gateau numai cu Delikat ce sa zic ! ), vaccinare (gripe porcine venite peste noi chipurile, .... ), prin "donare" de organe care numai donare nu e, ci crima in toata puterea cuvantului, etc. ........

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Sa ne decimeze prin orice mijloc, dar numai cand iese si un ban la treaba asta :-(

        Ștergere
      2. Pai asta e interesul, sa iasa banul!

        Ștergere
    75. Felicitari pentru acest articol.
      Ai punctat foarte bine anumite aspecte : prelevarea de la un om viu care este atfel ucis , ineficienta transplantului din punctul de vedere al receptorului, mafia organelor si ce putem sa facem sa nu ajungem disecati in viu (ca putem face o declaratie notariala in acest sens).

      Eu am sa completez cu alte aspecte , poate mai generale :
      1. Corpul este templul sufletului , nu avem dreptul sa il pangarim nici in viata si nici sa acceptam sa ne fie pangarit dupa moarte (aici ma refer chiar la autopsie)
      2. Moartea vine cand vine , nu e normal sa decida un medic , oricata tehnologie ar avea ca persoana nu mai are nici o sansa. Cazul Ariel Sharon , a murit dupa atatia ani de coma...Lazar a fost sculat din morti , mort fiind si intrat in procesele de descompunere.
      3.Medicul nu are dreptul sa ia ceva ce n-a dat , si anume viata. Cand o face , este un hot! (la fel si in cazul avorturilor)
      4.Moartea este un proces indelungat , este ca un bloc in care luminitele se sting rand pe rand. Pana in clipa in care s-a stins ultima luminita (a murit ultima celula) , corpul lupta pentru viata (Rodney Davies - Sindromul Lazar , Polimark, 2003)
      5. Biologia celulara (am vazut ca si tu il citezi pe Bruce Lipton) au demonstrat lucruri uimitoare despre ADN, rolul lui.....e prea lunga discutia, ma opresc aici

      Donarea, prelevarea si receptarea de organe este un lucru ... eu l-as denumi satanic.

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Rodica, cu autopsia ai atins un punct care ma preocupa si pe mine.
        Spre deosebire de problema donarii de organe unde ne putem exprima in scris dorinta de a nu fi donatori, in cazul autopsiei aceasta se face by default indiferent de dorinta familiei sau a decedatului. Altfel nu se elibereaza certificat de deces. Autopsia este obligatorie (cu exeptia catorva cazuri) chiar daca cauzele mortii sunt evidente sau cunoscute.
        Eu vad autopsia ca o profanare si o lipsa de respect pentru cel decedat. Mi se pare inacceptabila aceasta ciopartire in conditiile in care se poate folosi ca alternativa tomograful sau imagistica prin rezonanta magnetica.

        Ati fi de acord sa vi se faca asta dupa ce muriti: http://www.liveleak.com/view?i=4a8_1254718485 ?

        Ștergere
    76. Articolul asta deja m-a bagat in fibrilatii...dar in sensul bun...multumesc mult pt. mine si familia mea...NU donam nimic...am completat deja formularele...noi locuim in Austria, unde se pare ca goana dupa organe e si mai mare...Dzeu sa va rasplateasca pt. ca faceti cunoscute aceste informatii!
      Adi

      RăspundețiȘtergere
    77. Si inca ceva... apropos de abuzurile care se fac in anumite tari cu scopul recoltarii organelor

      Ce se va intampla cand buletinul va si card de sanatate? Iti dai seama ce cutie a Pandorei deschidem?
      Adica datele mele vor intra intr-un sistem care poate fi accesat de autoritati , se vor sti valorile analizelor , gr sanguina , in general starea mea de sanatate. Ma pot astepta ca un sofer neglijent sa ma calce pe trecere de pietoni daca am ghinionul sa fiu compatibila cu un receptor in asteptare si cu multi bani ?

      Imi pare rau pentru prietena ta pierduta. Si eu mi-am pierdut anul trecut cel mai bun prieten intr-un accident rutier , dar el a ars in urma exploziei autovehicului. Ma crezi ca oarecum am considerat ca a fost bine asa? altfel il ingropau fara organe , fiindca era perfect sanatos.

      Saptamana viitoare ma duc sa-mi fac declaratie notariala cum ca nu sunt de acord nici cu donarea si nici cu receptarea de organe.

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Condoleante pt. pierderea prietenului!

        Cardul meu de asigurare medicala (caruia acum i-au schimbat denumirea in "card de sanatate", hehe) este valabil pana in 2015 si am de gand sa-l folosesc asa pana cand expira. Daca pana atunci nu se rezolva nebunia cu cipurile si pozele, am sa ma gandesc la altceva (ori ii dau in judecata, ori nu mai merg niciodata la medici alopati, ori trec pe alta asigurare - am deja o perspectiva in afara sistemului alopat, dar va trebui sa reiau serviciul full time ca sa ma incadrez cu salariul in tarifele lor).
        http://piersicuta.blogspot.de/2012/08/e-card-pacienti-digitalizati-si-medicii.html

        Ca o coincidenta, babysittera noastra (care vine sa stea cu David 2 ore in fiecare joi dupa-amiaza are 20 de ani), e diabetica, saracuta de ea (mai nou a capatat probleme cu inima de la medicamentele pt. diabet!!), e sportiva si are de cateva luni dureri de spate destul de mari. Acum cateva zile mi-a povestit ca primul medic i-a propus operatie (ceea ce ar fi insemnat ca nu ar mai fi fost in stare sa profeseze ca si educatoare, cand ea abia a terminat cursurile!!), iar al doilea medic a interpelat-o f. agresiv: "De ce veniti la mine, cand ati fost deja acum 2 saptamani la alt medic ortoped???" - QED.

        Ștergere
      2. DIABETUL TIP 2 ESTE REVERSIBIL!
        sa treaca pe regim vegan/vegetarian, multe sucuri verzi (1 l/zi cel putin).,

        Ștergere
    78. Felicitari pentru munca enorma de cercetare si articolul scris. Prelevarea si transplantul de organe reprezinta o afacere in plina dezvoltare care nu va putea fi oprita nicicand. Si totusi, gandul ca o parte din persoana iubita mai poate trai o vreme poate face suferinta pierderii mai usoara sau, cel putin, ne putem amagi cu ideea. Pana vom afla raspunsul stiintific la intrebarea de unde venim si incotro ne ducem, voi continua sa cred ca dincolo de moarte nu exista nimic, iar viata, atata cata este, trebuie traita demn.

      RăspundețiȘtergere
    79. Doamne ajuta! poate reușim sa trezim cât mai multi dintre cei care tratează viata - darul sacru de la Dumnezeu - cu indiferenta!

      RăspundețiȘtergere
    80. Draga Feli, iti inteleg deplin frustrarile legate de intamplarile tragice prin care a trecut prietena ta si apreciez documentarea si articolul care i-au urmat. Dar nu inteleg de ce o persoana ca mine, de exemplu, cu un organism tanar, neviciat de droguri, nicotina, bautura, ar refuza a priori sa-si cedeze organele pentru speranta la o viata mai buna a altor persoane, in situatia in care capul i-ar fi zdrobit pe trecerea de pietoni. Ca tu si familia ta ati spus un nu hotarat donarii de organe, e ok, dar sa-ti manipulezi toti cititorii sa repete gestul, mi se pare cam mult. Viata si moartea nu sunt doar in alb si negru, mai exista si gri, muuult gri. L

      RăspundețiȘtergere
    81. Wow... mi-a luat cateva ore bune sa citesc articolul cu toate comentariile si nu pot decat sa va felicit pentru initiativa si curaj. Insa, ma macina o intrebare. Daca tu semnezi cum ca nu vrei sa iti fie prelevate organele, oare mai reprezinti vreun interes pentru medici? Oare ar mai incerca cineva sa te salveze? Ca doar vorba aia, daca nu mai pot face profit din "piesele tale", ce mai conteaza?

      RăspundețiȘtergere
    82. Incet incet lumea se trezeste...sunt multe altele de spus despre dr. Ryke Geerd Hamer si despre cum corpul uman se vindeca de orice boala ajutandu-ne de noi insine...sunt multe prostii cu care am fost crescuti si ni s-au bagat in cap doar ca sa nu traim bine si sa fim manipulati...
      Increderea in noi si in Dumnezeu este cel mai de pret lucru de pe pamant! Deschide-ti ochii si bucurati-va de tot ce este in jur...oamenii de care depind bolnavii sunt doctorii iar doctorii depind de farmacii iar farmaciile vor cat mai multi oameni bolnavi, si fac orice sa se intample asa...

      RăspundețiȘtergere
    83. ”Mai este valabil astăzi conceptul de moarte cerebrală?”
      de domnul Emanuil Panagópoulos FACS, Profesor de Chirurgie, Director al Clinicii de Chirurgie a Spitalului ”Sfântul Sava” din Atena ( din cadrul coferinței cu tema ”Transplanturile: donație sau crimă?”- GRECIA 2013)

      http://graiulortodox.wordpress.com/2014/02/12/178-mai-este-valabil-astazi-conceptul-de-moarte-cerebrala-de-domnul-emanuil-panagopoulos-facs-profesor-de-chirurgie-director-al-clinicii-de-chirurgie-a-spitalului-sfantu/

      RăspundețiȘtergere
    84. extraordinara posibilitatea asta de informare pe care ne-ati oferit-o! fiecare om simte cu ceea ce se numeste intuitie, adevarul si fiecare este liber sa-l ia in seama sau nu. pentru mine, e clar! va multumesc mult si va urez de bine :)

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Cu mult drag! Dati informatia mai departe, sa afle cat mai multi oameni despre dedesubturile afacerii cu organele.

        Ștergere
    85. Nu am cuvinte sa multumesc pentru articolul acesta care mi-a deschis ochii. Este prima oara in viata mea cand adaug comentarii la un articol. M-am ingrozit si sunt convinsa ca e adevarat. Absolut niciodata nu mi-a trecut prin cap (brainwash total) ca organele se pot recolta si transplanta numai de la persoane vii. Ce ma sperie si mai tare este faptul ca fiind atat de socata de adevarul asta evident am incercat sa vorbesc cu persoane din jurul meu si am dat peste atat ignoranta ca aproape imi vine sa plang. Pesoane care mi-au scris "Ai avut rabdare sa citesti atatea pagini??? Ca apoi sa-mi spuna "sincer nu sunt de specialitate,...ma depaseste... am incredere insa in institutiile care iau hotarari si dau definitii si guideline uri pentru ca stiu ca au pacientul pe primul plan (asta stiu sigur pentru ca lucrez in related field)" Ca doctorii au depus juramant deci e imposibil sa faca asta... in healthcare sunt guideline uri serioase ... banii nu au legatura cu asta,... Doctorii sunt prea bine platiti pentru a face asa ceva, plus ca nu sunt decizii individuale la nivel de doctor, se urmeaza protocoale, guideline uri etc...
      nu exista coruptie la nivelul asta ..." Eu ma intreb la ce nivel se poate ajunge cu spalarea creierului incat nici macar sa nu pui intrebari, sa nu vrei sa stii, sa nu vrei sa ai opinia ta. Ma uit in jur si nu am cu cine vorbi si asa cei care fac ceea ce au de facut castiga. Sper ca articolul sa poata fi citit si inteles de cat mai multe persoane, cu toate ca e atat de simplu: esti viu sau nu.

      Traiesc in Canada si acum 5 ani cand mi-am luat permisul de conducere am cerut (cu mandrie) sa fiu inscrisa ca donor. Sotul meu mi-a spus sa nu fac asta, fara sa aiba neaparat mitive, cand l-am intrebat de ce a zis ca poate te omoara cu zile apoi ca sa-ti ia organele. Am ras si am dat vina pe egoismul lui. Cand am vorbit acum cu el si i-am spsu ce am citit l-am intrebat pe ce si-a bazat atunci decizia si a zis ca doar asa a simtit. Aici e imprimat pe permisul de conducere ca sunt donor si o sa mai fiu inca 2 luni pana expira. Sper ca pana atunci sa nu mi se intample nimic... Pe urmatoarele acte am spun ca nu vreau sa fiu donor si nu vreau sa mi se doneze nimic niciodata.

      Multumesc daca ati citit cometariul, ma simt doar asa de pierduta in ignoranta asta si ma intreb cate alte lucruri din jurul meu nu le vad sau creierul meu refuza sa le gandesca pentru ca asa mi s-a spus o viata. Tot ce pot sa fac este sa incerc sa traiesc cat mai sanatos, eu si copii mei si sa ma rog sa nu cad vreodata pe mana medicilor. Poate se vor trezi mai multi si vor intelege adevarul si macar copiii nostri vor trai o viata mai buna si mai curata.
      Pentru cei care nu au auzit, aici este un articol despre o femeie care a avut un accident cerebral in decembrie si fiind insarcinata a fost tinuta IN VIATA inca aproape doua luni cand copilul s-a nascut prin cezariana.
      http://www.thestar.com/news/gta/2014/02/10/brain_dead_bc_woman_delivers_healthy_baby.html

      Felicitari pentru toata munca din spatele acestui articol, si imi pare rau pentru situatia care a declansat atata motivatie. Am invatat ca timpul nu vindeca durerea de a pierde pe cineva drag si nici nu umple golul din suflet, ci doar ne invata sa traim cu situatia si sa mergem mai departe.

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Mi se pare un articol excelent! Foarte bine pus la punct. Pana acum si eu aveam acceasi parere ca a majoritatii .. ca donarea de organe e ceva firesc.. stiinta a evoluat mult.. sunt solutii... dar dupa ce am citit tot articolul, mi-am schimbat complet imaginea despre acest lucru. Pana la urma D-zu este cel care ne decide soarta, Nu stiam cum se preleveaza organele... un mod barbar as zice si inuman! Noi putem spera doar ca medicina sa avanseze, fara sa fie vorba de a recurge la aceste donari si la pierderi de vieti. Eu am un caz in familie, nasa mea a stat 2 saptamani in coma.. nu i se mai dadeau sanse... si totusi s-a trezit din coma! asa ca.. sa nu decidem noi, ca oameni cand punem punct... nu suntem in masura!

        Ștergere
    86. """Banditii aia in halat alb au renuntat prea usor la ea pentru ca voiau sa o faca donatoare de organe", a declarat tatal ei pentru ziarul danez Ekstra Bladet." http://stirileprotv.ro/stiri/bizar/o-femeie-si-a-revenit-din-coma-chiar-in-momentul-in-care-era-pregatita-pentru-recoltarea-organelor.html


      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. "Reprezentantii spitalului se apara spunand ca doar au urmat procedurile standard si ca, din punctul lor de vedere, nu au comis nicio greseala." - ei, AICI e buba, ca toata crima asta are acoperire legala!! Anual sunt mii si mii de oameni diagnosticati cu "procedurile standard" care isi revin, dar cei din sistemul medical nu vad aici nicio necesitate de a modifica "procedurile standard". Unii sunt criminali constienti si psihopati, altii sunt lemmings care merg cu turma de frica... pretul il platesc pacientii si apartinatorii neinformati.

        Ștergere
      2. Eu cred ca aceasta exceptie spune totul. Daca o singura viata este pusa in pericol din cauza acestei practici, atunci ar trebui interzisa.

        Ștergere
    87. Un articol in 3 parti despre mafia traficului de organe si retelele criminale care rapesc oameni si ii ucid pentru organe:
      http://metincerchezblog.blogspot.ro/2014/01/mafia-traficului-de-organe-blestemul.html
      http://metincerchezblog.blogspot.ro/2014/01/mafia-traficului-de-organe-blestemul_27.html
      http://metincerchezblog.blogspot.ro/2014/02/mafia-traficului-de-organe-blestemul.html

      RăspundețiȘtergere
    88. nu va spun decat un singur lucru: sa va ganditi bine daca va puneti pe vreo lista ca si donatori, pt ca este posibil sa fiti compatibili cu vreun mare mafiot si sa dea masina peste voi pe strada (de ex). Un spital bine sponsorizat (sau chiar si o echipa de medici) va baga simplu de tot in "moarte cerebrala" (pana la urma ce stiti tu sau rudele tale referitor la "medicamentele" folosite de ei) ca sa va transforme in ferma de organe pentru respectiva persoana cu multi bani...Daca tineti la viata voatra spuneti NU transplantului indiferent de situatie!!!

      RăspundețiȘtergere
    89. Draga Feli, nu avem cuvinte sa-ti multumim pt. a revela genocdul care se face in numele banilor! Stiu de cei care au facut parte din Falungong si au fost luati de Politia chineza pe sus si internati cu forta in clinice pt. a fi ei insisi depozite de organe, stiu de tiganii care te trag de maneca la Bagdasar sa-ti dea organe la promotie... Atat voiesc sa mai adaug, o paralela cu ce ai mentionat din Sri Ramana Maharishi - chiar si crestinatatea admite ca Divinitatea in om este in inima si ca ea este originea Totului, iar sa o putem indeparta cu bisturiul la discretie... pt. un pumn de arginti... te miri ca mai tine Dumnezeu planeta asta invartindu-se, la cate grozavii se intampla pe ea! Multumim enorm-enorm-enorm pt. munca extensiva si intensiva depusa in a scrie acest articol! Dumnezeu sa te aiba in paza si sa iti dea un Sf. Valentin fericit!

      RăspundețiȘtergere
    90. Dupa ce am citit cu atentie pt. mine treaba e simpla: definitia de moarte cerebrala e fictiva, de la morti nu se pot scoate organe proaspete, ceea ce duce la sentinta de executie prin macelarire chirurgicala. Oricum o etichetam, tot crima e.

      Reactiile la acest articol sint f. interesante fiindca fiecare isi face autoportretul prin ceea ce scrie: un om altruist si cu caracter se ingrozeste, un om egoist si fara simtul raspunderii pt. propria viata isi imagineaza imediat ca ar avea EL nevoie de un organ si atunci gata e si compromisul!

      Multumesc pt. toata munca asta jurnalistica de calitate. Chiar ca ar trebui sa scrii o carte!
      Paul

      RăspundețiȘtergere
    91. Stimata Doamna...ati fost vreodata in sala de operatie sa vedeti totul pe viu??? Ati fost vreodata parte a echipei medicale care ia decizia grea de a informa familia ca cel drag lor nu mai are sanse de supravietuire? Nu contest faptul ca nu stim ce se intampla in mintea si sufletului unui pacient aflat in moarte cerebrala,si nu cred ca vom afla vreodata. Dar la a vedea teoria conspiratiei peste tot in acest proces mi se pare total deplasat.Eu v-as recomanda sa mergeti in Terapie Intensiva, sa luati un pacient oricare in coma si sa ii scoateti sonda din gat, sa vedeti ce se intampla, sa vedeti cat de viu este. Nu stiti nimic despre medicina si nimic despre cum functioneaza corpul uman si nu am sa ma deranjez sa va spun pentru ca nu cred ca merita efortul meu. Va las sa va documentati singura,poate cu ajutor de la cea mai buna carte de medicina din Romania " Formula As". Poate daca cineva drag va avea nevoie de un transplant veti reusi sa stati asa de dreapta in fata deciziei cum stati acum cand doar scrieti despre prelevarea de organe.

      RăspundețiȘtergere
    92. Sunt stupefiata ,de ce-am citit ,in postarea asta.Ar trebui sa nu ma mire -pe mine- si sa spun si dece.In anul2008, in luna decembrie,sotul meu(Vailati Canta Giovanni) a fost luat cu salvarea si internat la Colentina, la clinica condusa de prof. doctor Cercel. Interesant este ca: cum ne cum ,am ajuns la terapie intensive si dupa 5 zile,ma chiama sefa sectiei de la terapie si in prezenta medicului care-l trata si a unei alte doctorate,m'a certat dece am acceptat sa oc up un pat la terapie intensive,cu un om varstnic(sotul meu fusesein 1941 salariat la Consulatul Italian,din BUCURESTI-carabineer- ,apoi prizioner in Rusia s.a.) deci nu erau astea toate un motiv,dar,era un OM.Nu era sufficient? Cert e ca mi-a interzis sa ma mai duc a 2-a zi sa-l vad( urma sambata), ca"nu e voie",in schimb, pana sa ma duc eu-vroiam totusi sa ma duc-,mi-au anuntat nepotul ca a"murit" Pot eu sti care-I adevarul? ,mai ales ca m'a certat ca am ocupat patul cu el? CE SUFLET AU MEDICI DE GENUL ASTA? ar trebui o lege ,ca intai candidatii sau stagiari chiar,inainte de a li se da o responsabilitata sa practice medicina,sa fie testate si daca sunt UMANI. Sunt si MEDICI care sunt constienti de durerea celor ramasi in viata,cand pierd o persoana iubita si stiu cum sa se poarte cu restul familiei DECE NU SUNT TOTI ASA???

      RăspundețiȘtergere
    93. Acesta nu este un articol, aceasta este o carte pe care merita sa o publicati.

      RăspundețiȘtergere
    94. Fragment din viitoarea editie a cărții ”Programul Terra” -Toni Victor Moldovan anestezist în Suedia...

      ”Anestezist fiind, am fost direct confruntat cu operaţii de recoltare de organe. Vă reproduc o scrisoare adresată prietenilor mei de internet Victor şi Virgil după prima experienţă de acest fel:
      Salut!
      A trecut ceva timp de când nu am mai scris.... Acum stau în faţa unei beri negre MURPHY'S şi încerc să reconstitui momente pe care le-am trăit în urmă cu câteva săptămâni, mai exact în faţa primei mele anestezii pentru donare de organe. Articolul http://www.nexusmagazine.com/articles/CellularMemories.html a venit în perioada aceea ca o marca pe scrisoare .... Ce sa mai, articolul este superb şi în perfect acord cu tot ceea ce am citit legat de energiile subtile... şi dacă nu v-am trimis adresa site-ului meu preferat, o mai fac o dată: http://www.twm.co.nz/ind3.html S-ar putea numi la fel de bine universul energiilor subtile... este magnific, frumos, încântător. Dincolo de toată informatia concentrată acolo, trebuie luate în seamă textele vechi care ne spun negru pe alb ca totul este dual în noi, materie palpabilă şi subtilă, toate organele sunt duble, toate simţurile sunt duble, iar noi suntem de fapt holograme. Ştim că vechii maiasi, azteci şi vecinii lor scoteau - smulgeau inima celui sacrificat şi o aruncau spre zei... Teoretic, inima aceea conţinea practic materia subtilă corespunzatoare, despre care ştim că nu era una oarecare, ci chiar conţinatoarea lui Purusa din textele indiene , adică un concentrat de materie subtilă, o hologramă ce ne conţine întreaga memorie de structură şi funcţie. Acea materie subtilă era conform aceloraşi texte vechi marcată pentru a putea fi captată. Investigaţia de pe nexusmagazine mi se pare normală, logică. Ceea ce nu ştiam până acum este cum decurge exact o operaţiune de recoltare de organe. Nu am sa descriu totul, toate regulile ce guvernează o astfel de operaţiune, ci numai ceea ce m-a frapat şi mi-a marcat în acelasi timp existenţa pentru o anume perioadă de timp, într-un mod nu tocmai plăcut...

      Pacientul Y era in "moarte cerebrală" de circa 10 ore, iar familia şi-a dat acordul pentru o eventuală recoltare de organe. A fost contactată echipa de intervenţie (chirurgi + coordonator de transplant) de la Spitalul X care a sosit la ora 19 pentru intervenţie. Întâmplarea a făcut să fiu de gardă în ziua aceea şi să fiu nevoit să conduc anestezia. În mod logic, conform medicinei occidentale, prea multă anestezie, un mort ...nu prea necesită. Teoretic, întreaga operaţiune ar trebui sa meargă bine cu pacientul (mortul) intubat şi bine oxigenat cu susţinerea la nevoie a cordului cu inotropi pozitivi , cu menţinerea unei diureze avecvate, a temperaturii centrale şi.... cam atat.

      RăspundețiȘtergere
    95. De ce ar avea nevoie un ...mort de opioide sau de gaz anestezic sau de relaxare musculară ? Pare o întrebare tâmpită? Şi totuşi, experienţa înaintaşilor a dovedit cu vârf şi îndesat că şi mortul are nevoie de toate acestea, aproape ca un pacient "viu". Dacă am analiza textele vechi am zice... da, sigur, "mortul" are în disfuncţie o parte din creier, şi asta s-a întâmplat numai de ieri, de fapt de mai puţin de 24 de ore... iar organul defect este doar cel palpabil-material; proiectia lui în materie subtilă funcţionează aproape perfect la fel ca şi simţurile lui. Durerea energetică transferată în somatic este la fel de importantă. Am scris în PT despre durerea energetică cu mult timp înainte de acesta experienţă sumbră. Am simţim durerea energetica în fiecare punct de acupunctură pe care mi l-am înfipt, în înbolnavirile mele energetice în faţa tratamentelor acupuncturale... şi-apoi fiecare durere somatică are componenta ei energetică considerată de mine prioritatară, majoră. Acestea fiind zise, mă întorc la experienţa înaintaşilor care , după îndelungi observaţii au scris un protocol de anestezie pentru cei aflaţi în "moarte cerebrală". Conform lor, trebuie sa-i administrezi “mortului” ceva opioide şi gaze anestezice pentru a-l menţine în parametri de tensiune şi frecven-tă cardiacă doriţi. Chestiunea cu relaxarea musculară este şi mai discutabilă. Din păcate nu am putut să trişez decât în privinţa anestezicelor, nu în cea a relaxantului muscular... Ei bine, fără opioid, la incizia pielii, tensiunea mortului a crescut de la 120 la 190, iar ritmul de la 65 la 95.... E clar ca mortul, deşi conform protocolului era... mort, după mine nu era suficient de mort... De-a lungul operaţiei care în final nu a vizat decât recoltarea ficatului şi a rinichilor, am putut constata de mai multe ori variaţii de tensiune - puls tipice momentelor celor mai dureroase ale intervenţtiei. Anestezia a fost condusă cu fentanil - izofluran - rocuronium, fără a necesita inotrop pozitiv. Cantitatea de opioid şi de gaz anestezic a corespuns undeva între 30-35% din necesarul unui pacient "viu" pentru aceeaşi intervenţie. Cum ar fi fost fără relaxant muscular? Nu stiu şi nu vreau să presupun nimic. Ştiu că ar putea interveni reflexe spinale ce ar putea determina spasme cu contracţii ale membrelor, chestiune total neplăcută la un mort intraoperator...

      RăspundețiȘtergere
    96. Cu alte cuvinte, părerea mea este ca domnul mort a avut niste dureri îngrozitoare, alinate parţial de anestezicele mele. Mai cred că decuparea organelor şi implicit a organelor sale energetice se face cu dureri indescriptibile, relatate doar in textele vechi - de exemplu în Cartea tibetană a morţilor şi prezentate de mine în PT. Fiinţa energetică este în acea fază - preoperatorie cu mult mai puţin degradată decât cea somatică. Fiziologia ei se repercută pe cea somatică şi invers... încercând din răsputeri repararea fiinţei generale - totale.
      Ce facem noi cu decuparea de organe?
      1. Grăbim - provocăm moartea fiintei somatice. Operaţia se termină cu secţionarea venei cave şi golirea pacientului de sânge, concomitent cu injectarea în aortă a unei substanţe cu rol de antigel care va impregna organele recoltabile folosind forţa motrice a ultimelor bătăi cardiace.
      2. Mutilăm fiinţa energetică desprinsă de corpul somatic în parte prin decupare energetică şi posibil prin alterare energetico-chimică - intoxicare cu antigel.

      Scurt si cuprizător, mi s-a părut cea mai mare porcărie la care am participat vreodată in experienţa mea medicală. Am avut senzaţia ca am participat la o crima premeditată, dar culmea, perfect legală. La ce a folosit ? Deşi organele au ajuns în mai puţin de două ore la destinaţie, nu au putut fi folosite din cauza fibrozei hepatice!? şi a presupusei tuberculoze renale (ipoteza mai mult ca sigur falsă!)... adică nu a folosit la nimic... Cu alte cuvinte în cea zi, ne-am adunat câţiva „deştepţi" într-o sală de operaţie ca să-i dam lovitura de graţie unuia... şi ce lovitură... valabilă până în viitorul îndepărtat .... asta dacă acest individ se va reînarna vreodată, sigur va fi un handicapat în ciuda hologramelor pe care le conţine! Ah, ce thriller !!”

      RăspundețiȘtergere
    97. Felicitări pentru articol. Evident, moartea cerebrală este o stare clinică prost definită, cu criterii deficitare. Majoritatea coplesitoare a celor aflați în moarte cerebrală nu se întorc la o viață normală, de cele mai multe ori și nici măcar la una definit vegetativă. În mod practic, personal nu sunt pentru susținerea artificială a restului funcțiilor nelaterate a unui astfel de pacient. Cred să se fac putine sau foarte puține greseli medicale majore de intrerupere a susținerii cu terapie intensivă a celor ce au o sansă reală de revenire la o viață normală. Cred în același timp că recoltarea de organe este de fapt o crimă cu premeditare. Pacientul are o multime de alte functii vitale normale. Cu toate astea nu va reveni la o viată normală si nici măcar la una vegetativă. Prefer să las nesusținut pacientul la care criteriile actuale ne spun că nu are nici o sansă de revenire la o viață chiar si la una redusă caliativ. Sunt multe astfel de situații. Criteriile medicale actuale sunt destul de stricte si greseli uriase sunt aproape excluse.
      Problema este de altă natură. Sunt convins că fiinta energetică este intactă sau aproape intactă decuparea somatică este si o decupare energetică pentru ca suntem dubli. Fiecare organ este dublu și poartă o mulțime de memorii. Sunt total de acord că marea transplantare de organe este o porcărie. În plus, dacă veți citi articolul din Nexus Magazine despre transplantul simultan de memorii în special în cazul transplantului de inimă-plămâni, veți vedea ce importanță are psihicul și nivelul social și nivelul de pregătire al donatorului. Interferența ulterioră cu propriile memorii ale receptorului este indubitabilă. Haha...ați primi inima unui nebun?
      http://www.paulpearsall.com/info/press/3.html
      Ca să fiu scurt, nu aș dona și nici nu aș primi organele altuia.... doar cu mici excepții bine definite, spre exemplu aș dona un rinichi în familie eventual aș putea să si primesc , fără să produc un dezastru în fiziologia donatorului/receptorului. În mod sigur aș dona sânge / este tot transplant de organ...dar aș fi atent de la cine aș primi sânge! Haha! ...în nici un caz de la un suedez!!! căci risc să devin un pic ca ei... În rest sunt pe principiul că atât cât a fost a fost bine...atât pentru mine cât și pentru cei din jur....
      Felicitări încă o dată! Interesant subiect ... m-a captivat și pe mine...

      RăspundețiȘtergere
    98. Domnule Moldovan, pornind de la premisa ca fiinta somatica este dublura fiintei energetice si ca organele si intregul corp este alcatuit din materie subtila de natura holografica as dori foarte mult sa stiu care este parerea dumneavoastra cu privire la autopsie. Vad ca nu se discuta nicaieri acest subiect la fel de sinistru (dpdv al meu) ca si prelevarea / donarea de organe. Autopsia / necropsia este obligatorie indiferent de dorinta decedatului sau a familiei acestuia chiar si atunci cand cauzele mortii sunt evidente. Oare aceasta profanare si ciopartire groteasca nu are efecte negative asupra corpului energetic a celui decedat, asupra sufletului acestuia? Eu am senzatia ca autopsia are urmari negative la nivel energetic subtil pentru cel decedat dar nu-mi explic de ce. N-am gasit nicaieri referinte despre acest subiect.
      As fi recunoscatoare daca ar putea raspunde cineva, oricine.

      RăspundețiȘtergere
    99. Pe aceeasi tema , o pozitie venind din partea Adevaratei Biserici Ortodoxe , nu a celei oficiale , corupte si corecta politic :
      http://ortodoxianecenzurata.wordpress.com/2013/07/25/o-parere-ortodoxa-despre-transplanturile-de-inima/
      http://ortodoxianecenzurata.wordpress.com/2013/12/05/transplanturile-de-organe-si-invierea-cea-de-obste/#more-1531

      RăspundețiȘtergere
    100. Doamna Felicia, cu scuzele de rigoare pentru folosirea blogului Dv, imi permit să postez aici un răspuns pentru Jeni.
      În primul rând, nu sunt un guru, ci un medic cu experiență de 23 de ani în anestezie terapie intensivă, dar în plus cu preocupări clasificate ca ezoterice, eu zic că, de fapt,… destul de concrete. Acupunctura, textele vechi , prin excelență Zoharul, sunt între pasiunile mele. Si acum răspunsul… Moartea este un proces cu o durată variabilă, poate că în cele mai multe cazuri de circa o jumătate de oră. Diverse organe sunt sensibile mai mult sau mai puțin la lipsa acută de oxigen și fiecare organ are un timp al său de resuscitare. Creierul este de departe cel mai sensibil suferind progresiv după 3-5 minute, in funcție de rezerva de oxigen din organism. În procesul numit moarte, sufletul părăsește corpul fizic și iese din acesta prin ultima chakră situată în creștetul capului. În acest proces toate memoriile ființei energetice trec prin analizorul numit creier și sunt revăzute, întregul film al vieții este revăzut într-un detaliu impresionant cu viteză uimitoare ( gândiți-vă la viteza de copiere a unei baze de date dintr-un computer într-un memory stick în câteva minute). Comparația este oarecum…. Căci capacitatea de înmagazinare de informație a unei singure molecule de ADN este de 3 GB!!!. Filmul vieții este revăzut în detaliu de analizorul numit creier …. iar filmul - memoria aparține ființei energetice –sufletului. Dacă spre exemplu, după o resuscitare reușită sufletul se întoarce în acele minute critice în corp, ființa somato-energetică va fi la fel ca înainte. Fenomenul este foarte rar. Intr-o carieră de anestezist în care am venit în contact cu multe zeci de mii de pacienți am întâlnit UNUL SINGUR care mi-a descris filmul revenirii sale în corp în cursul resuscitării. Acest pacient suedez a fost fascinant pentru mine. Suntem intr-adevăr dubli. În privința asta eu nu am nici un fel de îndoială și pot descrie foarte detaliat arhitectura , structura și genetica energetică a corpului spiritual, a sufletului. Pe Terra se sunt lăsate două lucrări de excepție - ambele redactate de civilizații extra/intraterestre. Prima este Zoharul, din spațiul ebraic, cea mai fascinantă și mai grea carte de pe Terra, tradus astăzi complet in engleză, o carte de 23 de volume si tot atâtea kilograme, cealaltă este Nei Jing So When lăsată în China ca bază științifică a acupuncturii, printre altele, cu o mărime și detalii aproape la fel de impresionante. Ambele cărți descriu detaliat structura genetică energetică a evreului, respectiv a chinezului standard,…la NIVEL DE CORP SPIRITUAL - SUFLET. Materia este mai puțin interesantă în abordarea acestor cărți extraterestre, căci zeii noștri și-au derulat programelede inginerie genetică ENERGETIC.

      RăspundețiȘtergere
    101. . Nivelul conducător în organism este nivelul energetic, nu cel somatic, eliberarea de neurohormoni și întreaga homeostazie este determinată energetic. În procesul numit moarte corpul spiritual părăsește corpul fizic, cu o viteză variabilă așa cum am scris mai sus. Lipsit de corp spiritual, materia fizică întră acut într-un proces de degradare pe care-l cunoaștem cu toții. După ore, sufletul care a părăsit corpul nu mai are nici o posibilitate de revenire, de cuplare totală pentru a rezulta ființa vie de acum câteva ore, iar materia – corpul fizic intră în degradare progresivă. A doua zi, ireversibilitatea procesului este și mai evidentă. O autopsie nu are loc niciodată în primele ore după declararea morții. Autopsia practicată pe cadavru este evident inestetică, dar nu are nici un fel repercusiune asupra corpului spiritual, asupra ființei energetice om. Și anticii știau asta , motiv pentru care nu dădeau prea multă importanță corpului fizic după moarte. Diverse culturi au diverse idei despre modul în care corpul fizic trebuie tratat…îngropat, ars, aruncat în apă, etc…. nu prea contează… La rîndul ei, medicina a învățat destule din autopsii… Subiectul Doamnei Felicia era însă un altul, ”ciopârțirea ” nu a unui cadavru, ci a pacientului aflat în criteriile de moarte cerebrală ale medicinii actuale. Subiectul este aprins și evident există două tabere fiecare cu argumentele sale.
      Ființa umană este holografică. Ce însemnă asta? Unitatea componentă reprezintă întregul. Asta se poate observa la fiecare nivel. Fiecare celulă reprezintă întregul (întreaga ființă)prin informația înmagazinată în molecula ADN. Mai mult decât atât, în fiecare organ sunt reprezentate toate celelalte organe. Este principiul pe care se bazează iridodiagnosticul, sau la nivel de tratament energetic – auriculoacupunctura. Fiecare organ le reprezintă pe toate celelalte energetico-somatic, ceea ce evident ajută imens la toate reparațiile acute și cronice de care organismul are nevoie. Ajutorul vine de peste tot în corp… DAR… ESTE ILUZORIU SĂ CREDEM CĂ UN ORGAN ESENȚIAL CUM ESTE CREIERUL VA FI REPARAT ÎN ORICE CONDIȚII DE DETERIORARE DE CĂTRE CELELALTE ORGANE. Există din păcate limite. Acei pacienți aflați în moarte cerebrală hm…mai mult sau mai puțin avansată, cu mai mulți sau mai puțini centri aflați în disfuncție, au poate o șansă la recuperare în zile… în funcție de zonele afectate. Chiar și scoarța cerebrală care a suferit un șoc anoxic are parțial șanse de recuperare în următoarele 72 de ore. Sunt situații și situații și una nu seamănă cu cealaltă. Nu vorbim de excepții, de rarități absolute medicale… minunile sunt posibile, generate tocmai de diversitatea de traume /injurii la care este supus creierul și la abilitățile personalului medical de a judeca corect unele situații… Urăsc medicina de protocol și criteriile, atât de ajutătoare în multe dintre situații. Am fost întotdeauna pentru individualizarea tratamentului și a modului în care privim boala fiecăruia, ceea ce înseamnă a practica medicina artă – din păcate pe cale de dispariție. … Sunt multe de spus… dar mă depărtez de la subiect…
      Încă o dată, felicitări Doamnei Felicia pentru pentru o așa abordare a unui subiect atât de actual!

      RăspundețiȘtergere
    102. SPERANTA
      Multumesc pentru munca si efortul depuse pentru a trezi oamenii care vor sa fie cat decat constienti la adevarul legat de transplantul de organe. Am rugamintea pentru nemti aveti traducere in germana sau un link pe care sa il publica-ti aici? Am prieteni in Germania.
      Cred ca ar fi bine o treducere in engleza sau un articol care sa poata fi accesibil mai multor oameni din strainatate asa cum este scris aici.

      RăspundețiȘtergere
    103. Interesant articol, si bine documentat. Recunosc ca pana sa ma informez pe seama subiectului, mi se parea onorabila decizia unora de a deveni donatori. Dar informandu-ma despre cum stau lucrurile defapt, chiar cred ca ar trebui sa se faca cunoscuta situatia, la nivel mult mai larg

      RăspundețiȘtergere
    104. Chiar ca SOCANT!!!

      Am citit azi noapte vre-o 4 ore articolul si comentariile... Am vazut si unele din videourile sugerate. Discutiile sunt controversate si in fond fiecare decide pentru sine (daca mai poate), dar in ceea ce ma priveste optiunea este clara: nu si nu si nu si nu cu privire la transplanul de organe [nici de dat, nici de primit]! Am zis!

      (Nici inainte nu eram pentru din considerente ezoterice, spirituale, dar acum cu atat mai mult NU!)

      Tot respectul pentru vasta documentare, cu atat mai mult cu cat nu sunteti medic de profesie!

      Iosif

      RăspundețiȘtergere
    105. Daca ne opunem prelevarii de organe, atunci trebuie sa ne opunem intregii proceduri, nu-i asa? Ori prima faza este intocmai mentinerea artificiala a vietii prin conectarea la aparate, in speranta unei reveniri sau in cel mai rau caz pana la sosirea echipei de prelevare... Si atunci deconectam omul sa vedem daca moare de-a binelea, sa fim cu constiinta impacata ca nu l-am omorat noi prin prelevare. Dispare dilema, insa se pierde un eventual plus pe care l-ar fi dat organele prelevate.

      Consider ca daca ar fi diagnosticata corect coma de gradul IV atunci nu s-ar aduce niciun prejudiciu, omul acela nemaiputand fi salvat. Insa aici intervin erorile, abuzurile, ideea de business. Ca orice inovatie de la dinamita incoace, a degenerat si aceasta in ceva barbar si grotesc. In ideea aceasta poate ca ar trebui starpita din radacini aceasta practica si sa isi asume fiecare obstescul sfarsit. Nimeni nu mai e dispus insa sa moara cand ii vine sorocul.

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Nu inteleg: daca ne opunem prelevarii de organe fiindca o consideram CRIMA, inseamna ca trebuie sa ne opunem mentinerii pacientului in viata si incercarii de a-l salva cu orice pret? Ce logica e asta? Testele cu deconectarea se fac DOAR in perspectiva unei eventuale prelevari de organe, ceea ce vatameaza si mai mult creierul oamenilor aflati in coma profunda. Nu dispare nicio "dilema", singurul aspect pe care ar trebui sa se concentreze medicii cu constiinta este SALVAREA pacientului pe care-l au in acea clipa in fata ochilor, nu sa fie cu gandul deja la organele pe care le-ar putea imparti la enspe donatori! Tocmai deoarece coma aceea nu poate fi inca diagnosticata fara umbra de indoiala, tocmai fiindca atat de multi "morti cerebrali" isi revin, intreaga procedura ar trebui abolita. Punct.

        Ștergere
      2. Prin "SALVAREA pacientului" va referiti desigur la salvarea trupului si mentinerea lui in aceasta lume. Ori vad o contradictie aici, pentru ca pe de o parte citati surse crestine si sunteti de acord si cu anestezistul din Suedia care vorbeste de acea "dublura" care pentru mine inseamna pur si simplu suflet. Sunt de acord cu dl. anestezist care am inteles ca nu favorizeaza mentinerea artificiala a vietii, ci prefera sa lase "dublura" sa-si urmeze cursul natural, deoarece majoritatea celor care isi revin raman cu sechele grave sau devin pur si simplu legume. Insa daca insistam sa traim in trup cu orice pret, inseamna ca nu mai credem nici in suflet, nici in viata de apoi, nici in ezoterie, "dubluri", etc.

        Ștergere
      3. Prin salvare vreau sa spun salvarea vietii - in primul rand a vietii individului ca intreg. Iar ma repet, dar au fost atatea cazuri in care "mortii cerebrali" - INGRIJITI CUM TREBUIE - si-au revenit la o viata normala, incat cred ca e clar la ce m-am referit. Iar in cazul cand medicii chiar sunt neputinciosi in a mai salva pe cineva, atunci da, totul sa urmeze cursul natural, asa cum moartea urmeaza vietii. Cred ca mai mult recipientii sunt cei care insista sa traiasca in trup cu orice pret, chiar si cand acel pret inseamna luarea vietii altcuiva.

        Ștergere
    106. Mama mia, eu personal am avut de-a face cu sistemul medical alopat si printr-un dar al divinitatii, al fiintei, am reusit sa ies din plasa de minciuni a paradigmei faurite de big pharma si am pornit singur insotit doar de bunul Dumnezeu pe drumul spre vindecare dintr-o boala pe care astia o categoriseau incurabila si pentru care ma tinusera in spitale vreo 3-4 ani in care am sponsorizat la greu si sistemul si oamenii prin spagi si mai stiu eu cum, dar fiti atenti ca la asta nu m-a dus mintea. Acum stau si analizez, asa cum am mai facut-o de fapt, ca cei ce se desprind de acest sistem medical corupt fac pagube pe care pur si simplu acest sistem nu si le poate permite. De exemplu eu m-am desprins printr-o decizie ferma si irevocabila si din ziua aia toti banii mi-au ramas mie si vorbim de vreo 400-500 ron pe medicamentele lunare plus ce mai dadeam spagi plus spitalizarea si medicamentele si consumabilele din spital iar punerea mea pe picioare a durat nici mai mult nici mai putin de 10 zile iar totala vindecare vreo doi ani dar totala nu asa ca mai scartaia pe ici pe colo. Eu, in viziunea lor, trebuia sa fiu un bolnav cronic care pana in clipa mortii trebuia sa fiu sponsor. Asa cum functiona in china antica sistemul medical, pentru ca astia aveau asa ceva si atunci, medicii primeau de la cei pe care ii aveau arondati o plata modica atata timp cat erau sanatosi iar plata inceta imediat ce omul se imbolnavea, ea fiind reluata numai dupa insanatosirea totala. Asa ar trebui si acum. Medicii saracii, va garantez eu asta, nu mai au pur si simplu habar ce inseamna actul de vindecare, ei sunt scolarizati ca mecanici(s-a defectat aia, facem aia) si mai nou ca agenti de publicitate pentru industria farmaceutica, ei pur si simplu au pierdut legatura cu realitatea, mai putin cei vanduti deja si care fac medicina intentionat criminala. Oameni buni, faceti tot ce va sta in putere pentru a scapa de FRICA cu F mare si aici vorbim de toate fricile noastre de zi cu zi, de servici, de sefi, de intuneric, de boala, de nevasta etc... si veti vedea ca nu-i chiar asa rau. Spre exemplu si inchei ca v-am plictisit prea mult, instaurarea unei stari care sa permita drumul spre o vindecare completa din orice boala dureaza 10 zile si sunt o multime de metode, bineinteles fara nici un fel de medicament dar aceste 10 zile iti permit sa vezi ca poti iar in 40 zile deja ai o acceptabila stare de sanatate. Tot ce trebuie este sa ai incredere in aceasta minunata alcatuire care-i corpul omenesc. Nimeni nu vindeca decat organismul insusi. Ce frumos si cat de adevarat. Multumesc pentru aceste aduceri la cunostinta, Doamne, omul invata tot timpul!

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Multumesc pt. ca ati impartasit cu noi experienta dvs., ma bucur nespus de mult si imi confirmati din nou ceea ce stiu si ceea ce simt si eu: ca noi insine suntem stapanii si fauritorii sanatatii noastre! Aveti mare dreptate, majoritatea medicilor sunt scriitori de retete si comercianti de medicamente. Chiar de curand am vazut un reportaj la nemti in care o internista i-a aratat reporterului monitorul ei: sub fisa medicala a pacientului aparea (ca la TV) o bucata de text cu reclama la un anumit medicament!!! La fiecare actualizare a paginii, se schimba si "reclama" si aparea alt medicament! Internista spunea ca in asemenea conditii este de inteles ca multi medici la un moment dat ajung sa prescrie acele medicamente, din moment ce sunt bombardati zilnic cu asemenea reclame.
        Multa sanatate va doresc in continuare si numai bine!

        Ștergere
    107. Nu ma intreb ce cautati aici, ci ma bucur din suflet sa vad UN OM integru, care nu s-a lasat manjit de dorinta de profit care ii caracterizeaza pe multi din reprezentantii sistemului medical actual. Mai am un prieten drag (tot virtual) care lucreaza in farmacie si gandeste ca si dvs., e imbucurator sa stim ca exista si asemenea oameni.
      Aveti dreptate, ne aflam cu totii intr-un cerc vicios: f.f. multi oameni fug de raspundere si cauta permanent "solutii" din afara, iar medicii -cu greselile si/sau mandria lor- isi aroga sau se lasa pusi intr-un rol de zeitate infailibila care trebuie sa "ajute" pacientul sa scape de simptome - cu pretul bolilor care apoi se cronicizeaza si astfel adancesc cercul vicios :-(
      Multumesc pt. feedback si keep up the good work!! Mi-as dori ca toti farmacistii sa fie asa!

      RăspundețiȘtergere
    108. http://adevarul.ro/sanatate/medicina/miracolul-vietii-trei-luni-moarte-cerebrala-femeie-ungaria-aadus-lume-copil-sanatos-1_5285fb02c7b855ff56fae0bc/index.html

      RăspundețiȘtergere
    109. mama de donator de organe

      Este un articol clar si la obiect despre crimele infaptuite in numele salvarii de vieti, ar mai putea fi completat cu anumite informatii de catre cei care apara tara acesta: SRI, Politie, Armata, etc.
      Prelevarea de organe a atins la noi in tara cote inimaginabile, sunt atrocitati pe care lumea nu le stie, au ajuns romanii saracii, prosti de buni, sa isi dea rudele saracele, pe mana macelarilor care nu se mai satura de bani.
      Mie mi-a fost omorat copilul de 18 ani pentru asa ceva, i s-a inscenat un accident de motocicleta intr-o noapte de vineri. desi avea 2 telefoane la el, politia ce era la locul accidentului nu mi-a raspuns in timp ce sunam cu disperare timp de 1 ora, pe ambele telefoane.Cand, intr-un sfarsit, mi s-a raspuns, am fost informata de un agent de politie (nu orice agent, ci unul prezent mereu laa accidente ciudate) ca baiatul a fost implicat intr-un accident si ca sa vin la politie la Udriste (suntem din Bucuresti)
      Am stat acolo ca prostii, apoi am dat telefon ca sa aflu ca baiatul este mort in Pasajul de la Unirea. Ajunsi acolo, ni s-a sugerat, impreuna cu o imbratisare calda, ca ar fi bine sa mergem ddirect la IML, ca masina de la IML urmeaza sa plece din pasaj, ca e plin de sange acolo...
      Asa am facut, dar la IML nu am putut vorbi cu nimeni pt. ca cica nu e nici un medic pana luni, si sa venim luni sa vedem baiatul...
      Luni, s-a dat o declaratie, am dat haine sa imbrace baiatul, apoi l-am primit in sicriu IN CURTEA IML-ului, fara nici o confruntare c u corpul baiatului, cum am vazut in filme, nimic.
      De ce ne-am lasat prostiti, de ce nu am fost langa baiat in pasaj, ca era acolo cand am ajuns, desi au facut tot posibilul sa ne intarzie sa ajungem? de ce nu am facut galagie ca sa-l vedem VINERI noapte (nu luni), la IML, sau sa il luam acasa, din pasaj?
      Pentru ca ASA Ni S-A SPUS ca se procedeaza, ca nu am banuit nimic incorect. Cine ne-a spus astfel: tot ce inseamna corectitudine in tara asta, politisti, doctori, media,etc.
      Din media am aflat ca baiatul mergea cu viteza excesiva, peste 100 km la ora, a dat intr-o groapa, s-a lovit de parapetul din pasajul Unirii si... a murit.
      Dupa sentimentul de jena, ca fiul meu era vitezoman (o noutate pt. mine, dar poti sa stii?), am constatat din imaginile de pe posturile de stiri chestii prea ciudate, cum ar fi:
      -motocicleta, in urma vitezei excesive era intacta (chiar si farurile era aprinse), avea lantul sarit, cum se putea?
      -motocicleta era la cealalta iesire din pasaj, cum putea sa mearga singura atata drum, fara sofer, sa urce o panta usoara, sa mearga in curba?
      -baiatul avea lovituri simetrice intre degetele de la maini si in zona capului, ca si cum ar fi fost lovit de acdelasi obiect, vrand sa se apere (un obiect ca o cheie);
      sunt multe de spus, ar trebui sa-mi fac timp ca si Feli sa organizez informatiile, dar acum ma duc la Sfanta Biserica sa ma rog lui Dumnezeu sa faca dreptate, ca poilitia si procuratura n-a fost in stare.

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Nu m-am putut opri din plans o jumatate de ora citind ce ati trait!!! Doamne Dumnezeule! Imi dau seama ca, dupa tragedia traita, e cumplit pt. o mama sa vada ca nu este crezuta atunci cand instinctul si intuitia ei ii spun ca ceva nu a fost in regula, iar copilul ei a murit in conditii extrem de suspecte. Credeti ca i s-au prelevat organe sau doar s-a musamalizat modul cum a murit? Of, Doamne, imi pare rau si va doresc din suflet multa putere sa puteti sa duceti toata durerea si suferinta din cauza pierderii baiatului! Sper sa reusiti sa aflati adevarul!

        Ștergere
    110. Un remediu natural si eficient pentru pacientii comatosi cu traume cerebrale:
      http://foodmatters.tv/articles-1/fish-oil-saved-this-boys-life

      RăspundețiȘtergere
    111. Recoltarea de organe de la persoane aflate in viata, persoane informate si care si-au dat acordul in mod expres, mi se pare absolut ok, fiecare e liber sa faca ce doreste cu propriul corp. Numai ca la "mortii cerebrali" nu mai e asa si aici deja ajungem la frauda recoltarii de organe de la cei care sunt doar definiti in mod abuziv ca morti cerebrali cu singurul scop de a-i face "donatori", fie ca s-au pronuntat pt. donare, fie ca nu (statistic 94% din "donatori" nu aveau niciun fel de card de donator!!).
      Eu cred ca tu te pronunti pentru PRIMIREA de organe mai degraba decat pentru donare, ceea ce este de inteles dupa experienta personala subiectiva. Iar daca dupa ce ai citit articolul esti si pentru donarea de organe de la "mortii cerebrali", nu ai decat sa-ti faci card de donator si nu uita sa precizezi ca doresti anestezie cand ti se vor scoate organele cu inima batand!

      RăspundețiȘtergere