luni, 29 februarie 2016

Ipoteze infirmate şi declaraţii contradictorii ale autorităţilor despre copiii cu sindrom hemolitic uremic

Ipoteze infirmate şi declaraţii contradictorii ale

Părinţii şi societatea civilă 
aşteaptă în continuare un răspuns valabil


Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România (APC România) a solicitat în data de 19 februarie 2016 date concrete de la autorităţi privind cazul tragic al bebeluşilor decedaţi recent în condiţii neelucidate sau internaţi în stare gravă la spitalele Matei Balş şi Marie Curie. De asemenea, APC România a furnizat o serie de articole medicale care stabilesc o corelaţie între Sindromul Hemolitic Uremic (SHU) şi vaccinuri.

Sursa:

Până la aceasta dată, solicitarea APC a rămas fără răspuns din partea autorităţilor. În plus, în ultimele zile au apărut noi declaraţii oficiale care ne determină să revenim asupra acestui subiect vital pentru copiii şi părinţii din România.

Ipoteza E. coli – nefundamentată medical şi
contrazisă de datele medicale ale copiilor decedaţi

Autorităţile au făcut la finalul săptămânii trecute o serie de declaraţii, oferind o teorie menită să închidă ancheta: o posibilă tulpină de Escherichia coli (E. coli) ar fi fost cauza deceselor şi îmbolnăvirilor grave ale bebeluşilor diagnosticaţi cu SHU.
În declaraţiile sale iniţiale, dl. Rafila a afirmat însă că nu ar exista decât o „asociere nefericită” între copilașii cu SHU, menţionând că unii ar fi avut rotavirus, alţii fuseseră testaţi negativ la E. coli, iar cei ce reacţionaseră pozitiv la teste ar fi avut o tulpină comensală, „nepatogenă”.


  • Primul copil care a murit cu diagnostic de SHU ar fi avut „E. coli nepatogen”. E. coli nepatogen este o bacterie pe care o au în intestin peste 99% din adulţi! „Există și o tulpină rară de E. coli patogenă, care secretă verotoxina Shiga  şi care poate determina SHU.” (dr. Mircea Puşcaşu). Conform declaraţiilor oficiale şi ale medicilor implicaţi în tratamentul copiilor, această tulpină nu a fost găsită la niciunul din copii.
În schimb, din prospectele vaccinurilor hexavalente reiese că acestea ar conține 600 micrograme de aluminiu în doar 0.5 ml de vaccin. Conform normelor legale, cantitatea maximă admisă de aluminiu în apa potabilă este de 200 micrograme la litrul de apă, adică 200ppm, iar aceste vaccinuri conţin 1.2 milioane  ppm, concentrație de 6000 de ori(!) mai mare decât concentrația maximă admisă în apa de băut. Simptome digestive şi manifestări biologice cu E. coli nepatogen sau cu alte bacterii comensale le pot dezvolta cel mult persoanele cu imunitatea distrusă, imunosupresații medicamentos, în intoxicațiile acute cu pesticide sau metale grele (de ex. prin injectarea de vaccinuri cu hidroxid de aluminiu).” (dr. Mircea Puşcaşu)

  • Al doilea copil care a murit cu diagnostic de SHU nu avea deloc E. coli, nici patogen, nici nepatogen. Sursa acestor informaţii este Agenţia Naţională de Ştiri, care a aflat datele analizelor copiilor de la Institutul Cantacuzino, unde au fost efectuate aceste analize.

  • Al treilea copil ar fi murit din cauza complicaţiilor date de „Sindromul Hemolitic Uremic” şi „nu se cunoaşte cauza ca nume de microb”, conform declaraţiilor dr. Mihaela Bălgrădean, şefa Secţiei Nefrologie de la Spitalul "Marie Curie", deci nici în acest caz - în ciuda eforturilor de a canaliza căutarea cauzei exclusiv spre microbi - nu a fost găsit niciun E. coli.

Solicităm Ministerului Sănătăţii să acorde o atenţie deosebită investigaţiei referitoare la îmbolnăvirea a zeci de copii din judeţele Argeş, Bacău, Iaşi, Olt. Explicaţia oferită opiniei publice până în prezent cu privire la cauza deceselor şi îmbolnăvirilor din aceste zone ale ţării, cum că bacteria Escherichia coli enterotoxigen serotipul 026 ar fi cauza, fără a se identifica însă şi sursa îmbolnăvirii, adică unde s-ar găsi această bacterie şi cum a ajuns ea în organismul copiilor, ne îndreptăţeşte să credem că nu este cauza reală a îmbolnăvirilor copiilor, aceasta fiind doar o supoziţie. Totodată, excluderea din start a analizei tipurilor/loturilor de vaccinuri administrate copiilor în perioada premergătoare îmbolnăvirilor ridică suspiciuni asupra cauzei reale a îmbolnăvirilor. De aceea, solicităm Ministerului Sănătăţii să stopeze de îndată administrarea de vaccinuri la nivel naţional şi să fie analizate de urgenţă vaccinurile administrate copiilor înainte de apariţia acestei epidemii.” Conf. univ. dr. Costel Stanciu, preşedintele Asociaţiei pentru Protecţia Consumatorilor din România.

În concluzie, în ciuda declaraţiilor oficiale, explicaţia „E. coli” nu este fundamentată medical şi nici confirmată de analizele medicale ale bebeluşilor. Dimpotrivă, există date solide despre corelarea simptomelor bebeluşilor cu vaccinurile administrate acestora.

În literatura medicală, este cunoscut demult că vaccinurile pot cauza SHU

Pe pagina www.romedic.ro, dr. Ştiuriuc Simona precizează că printre cauzele Sindromului Hemolitic Uremic se numără şi vaccinurile:

Vaccinări:
  • vaccin cu triplu antigen influenza
  • vaccin tifoid-paratifoid tip A si B
  • vaccin poliomielitic

Alte articole care arată corelația dintre SHU şi vaccinuri:

-          Hepatitis B Vaccine-Associated Atypical Hemolytic Uremic Syndrome  - Turkish Journal of Haematology, 2013 Dec. - Zekai Avcı, Cengiz Bayram and Barış Malbora - Ankara Children’s Hematology and Oncology Research Hospital, Department of Hematology, Ankara
 http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3874978/
-          Haemolytic uraemic syndrome following mumps, measles, and rubella vaccination -Karim, Masood - Department of Immunology, St Thomas' Hospital, London, UK - Nephrol. Dial. Transplant. (2002) https://ndt.oxfordjournals.org/content/17/5/941.2.full
-          Increase in Hemolytic Uremic Syndrome Caused by Pneumococcal Bacteria Since Pneumococcal Vaccine Was Introduced - Bender and co. , The Pediatric Infectious Disease Journal, 2010 Aug http://journals.lww.com/pidj/Documents/Hemolytic%20Uremic%20Syndrome%20AUG%20final%2008%2003%2010.pdf

În cartea profesorului german Wolfgang Ehrengut („Experienţele unui expert pentru cazuri de vătămare postvaccinală în Germania între 1955-2004”) este descris la pag. 126-127 un caz de Sindrom Hemolitic Uremic cu insuficienţă renală terminală cauzat de vaccinul poliomielitic şi recunoscut oficial ca şi vătămare postvaccinală (Hanovra, nr. dosar 31/02/2-401 191).

Medicul primar pediatru Emil Popa, de la Spitalul de Pediatrie Piteşti, a confirmat în cadrul unei conferințe de presă din data de 26 februarie: ”Si vaccinul antipoliomielitic, care se administreaza copiilor in primele luni de viata,  poate avea efecte secundare, in timp, de tipul celor care se intalnesc acum la bebelusii diagnosticati cu sindromul hemolitic uremic. Iar unuia dintre cei doi copii trimisi recent la Bucuresti i-a fost administrat acest tip de vaccin. Nu vreau sa generez panica in randul parintilor. Spun doar ca si aceasta pista ar trebui luata in considerare. Sa se verifice loturile de vaccinuri.

Medicul Emil Popa spune ca inclusiv domnia sa a suferit efecte adverse grave generate de un vaccin: ”In 2001, am fost paralizat, de la gat in jos, 10 zile, din cauza reactiilor adverse date de vaccinul antigripal. La acea vreme, sefei DSP Arges i s-a pus pumnul in gura sa nu vorbeasca. Daca si acum punem pumnul în gura...


Un nou vaccin hexavalent pe piaţă, în monitorizare suplimentară 
pentru efecte adverse

Reamintim în acest context documentul deja public, emis de compania SC Polisano SRL, referitor la înlocuirea vaccinului hexavalent Hexacima cu cel numit Hexaxim, destinat pieţei din Kazahstan. Acest document, datat ianuarie 2016, a fost transmis medicilor şi personalului medical din România.
Sursa:

Nota bene: În acelaşi document se precizează că produsul Hexaxim face obiectul unei monitorizări suplimentare, lucru marcat cu triunghi negru pe prospectul interior al produsului, şi se cere în mod expres din partea cadrelor medicale o atentă monitorizare şi raportare a oricăror "reacţii adverse suspectate".

Conform Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor medicale, marcarea cu triunghi negru se face în cazul unor "medicamente deoarece sunt disponibile mai puţine informaţii despre medicamentul respectiv decât despre alte medicamente, de exemplu deoarece medicamentul este nou pe piaţă sau pentru că exista date limitate cu privire la utilizarea sa pe termen lung".
Sursa:

Deşi conform adresei ataşate Hexaxim ar fi identic cu Hexacima (care se află de asemenea în monitorizare, dar din 2013), Hexaxim NU are autorizaţie de punere pe piaţa UE, fiind autorizat de Agenţia Europeană a Medicamentelor doar pentru ţări non-UE în baza unei proceduri speciale, bazate pe o evaluare conform căreia se consideră că beneficiile depăşesc riscurile produsului Hexaxim. 

Prospectele ambelor vaccinuri, Hexaxim/Hexacima, menţionează ca efect advers frecvent (între 1% si 10%) DIAREEA şi ca efect advers foarte frecvent (peste 10% din vaccinaţi) VĂRSĂTURILE.
În cazurile din ce în ce mai numeroase în România de bebeluşi internaţi cu Sindrom Hemolitic Uremic, debutul bolii a fost asociat atât cu diaree, cât şi cu vomă.

Literatura medicală sau prospectele vaccinurilor, în cazul de faţă ale vaccinului Hexacima/Hexaxim, nu conţin informaţii concrete despre perioada în care efectele adverse pot apărea. Astfel încât limitarea perioadei de referinţă pentru vaccinare în cazul bebeluşilor cu SHU la 1-2 luni anterior datei internării NU este justificată medical. Această perioadă poate fi extinsă la mai multe luni (minimum 6 luni), mai ales pentru un medicament aflat în monitorizare suplimentară.

În  acest sens reamintim criza bebeluşilor vaccinaţi BCG (2012), care au dezvoltat limfadenite grave şi TBC ganglionar după vaccin, când doctorul Gheorghe Murgoci de la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” a declarat căefectele adverse pot apărea şi la 5 luni de la vaccinare.
Sursa:

Acest fapt este valabil şi în cazul vaccinului Hexaxim, pentru care nu există încă date clinice suficiente.

Administrarea vaccinurilor în funcţie de aprovizionare

Un alt aspect demn de investigat este faptul că schema naţională de vaccinare prevede administrarea vaccinului hexavalent la 2 luni, 4 luni, 11 luni, însă datorită aprovizionării neregulate din ultimele 6 luni schema nu este respectată. Acest lucru poate explica apariţia simptomelor la bebeluşi de vârste variate, între 5-13 luni.
De exemplu, din relatarea unei mame pe Facebook, unui bebeluş de 6 luni i s-a administrat vaccinul restant de la 2 luni, iar vaccinul administrat a fost cu totul altul decât cel prevăzut în schemă. De aici reiese că vaccinurile nu sunt administrate corespunzător schemei, ci în funcţie de PRODUSUL primit şi de DATA de livrare a acestuia la cabinete.


 

Acest aspect trebuie de asemenea investigat riguros, iar autorităţile (în special DSP-urile) trebuie să ofere informaţii transparente despre vaccinurile administrate bebeluşilor/copiilor diagnosticaţi cu SHU, având în vedere că aceştia au fost singurii afectaţi din familiile respective, fapt care infirmă încă o dată ipoteza E. coli.

Efecte adverse grave în studiul clinic al producătorului ref. la 
vaccinul hexavalent Hexaxim


În septembrie 2015 compania Sanofi Pasteur a efectuat în India un studiu clinic menit a verifica printre altele gradul de siguranţă al vaccinului hexavalent Hexaxim, produs pentru piaţa din Kazahstan.
 Studiul efectuat pe 177 de copii vaccinaţi cu trei doze de vaccin a relevat o serie de efecte adverse grave printre care se numără : moarte inexplicabilă (1 participant), bronhopneumonie, şoc septic, epilepsie, diaree, vomă, infecţii ale tractului respirator superior, febră etc., incidenţa variind între 0,56% şi 21%.
Sursa:

Nu trebuie neglijată nici pista tratamentelor medicamentoase (antibiotice etc.) administrate bebeluşilor internaţi cu diaree, dar care după administrarea unor medicamente au început să vomite, după care simptomele s-au agravat tot mai mult, copiii ajungând la dializă.

Ca urmare a coroborării tuturor acestor date, considerăm că simptomele grave dezvoltate de bebeluşii din Argeş, Bacău, Iaşi, Olt trebuie investigate luând în considerare doi factori comuni esenţiali: vaccinarea şi tratamentul medicamentos ulterior.

Sursa: APC România

luni, 22 februarie 2016

Siguranta vaccinului HPV - o iluzie mentinuta prin suprimarea stiintei?


Pe data de 14 ianuarie 2016, Dr. Sing Hang Lee a trimis o scrisoare deschisa cu o reclamatie directorului general al Organizatiei Mondiale de Sanatate, Dr. Margaret Chan, in care ii acuza pe membrii Comitetului Global de Consultanta pentru Siguranta Vaccinurilor (Global Advisory Committee on Vaccine Safety - GACVS), membrii CDC, pe Ministrul Sanatatii din Japonia si altii de manipularea datelor si suprimarea stiintei pentru a mentine iluzia sigurantei vaccinului HPV in ciuda dovezilor contradictorii intemeiate.

Potrivit scrisorii doctorului Lee, o serie de mailuri au iesit recent la iveala in urma unei cereri conform legii privind liberul acces la informatiile de interes public (Freedom of Information - FOI) din Noua Zeelanda, continand dovezi ca Dr. Robert Pless, presedinte GAVCS, Dr. Nabae Koji de la Ministerul Sanatatii din Japonia, Dr. Melinda Wharton (CDC), Dr. Helen Petousis-Harris de la Universitatea Auckland, Noua Zeelanda, si multi altii (inclusiv functionari ai OMS) ar putea fi implicati in mod activ intr-un complot prin care au indus in eroare ancheta expertilor japonezi cu privire la siguranta vaccinului HPV, inainte, in timpul si dupa audierea publica din data de 26.02.2014, din Tokio.


Conform reclamatiei, mailurile furnizate contin dovezi clare ca un grup de functionari ai OMS impreuna cu angajati ai guvernului, care consiliau comitetul de experti ai guvernului japonez cu privire la siguranta vaccinului HPV, stiau dinaintea audierii publice din 16.02.2014 din Tokio ca unul din proprii lor experti a prezentat dovezi stiintifice ca vaccinul HPV duce la cresterea citokinelor (inclusiv factorul de necroza tumorala -TNF), mai ales la locul injectiei, in comparatie cu alte vaccinuri. Totusi, ei au ales sa ascunda aceasta informatie la audierea publica.

Aceste date stiintifice cunoscute de toti membrii grupului lipsesc de asemenea si din declaratia Comitetului Global de Consultanta pentru Siguranta Vaccinurilor cu privire la siguranta vaccinului HPV din data de 12.03.2014. Din pacate pentru clientii serviciilor medicale, aceasta declaratie a Comitetului Global de Consultanta pentru Siguranta Vaccinurilor este folosita si in prezent pentru a asigura functionarii sistemelor de sanatate publica, politicienii si doctorii din toata lumea ca nu exista niciun motiv de ingrijorare in privinta sigurantei vaccinului HPV.

Dr. Lee a declarat la final ca exista cel putin un mecanism cunoscut care explica de ce apar mult mai frecvent reactii adverse foarte grave la oamenii injectati cu vaccinul HPV decat cu alte vaccinuri si de ce unele persoane cu anumite predispozitii pot fi victimele unui deces subit inexplicabil. Se pare ca exact aceasta parte a informatiei au considerat "expertii" ca trebuie ascunsa.

Femei si fete din Danemarca vatamate de vaccinul HPV


Dr. Lee declara: "Persoanele ale caror nume apar in reclamatia mea si care resping orbeste grijile intemeiate despre siguranta vaccinului pentru a continua promovarea vaccinului HPV ar trebui trase la raspundere pentru faptele lor. Nu exista nicio scuza pentru ignorarea intentionata a dovezilor stiintifice. Nu exista nicio scuza pentru inducerea in eroare a factorilor de decizie in politica globala a vaccinarii cu pretul sacrificarii intereselor sanatatii publice. Nu exista nicio scuza pentru o asemenea inselare a increderii publice."

In continuare, cititi traducerea scrisorii trimise de Dr. Lee directorului general al Organizatiei Mondiale de Sanatate, Dr. Margaret Chan.

Acuzatii de frauda stiintifica la adresa GACVS/OMS/CDC etc. 

O scrisoare deschisa de reclamatie catre Directorul General al Organizatiei Mondiale de Sanatate, Dr. Margaret Chan chanm@who.int
Cc: The Ministry of Health, Labour and Welfare, Japan, www-admin@nhlw.go.jp
Minister of Health, Labour and Welfare, Japan, shiozaki@y-shiozaki.or.jp
Thomas Frieden, Director CDC, tomfrieden@cdc.gov
Vice-Chancellor, Professor Stuart McCutcheon, The University of Auckland,
s.mccutcheon@auckland.ac.nz
De la: Sin Hang Lee, MD shlee01@snet.net
Data: 14 ianuarie 2016


Stimata dna dr Chan,

In calitate de medic si om de stiinta, va scriu pentru a va prezenta ingrijorari grave cu privire la conduita anumitor membri ai Comitetului Global de Consultanta pentru Siguranta Vaccinurilor (Global Advisory Committee on Vaccine Safety - GACVS), Organizatiei Mondiale de Sanatate (OMS), Centrelor pentru Prevenirea si Controlul Bolilor (Centers for Disease Control and Prevention - CDC) si a altor oameni de stiinta si din domeniul sanatatii, in perioada de dinaintea dezbaterii publice despre siguranta vaccinului HPV, sustinuta in Tokio, Japonia in 26 februarie 2014. Am intrat in posesia unor documente ce m-au facut sa cred ca mai multi indivizi si organizatii au indus in eroare intentionat autoritatile japoneze cu privire la siguranta vaccinurilor HPV “Gardasil” si “Cervarix”, care erau promovate in acea perioada.

Sunt sigur ca sunteti la curent cu controversa legata de aceste vaccinuri la nivel global. De asemenea sunt sigur ca sunteti constienta de faptul ca increderea publica in sistemul sanitar national si international este la cel mai scazut nivel posibil in toata lumea.

Daca informatiile mele se dovedesc a fi corecte, doar o ancheta independenta urgenta si aplicarea unor masuri disciplinare adecvate celor implicati va putea restabili increderea pubica. De aceea, va implor sa luati masuri urgente pentru rezolvarea acestei probleme grave.

Liberul acces la informatii si corespondenta semnificativa in legatura cu acestea

O serie de mailuri au iesit, de curand, la iveala in urma unei cereri conform liberului acces la informatii (FOI) din Noua Zeelanda, continand dovezi ca Dr. Robert Pless, presedinte GAVCS, Dr. Nabae Koji de la Ministerul Sanatatii din Japonia, Dr. Melinda Wharton, membru CDC, Dr. Helen Petousis-Harris de la Universitatea Auckland, Noua Zeelanda, si multi altii (inclusiv functionari ai OMS) ar fi implicati intr-un plan pentru a induce in eroare in mod deliberat ancheta expertilor japonezi cu privire la siguranta vaccinului HPV, inainte, in timpul si dupa audierea publica din data de 26 februarie 2014, din Tokio. Consider ca informatia furnizata de acest grup a condus direct la emiterea declaratiei GAVCS din 12 martie 2014, despre siguranta vaccinului HPV, ce contine urmatorul paragraf:
“Cateva documente referitoare la descoperirea unor fragmente ADN din gena HPV L1 in probe clinice ale vaccinului HPV, au fost, de asemenea, publicate [13,14]. Aceste documente sustin asocierea unor evenimente clinice de natura inflamatorie, inclusiv vasculita cerebrala. Desi GAVCS nu a analizat oficial acest studiu, atat descoperirea fragmentelor de ADN in vaccinul HPV cat si asocierea postulata cu simptomele clinice au fost verificate de mai multe grupuri de experti. In primul rand, prezenta fragmentelor ADN de HPV a fost discutata de autoritatile ce reglementeaza vaccinurile, care au subliniat ca este vorba de o descoperire previzibila, datorita procesului de fabricare, si nu este un motiv de ingrijorare[15]. In al doilea rand, rapoartele de caz [13] ale reactiilor adverse banuite a reprezenta o asociere cauzala intre fragmentele ADN din gena HPV L1 si decesul [persoanelor vaccinate – n.t.] au fost incorecte atat prin metodologia clinica precum si la nivel de laborator[16]. Publicatia descria doua cazuri fatale de moarte subita a unor tinere dupa administrarea vaccinului HPV, una dupa 10 zile iar cealalta dupa 6 luni, in ale caror autopsii nu s-a gasit nicio dovada ce asocia moartea cu vasculita cerebrala sau sindromul inflamator. Astfel, ipoteza mentionata in aceste documente nu este sustinuta de ceea ce se intelege despre fragmentele ADN reziduale ramase in urma procesului de productie a vaccinului[17]: data fiind cantitatea extrem de mica de reziduuri ADN de HPV in vaccin, si neavand nicio dovada de inflamari in urma autopsiilor, diagnosticarea cu vasculita cerebrala si sugestia ca aceasta ar fi fost cauza mortii sunt nefondate.” (referintele 13-17 citate sunt cele din declaratia GACVS)

Consider ca acest paragraf este fraudulos, in baza urmatoarei analize:

Prima fraza, “Cateva documente referitoare la descoperirea unor fragmente ADN din gena HPV L1 in probe clinice ale vaccinului HPV, au fost, de asemenea, publicate [13,14]” se pare ca a fost compusa pentru a induce in eroare. Studiul cu nr. 13 [Tomljenovic L, Shaw CA. Moarte dupa vaccinarea tetravalenta cu HPV: cauza sau coincidenta? Pharmaceut Reg Affairs 2012, S12:001] se referea la HPV L1 VLPs. Autorii studiului 13 nu au mentionat niciodata fragmentele ADN din gena HPV L1. Dr. Pless stia diferenta dintre HPV L1 VLPs si fragmentele ADN din gena HPV L1, deoarece in mailul din 18 februarie 2014 adresat Dr. Helen Petousis-Harris si celorlalti implicati in acest complot, Dr. Pless a rugat-o pe Dr. Helen Petousis-Harris sa discute “declaratia ei despre presupusul rol al aluminiului de a se lega la fragmentele ADN si efectele ulterioare ale acestui fapt.” Nu-mi ramane decat sa conclud ca Dr. Pless a unit intentionat cele doua articole si a pretins ca ambele erau despre fragmentele ADN din gena HPV L1, pentru a induce in eroare cititorii fara experienta in stiinta si pe cei ce stabilesc politica vaccinarii.

A doua fraza “Aceste documente sustin asocierea unor evenimente clinice de natura inflamatorie, inclusiv vasculita cerebrala.” nu este adevarata deoarece autorul studiului cu nr. 14 (Lee, SH. Detectarea fragmentelor ADN de gena HPV L1 in sange postmortem si in splina dupa vaccinarea cu Gardasil – Studiu de caz. Advances in Bioscience and Biotechnology, 2012, 3, 1214-1224) nu a pretins niciodata evenimente clinice inflamatorii sau vasculita cerebrala. Se pare ca Dr. Pless rastalmaceste cuvintele autorului pentru a crea o tinta de atac.



Cand faptele nu se potrivesc – le schimbam?

Scopul Dr. Pless de a combina deliberat doua studii independente si fara legatura intre ele si doua substante chimice independente reiese din urmatoarea fraza : “descoperirea fragmentelor de ADN in vaccinul HPV si asocierea postulata cu simptomele clinice au fost verificate de mai multe grupuri de experti”. Care sunt aceste grupuri de experti? Dr. Pless nu a prezentat niciun nume.

Fraza “In al doilea rand, rapoartele de caz [13] ale reactiilor adverse banuite a reprezenta o asociere cauzala intre fragmentele ADN din gena HPV L1 si decesul [persoanelor vaccinate – n.t.] au fost incorecte atat prin metodologia clinica precum si la nivel de laborator[16]” este o denaturare flagranta a faptelor. Autorii studiului nr. 13 nu au prezentat niciodata vreo informatie despre fragmentele ADN de gena HPV L1. Studiul cu numarul 16 nu a analizat niciodata potentialele daune cauzate de fragmentele ADN de gena HPV L1 din vaccinurile HPV cand acestea sunt injectate in oameni.

Un strigat de ajutor – cine se ofera ?

Faptul ca Dr. Pless nu a gasit niciun studiu referitor la fragmentele ADN de gena HPV L1 din vaccinurile HPV reiese din mailul trimis catre Dr. Helen Petousis-Harris pe 18 februarie 2014 cu rugamintea de ajutor:
“Avem nevoie de sfatul dv. cu privire la o persoana ce ar putea discuta intrebarile mai detaliate despre ADN-ul HPV – mai bine spus ipotezele mentionate in declaratia dvs. cu privire la presupusul rol al aluminiului de a se lega la fragmentele de ADN, cu efectele ulterioare. Desi problema unei eventuale contaminari cu fragmente a fost abordata, declaratia dvs a fost singura care a mentionat presupuse consecinte mai obscure ale prezentei acestor fragmente. Comitetul Global de Consultanta pentru Siguranta Vaccinurilor inca nu a avut ocazia sa cerceteze in profunzime problema ADN-ului.”

Declaratia FDA ce confirma fragmentele de ADN HPV in Gardasil ca si ceva normal (previzibil), dar nu furniza date de siguranta cu privire la fragmentele ADN HPV dupa ce au fost injectate in animale sau oameni, nu reprezinta o analiza de catre grupuri de experti deoarece nu face referire la niciun fel de date experimentale cu animale sau oameni despre “aluminiul ce se leaga la fragmentele ADN, cu efectele ulterioare” care pare a fi fost cea mai mare grija a Dr. Pless.

Putem observa cum Dr. Helen Petousis-Harris ii demonstreaza lui Dr. Pless ca are experienta folosindu-se de tactici similare, in mailul ei din 18 februarie 2014, in care a declarat:
“Din cate stiu eu, replica de pe site-ul nostru este singura incercare de a discuta aceasta problema pe care Shaw si Lee au prezantat-o aici, intr-o ancheta a tribunalului englez. Plasarea replicii in domeniul public a fost singura metoda de a furniza informatia reprezantantilor englezi implicati in proces in al 12-lea ceas.”

Se pare ca, sub presiunea de a da o declaratie in termen de 1-2 saptamani de la dezbaterea publica, Dr. Pless avea nevoie sa gaseasca un grup de experti care sa declare ca aluminiul care se leaga la fragmente de ADN cand este injectat in oameni este sigur si inofensiv. Singura publicatie pe care a putut sa o foloseasca, vag legata de acest aspect, a fost studiul cu nr. 16, un raport de evaluari clinice ale imunizarilor, intitulat “Analiza unui raport de vasculita cerebrala dupa vaccinarea cu HPV” din 9 noiembrie 2012.

In acest raport tehnic al CDC, autorii necunoscuti au dezbatut doar informatiile despre particulele HPV-16 L1, nicidecum despre fragmentele ADN din gena HPV L1, deoarece raportul lui Lee despre descoperirea de fragmente ADN HPV L1 14 (Lee, SH. Detectarea fragmentelor ADN de gena HPV L1 in sange postmortem si in splina dupa vaccinarea cu Gardasil – Raport de caz. Advances in Bioscience and Biotechnology , 2012, 3, 1214-1224) a fost publicat abia in 27 decembrie 2012, la o luna si jumatate dupa publicarea raportului tehnic al CDC.

Raportul tehnic al CDC (nr. 16) incepea cu urmatorul paragraf:
“Recent a avut loc o dezbatere pe tema sigurantei unui vaccin sponsorizat la nivel federal despre raportarea de vasculita cerebrala dupa vaccinarea cu virusul uman papilloma (HPV) [Tomljenovic L, Shaw CA. Moarte dupa vaccinarea tetravalenta cu HPV: cauza sau coincidenta? Pharmaceutical Regulatory Affairs 2012, S12:001]. Pentru a aborda intrebarile despre descoperirile si concluziile acestui manuscris, CDC a convocat un grup de lucru pentru evaluarea sigurantei clinice a imunizarilor. Au raspuns la apel cercetatori de la Vanderbilt Medical Center, Johns Hopkins University, Columbia University, Duke Clinical Research Institute (Duke University), CDC si FDA.”

Lipsa credibilitatii in peer-review

Conform paginii oficiale a CDC, acesta este SINGURUL raport tehnic din ultimii 12 ani ce nu a fost publicat niciodata in reviste peer-reviewed. La sfarsitul raportului se afla un disclaimer:
“Informatiile si concluzile din acest raport apartin participantilor din grupul de lucru si nu reprezinta neaparat pozitia oficiala a CDC.”

Cu alte cuvinte, “raportul tehnic” CDC (referinta nr. 16 din Declaratia Comitetului Global de Consultanta pentru Siguranta Vaccinurilor) a fost scris de autori fantoma, fara nume, in baza unor conversatii telefonice.

Se pare ca Dr. Pless nu a avut alta optiune decat sa asocieze doua articole fara legatura intre ele si doua substante din vaccinul Gardasil tot fara legatura intre ele, pentru a se putea folosi de raportul tehnic al CDC despre particulele HPV-16 L1, raport ce ii sustinea declaratia despre siguranta fragmentelor ADN din gena HPV L1 dupa injectarea in oameni. Dar mai intai a trebuit sa-i faca pe cei ce hotarasc politica vaccinarii sa creada ca “particulele HPV-16 L1” sunt sinonime cu “fragmentele ADN din gena HPV L1”. Dupa ce a reusit acest lucru, a crezut ca poate folosi opinia creata despre HPV-16 L1 pentru a sustine siguranta fragmentelor ADN HPV L1 legate de aluminiul adjuvant.

Negasind niciun raport stiintific peer-reviewed pe aceasta tema ingrijoratoare, Dr. Pless s-a folosit cu buna stiinta de un citat din raportul tehnic al CDC despre particulele HPV-16 L1, pentru a sustine blogul Dr. Helen Petousis-Harris in retelele sociale, scriind in declaratia GACVS:
“Astfel, ipotezele mentionate in aceste publicatii nu sunt sustinute de ceea ce se intelege despre reziduurile de fragmente ADN ramase in urma procesului de productie a vaccinurilor[17]”.

Admiterea existentei de reziduuri ADN de HPV in Gardasil

Dr. Helen Petousis-Harris, autoarea studiului nr. 17, a fost singura suficient de curajoasa incat sa sustina public ca aceste “cantitati extrem de mici de reziduuri ADN de HPV din vaccin” ar fi inofensive, dar fara a avea date care sa confirme afirmatia.

Cine este Dr. Helen Petousis-Harris? Calificarea sa a fost dezvaluita in emailul doctorului Pless din 18 februarie 2014:
“De curand, a fost organizata o intrunire in Tokyo pentru data de 26 februarie, in care Dr. Lee isi va prezinta descoperirile….

… Avem nevoie de sfatul dv. cu privire la o persoana ce ar putea discuta intrebarile mai detaliate despre ADN-ul HPV – mai bine spus ipotezele mentionate in declaratia dvs. cu privire la presupusul rol al aluminiului de a se lega la fragmentele de ADN, cu efectele ulterioare. Desi problema unei eventuale contaminari cu fragmente a fost abordata, declaratia dvs a fost singura care a mentionat presupuse consecinte mai obscure ale prezentei acestor fragmente. GAVCS inca nu a avut ocazia sa cerceteze in profunzime problema ADN-ului.”

Dr. Helen Petousis-Harris a acceptat aceasta misiune, raspunzand imediat la mail pe 18.02.2014, astfel:
De la: Helen Petousis-Harris [mailto:h.petousis-harris@auckland.ac.nz]
Trimis: Tuesday, February 18, 2014 5:19 AM
Pentru: 'Robert Pless' Cc: Robert Pless (Robert.Pless@phac-aspc.gc.ca);
難波江 功二(nabae-koji);
ZUBER, Patrick Louis F.;
Wharton, Melinda (CDC/OID/NCIRD)
Subject: RE: URGENT: Regarding the posted commentary on the coronial inquiry expert witness testimony

Draga Rob,

Off doamne! M-am intristat auzind ce impact major au inceput sa aibe activitatile lui Lee, Shaw si Tomljenovic. Voi face tot ce-mi sta in putere sa ajut. Din cate stiu eu, replica de pe site-ul nostru este singura incercare de a aborda aceasta problema pe care Shaw si Lee au prezantat-o aici, intr-o ancheta britanica. Plasarea replicii in domeniul public a fost singura metoda de a furniza informatia reprezentantilor britanici implicati in proces in al 12-lea ceas. Prof. David Gorsky a scris prolific in ultimii ani pe blogul sau despre stiinta despre unele experimente, deci presupun ca si el a fost preocupat de acest material.

Nu stiu daca sunt experta in acest domeniu, dar am cu siguranta ceva experienta cu aluminiul din vaccinuri si rolul sau in reactiile inflamatorii si in reactiile adverse locale datorita lucrarii mele de doctorat cu ceva ani in urma. Presupun ca te referi la particulele asemanatoare cu virusurile (VLP = virus-like particles) legate puternic de adjuvant si la „ipoteza” lui Shaw si Tomljenovis cum ca adjuvantul ajunge cumva la creier prin intermediul macrofagelor?

Martorul expert Dr. Helen Petousis-Harris nu este calificata si nici credibila

In baza conversatiei de mai sus, se observa ca Dr. Helen Petousis-Harris habar nu avea ce anume i-a cerut Dr. Pless sa sustina la dezbaterea publica din 26 februarie. Ea presupunea ca i se cere sa comenteze despre “particulele asemanatoare cu virusurile, legate puternic de adjuvant”. Nici macar nu stia ca acele particule sunt proteine si nu pot fi legate la adjuvantul de aluminiu asa cum sunt moleculele ADN.

Este evident ca singura ei calificare este faptul ca a scris un blog public, la fel ca profesorul David Gorski, un cunoscut distrugator de reputatii care se da aparator al stiintei, pe care ea il recomanda grupului astfel:
“Prof. David Gorsky a scris prolific in ultimii ani pe blogul sau despre stiinta despre unele experimente, deci presupun ca si el a fost preocupat de acest material.”

Mi se pare incredibil cum OMS si Comitetului Global de Consultanta pentru Siguranta Vaccinurilor s-au folosit de articole de pe un blog de stiinta pentru a dezminti riscul potential al fragmentelor de ADN HPV din Gardasil. Reiese clar din mailul de pe 18 februarie 2012 ca dr. Pless stia foarte bine ca raportul tehnic al CDC din noiembrie 2012 nu era despre prezenta fragmentelor de ADN HPV in Gardasil, deoarece i-a scris dnei dr. Helen Petousis-Harris astfel:
“Avem nevoie de sfatul dv. cu privire la o persoana ce ar putea discuta intrebarile mai detaliate despre ADN-ul HPV – mai bine spus ipotezele mentionate in declaratia dvs. cu privire la presupusul rol al aluminiului de a se lega la fragmentele de ADN, cu efectele ulterioare. Desi problema unei eventuale contaminari cu fragmente a fost abordata, declaratia dvs a fost singura care a mentionat presupuse consecinte mai obscure ale prezentei acestor fragmente. Comitetul Global de Consultanta pentru Siguranta Vaccinurilor inca nu a avut ocazia sa cerceteze in profunzime problema ADN-ului”.

Deci, pe 18 februarie 2014, Dr. Pless si ceilalti, al caror nume apare in email, stiau ca Dr. Helen Petousis-Harris si profesorul David Gorsky erau singurele persoane care abordasera problema fragmentelor de ADN de gena HPV L1 din vaccinul HPV, dar doar in bloguri publice, nicidecum in reviste stiintifice peer-reviewed. Dr. Pless mai trebuia doar sa gaseasca o persoana care sa dea un luciu stiintific acestor bloguri online si a gasit-o pe Dr. Helen Petousis-Harris.

Contraatacuri guvernamentale impotriva dovezilor despre efectele vatamatoare ale vaccinarii HPV

Urmatoarele email-uri arata actiunile comise de birocratii Ministerului Sanatatii din Japonia, de cei care au prezidat dezbaterea publica, Dr. Pless si Dr. Melinda Wharton de la CDC pentru a contracara consecintele plauzibile ale prezentei fragmentelor de ADN HPV in vaccinurile Gardasil.
Draga Rob, iti multumesc pt. munca excelenta depusa de tine si de colegii tai. Sunt argumente puternice si de folos. Am scris mici comentarii in fisierul atasat.

La conferinta telefonica de astazi vor fi 4 participanti din Japonia. Daca doresti sa discutam declaratia
Comitetului Global de Consultanta pentru Siguranta Vaccinurilor doar in prezenta altor membri ai acestui Comitet, te rog sa ma anunti si ne vom alatura ulterior.

Am atasat agenda si lista participantilor de la dezbatere.
Astept cu nerabdare sa ne auzim curand. Salutari cordiale, Koji
*****************
Catre toti,
Am atasat draftul de declaratie GACVS pentru analiza. O putem discuta maine si apoi va trece pe la comitet daca se considera ca trebuie postata inaintea evenimentelor de saptamana viitoare.

Propun urmatoarele subiecte:

1. Introducere
2. Situatia curenta in Japonia cu privire la semnal.
3. Locul celor doua intalniri de saptamana viitoare si posibile rezultate
4. Subiecte planificate si posibile ce pot aparea, in functie de vorbitori (MMF, HPV, ADN..etc)
5. Raspunsuri pentru intalnirea de pe 26 (expertii invitati, ministerul, grupul de consilieri experti)
6. Formatul si timing-ul raspunsurilor din afara intalnirii (declaratia GAVCS, declaratii ulterioare)
7. Alte interventii?
8. Alte probleme

Va rog adaugati sau stergeti dupa bunul plac.
Astept cu nerabdare sa ne auzim la telefon, Rob

Din email-urile de mai sus reiese faptul ca Dr. Pless si ceilalti deja concepusera a declaratie a Comitetului Global de Consultanta pentru Siguranta Vaccinurilor inaintea dezbaterii publice. Totusi, dupa o discutie cu seful sau, Dr. Nabae Koji a scris grupului urmatorul mail:
Catre toti,

Va multumesc pentru timpul si angajamentul vostru. Conferinta a fost foarte folositoare pentru noi.

Am vorbit cu seful meu si ne-am hotarat ca este mai bine sa nu avem membri din partea OMS si GAVCS prezenti la dezbaterea publica, iar declaratia nu trebuie grabita. Speram ca declaratia sa fie publicata cu o saptamana-doua mai tarziu, pentru a putea fi folosita ca referinta de catre comitetul nostru de experti cand vor finaliza raportul in martie (sau mai tarziu) (daca lucrurile merg cum trebuie).

Va multumesc pentru ajutor.

Astept cu nerabdare sa ne intalnim si sa discutam mai tarziu.
Salutari cordiale, Koji Nabae

Cu alte cuvinte, Dr. Nabae ii instruia pe membrii OMS si Comitetului Global de Consultanta pentru Siguranta Vaccinurilor sa nu prezinte nicio informatie in mod formal, pentru a evita un interogatoriu contradictoriu la dezbaterea publica. Informatia furnizata dupa ancheta publica i-ar fi ajutat pe cei ce iau deciziile sa fie influentati in mod corespunzator de opiniile neoficiale si filtrate ale “expertilor”.

Consider ca aceasta manevra a fost regizata de directorul OMS si Comitetului Global de Consultanta pentru Siguranta Vaccinurilor, ca mijloc foarte viclean pentru a evita necesitatea de a furniza dovezi stiintifice factorilor de decizie. Astfel de actiuni corup intreg conceptul de medicina bazata pe dovezi.

Dr. Helen Petousis-Harris a fost in final selectata ca purtatoare de cuvant la dezbaterea publica. Dar, conform mailurilor, prezentarea sa Powerpoint a trebuit sa fie verificata de catre grup inaintea dezbaterii, pentru a se asigura ca transmite mesajul dorit.

Este uimitor ce am citit in mailul trimis pe 25 februarie 2014 de Dr. Nabae Koji catre Dr. Helen Petousis Harris, purtatoarea lor de cuvant. Dr. Nabae isi facea griji legat de acea folie de Powerpoint ce sustinea ca “activarea imuna dupa administrarea vaccinului HPV nu include o crestere a factorilor de inflamatie (inclusiv TNF) nici macar in persoanele vaccinate care au avut reactii locale puternice la locul injectiei in perioadele de inflamatie locala”, deoarece aceasta declaratie contrazicea datele prezentate de un alt expert la intalnirea precedenta, care confirmase ca intr-adevar, valoarea citokinelor dupa vaccinare creste mai ales la locul injectiei dupa Cervarix, in comparatie cu alte vaccinuri (inclusiv TNF – factorul de necroza tumorala).

Este remarcabil ca Dr. Nabae Koji a sters de asemenea din prezentarea Dr. Helen Petousis Harris niste detalii despre situatia din Japonia, deoarece “nu le putea explica bine”.

Autoritatile ascund informatii vitale si manipuleaza dovezi pentru a sustine siguranta vaccinului in ciuda probelor contrare valide

Consider ca acesta este un alt exemplu flagrant de suprimare a informatiilor considerate de grup potential contradictorii sau necompatibile in totalitate cu declaratia lor premeditata despre siguranta vaccinarii cu HPV. Pare ca Dr. Pless si functionarii OMS au scris un scenariu pentru Dr. Helen Petousis-Harris, pe care ea sa-l regurgiteze la dezbaterea publica, apoi au oferit aceeasi prezentare ca fiind o cercetare independenta care ar fi confirmat declaratia lor premeditata si formulata dinainte. Ce insulta la adresa inteligentei oamenilor din intreaga lume!

Prezentarea Powerpoint a Dr. Helen Petousis-Harris de la dezbaterea publica sustine ca studiul de caz al lui Dr. Lee nu a avut grupe de control pentru a demonstra ca adolescentele nevaccinate din Noua Zeelanda nu aveau ADN de HPV in conformatiile non-B din sange, deci descoperirile nu ar fi valabile stiintific. 

“Nu s-a folosit niciun grup de control (nevaccinati). Acest lucru este o parte vitala a procesului stiintific”. [mda, numai la asa-zisa izolare a "virusurilor" patogene sau la studiile pentru vaccinuri nu se mai foloseste grup de control - n.t.]

Dr. Helen Petousis-Harris evident nu intelege diferenta dintre un studiu de caz si un studiu clinic; nici nu stie cat este de greu pentru patologi sa gaseasca macar urme de ADN de HPV in mostre de sange de la pacienti, chiar si in mostrele celor diagnosticati cu infectii HPV, daramite sa gaseasca ADN de HPV in conformatii non-B. Acest lucru demonstreaza cat de putina experienta are dumneai in medicina de laborator.

De asemenea, consider ca blogul dnei Dr Petousis-Harris, citat ca si referinta nr. 17 in declaratia Comitetului Global de Consultanta pentru Siguranta Vaccinurilor ca si confirmare a sigurantei vaccinarii HPV, este mai degraba axat pe defaimare de persoane decat pe dezbaterea fragmentelor de ADN de gena HPV L1 din Gardasil sau din analize postmortem.

Mailul cel mai important dintre Dr. Helen Petousis-Harris si Dr. Nabae din 25 februarie 2014, deci cu o zi inaintea dezbaterii publice, este atasat in aceasta scrisoare pt a va ajuta sa judecati cu propriul discernamant daca acesti oameni au manipulat datele stiintifice pentru a induce in eroare ancheta expertilor japonezi si pe factorii de decizie in politica vaccinarii din intreaga lume.

Va rog sa observati, in primul rand, ingrijorarea Dr. Nabae in legatura cu afirmatia Dr. Helen Petousis-Harris ca nu exista crestere de citokine in persoanele vaccinate cu HPV, din mailul din 25.02.2014, care se pare ca a fost scris dupa ce a avut ocazia sa verifice prezentarea ei Powerpoint.
Fantastic!! Foarte puternic si convingator. Multumesc mult! Cred ca nu mai e nevoie de alte explicatii, deoarece aceasta prezentare cuprinde totul.

Mi-a atras atentia un lucru:

“In plus, activarea imuna dupa administrarea vaccinului HPV nu include o crestere a factorilor de inflamatie (inclusiv TNF) nici macar in persoanele vaccinate care au avut reactii locale puternice la locul injectiei in perioadele de inflamatie locala”

La intalnirea noastra precedenta, un expert si-a prezentat studiile efectuate pe cobai. La pagina 21 si 22, valoarea citokinelor in urma vaccinarii a crescut mai ales la locul injectiei cu Cervarix in comparatie cu alte vaccinuri (inclusiv TNF). Ma ingrijoreaza faptul ca aceasta descoperire s-ar putea sa fie in contradictoriu cu declaratia ta.

De asemenea am sters si “wildcard-ul japonez” deoarece nu-l pot explica prea bine!
Sunt recunoscator pentru confirmarea ta!!
Salutari cordiale, Koji
*********************
Draga Koji,

Pfff… Iata documentul atasat.

Am pus niste acreditari pe prima folie, te rog sa ajustezi cum consideri de cuviinta. De asemenea am folosit translatorul google pt cuvantul “wildcard” in japoneza, dar daca nu se potriveste te rog sa-l stergi.
Mai tarziu in acea dimineata, dupa o conferinta video, afirmandu-si autoritatea in stiinta, Dr. Helen a raspuns astfel:
Minunat!
De fapt aceasta este munca mea personala, am efectuat un studiu clinic folosind vaccinul Gardasil. Am examinat in mod special reactogenicitatea vaccinului si asocierile cu 27 de citokine , inclusiv TNF si IL1, adica toti factorii principali. Nu a avut loc nicio crestere de citokine asociata cu reactogenicitatea. Lucrarea este deja pe o lista si asteapta sa fie publicata si a fost deja peer-reviewed intr-o teza de doctorat, care se poate gasi in biblioteca universitatii si poate fi analizata.

Deci Dr. Helen Petousis-Harris si-a folosit teza de doctorat pe post de cercetare autorizata in a-i sustine teoria conform careia „nu exista o crestere de citokine asociata cu reactogenicitatea”?

De fapt, lucrarea sa nu a fost publicata intr-un jurnal peer-reviewed deoarece metodologia si design-ul experimentelor erau foarte discutabile, lucru demonstrat in 500 de pagini de documente si mailuri, dar si in capitolul 8.2 al tezei, despre limitarile acesteia, unde Dr. Petousis-Harris declara:
“Sincronizare si lipsa nivelului de referinta al citokinelor: A fost colectata o singura proba de sange. Absenta unei masuratori de baza face imposibile orice schimbari la nivel intern. Nu se poate determina daca au fost anumite schimbari in nivelurile de citokine in urma administrarii vaccinului sau daca acestea erau nivelurile de referinta. In plus, au fost colectate probe de sange in ziua de dupa vaccinare, cu presupunerea ca reactiile locale vor fi mai puternice in aceasta zi. Reactogenicitatea la locul injectiei nu este raportata in asa fel incat sa fie clarificat momentul de varf al aparitiei reactiilor, de aceea aceasta a fost doar o presupunere. In realitate, reactiile apar cel mai puternic in ziua vaccinarii. E posibil ca orice crestere a nivelului de citokine sa se fi diminuat pana a doua zi. De asemenea, intrucat multe citokine au activitate localizata, e posibil ca activitatea crescuta sa nu fie inregistrata somatic. Faptul ca scorul atopic a fost asociat cu o gama de citokine a confirmat ca testele au fost realizate cu succes.”

Ca s-o citam pe Dr. Helen Petousis-Harris “intrucat multe citokine au activitate localizata, e posibil ca activitatea crescuta sa nu fie inregistrata somatic”. Totusi, Dr. Helen Petousis-Harris a reusit sa-l satisfaca pe Dr Nabae cu faptul ca ea a masurat doar citokinele din ser si nu a gasit nici o crestere a citokinelor dupa vaccinarea cu HPV, iar datele ei nu contraziceau cu adevarat descoperirile expertului care confirmau cresterea citokinelor la locul injectiei cu vaccinul HPV. Asa ca cei doi s-au hotarat sa mearga pe ideea de “nicio crestere in ser” pentru a sustine faptul ca “nu exista nicio crestere de citokine asociata cu reactogenicitatea”, dupa cum ilustreaza schimbul de mailuri:

Dr. Helen:
…da, a fost masurat in ser uman in ziua de dupa vaccinare – cand raspunsul imun inerent si macrofagele sunt cele mai active.

Koji Nabae:
Super!!! Inteleg ca este in serul uman. Vom aranja paginile cum ti-am aratat in mailul anterior (schimbam culoarea rosu cu negru la pagina 2)

Multumesc!!
Koji

In opinia mea, aceste mailuri demonstreaza clar ca acest grup de functionari OMS si angajati ai guvernului responsabili cu consilierea expertilor guvernului japonez pe tema sigurantei vaccinului HPV stiau dinainte de dezbaterea publica din 26 februarie 2014 ca unul dintre propriii lor experti prezentase dovezi stiintifice ca vaccinul HPV duce la cresterea numarului de citokine, inclusiv factorul de necroza tumorala, mai ales la locul injectiei, in comparatie cu alte vaccinuri. Cu toate astea, au decis sa ascunda aceasta informatie la dezbaterea publica. Desigur ca aceste date stiintifice care erau cunoscute de toti membrii grupului, inclusiv de Dr. Pless, presedintele Comitetului Global de Consultanta pentru Siguranta Vaccinurilor, lipsesc si din declaratia GACVS despre siguranta vaccinului HPV din 12.03.2014.

Deci de ce oare vaccinul HPV creste nivelul citokinelor la locul injectiei, inclusiv factorul de necroza tumorala, comparativ cu alte vaccinuri?

Raspunsul este: vaccinurile HPV contin fragmente de ADN din gena HPV L1 legate de adjuvantul de aluminiu din vaccinuri. Pentru a intelege aceasta, membrii Comitetului Global de Consultanta pentru Siguranta Vaccinurilor ar trebui sa fie la curent cu cercetarile recente si publicatiile stiintifice despre adjuvantii de aluminiu. Un rezumat pe aceasta tema, cu 22 de referinte peer-reviewed urmeaza in continuare.

Folosirea adjuvantului de aluminiu

De multe decenii, sarurile de aluminiu au fost folosite ca adjuvanti empirici in vaccinuri, pentru a accentua reactiile imune ale gazdei la antigenele proteice. Totusi, mecanismul efectelor adjuvantului de aluminiu la nivel molecular a fost cercetat abia recent. Este acum o parere unanima in comunitatea oamenilor de stiinta faptul ca adjuvantul de aluminiu este toxic si intotdeauna vatameaza celulele gazdei in locul injectiei, cauzand o inflamare localizata la locul injectiei. Aceasta vatamare celulara initiala produsa de sarurile de aluminiu este un pas esential si necesar pentru initierea efectelor adjuvantului, deoarece moleculele de ADN libere eliminate de celulele care au fost avariate de aluminiu actioneaza ca si mediatori pentru a declansa reactii imune mai puternice ale gazdei [1,2]. Moleculele libere de ADN ale celulelor-gazda murinde (numite si matrice moleculare asociate cu vatamarea – damage-associated molecular patterns (DAMP)[3] se leaga la adjuvantul din saruri de aluminiu de la locul injectiei, iar compusele de ADN/aluminiu rezultate sunt fagocitate de catre celulele prezentatoare de antigene si de catre macrofage. Se stia inca din anul 2003 ca atunci cand moleculele de ADN libere se leaga la sarurile de aluminiu ca si nanoparticule, moleculele sufera schimbari conformationale dramatice si pot fi introduse in celulele mamiferelor ca mijloc de transfectie a genelor[4]. In vaccinarea cu adjuvanti de aluminiu, ADN-ul gazda transfectat activeaza anumite cai ce le maresc abilitatea de a interactiona intr-un mod productiv cu celule CD4 T specifice la antigene, pentru a amplifica raspunsul imun al gazdei.[1,2]

Cu cuvinte mai simple, ADN-ul liber provenit din celulele gazda murinde trebuie transportat prin adjuvantii de aluminiu in celulele prezentatoare de antigene sau in macrofage, pentru a functiona ca mediator in amplificarea raspunsului imun la vaccinare.

Insa prezenta fragmentelor de ADN recombinante specifice HPV L1 din vaccinul Gardasil au perturbat aceasta platforma asteptata a raspunsului imun normal in urma vaccinarii. Moleculele de ADN HPV, fiind de origine virala, sunt produse microbiene “non-self” (numite si matrice moleculare asociate cu patogenii - pathogen-associated molecular patterns - PAMP). Sistemul de aparare al corpului uman poate face diferenta intre matricele moleculare asociate cu vatamarea si cele asociate cu patogenii pentru a crea un raspuns imun adecvat fie la prezenta unui patogen sau la vatamarea unui tesut.

Nanoparticulele amorfe de sulfat hidroxifosfat de aluminiu despre care se presupune ca se vor lega la ADN-ul gazda liber la locul injectiei se pot lega de asemenea si la fragmentele ADN de gena HPV L1 din vaccinul Gardasil [5], printr-un proces de schimb de molecule-ligand intre grupurile de fosfat ale moleculelor de ADN si grupele de hidroxil de pe suprafata adjuvantului de aluminiu, similar cu reactia dintre fosfolipide si sulfatul hidroxifosfat de aluminiu din vaccinul recombinant de hepatita B.[6]

Cu alte cuvinte, Gardasil a fost inarmat cu un set de “mediatori” imediati pre-fabricati ai raspunsului imun direct in adjuvant, sub forma unui compus chimic ADN viral + aluminiu, anume compusul ADN HPV L1/AAHS. Evenimentele ulterioare transfectiei acestor fragmente de ADN viral (rareori intalnite in genomul uman[7]) in macrofagele umane sunt destul de diferite de evenimentele ulterioare introducerii de ADN din celulele murinde in macrofage. In ciuda asemanarii dintre moleculele de ADN, celulele mamiferelor au abilitatea remarcabila de a distinge ADN-ul viral de ADN-ul propriu. Macrofagele umane pot identifica ADN-ul de gena HPV L1 ca fiind “strain” si semnal de “pericol”, iar ca raspuns pot produce multe molecule imune antivirale, denumite si interferoni de tip 1 si citokine pro-inflamatorii).[8-10]

Productia sistemica masiva de interferoni de tip 1 si citokine pro-inflamatorii induce o stare antivirala si protejeaza gazda, dar pot de asemenea contribui la letalitatea endotoxinelor si boli autoimune [9]. Multe din aceste citokine sunt substante depresante cardiace. Cele doua citokine ce au produs cele mai puternice efecte cardiovasculare in animale si oameni sunt factorul de necroza tumorala (TNF)-α si IL-1β[11].

Se stie ca administrarea de recombinant TNF-α in modele de animale produce modificari hemodinamice, si chiar decesul.[11].

S-a demonstrat ca injectarea animalelor cu Gardasil induce raspunsuri imune suspect de rapide cu eliberare imediata de diverse citokine din macrofagi.[12] Injectarea cu compusul HPV ADN/AAHS in gazda induce de asemenea o reactie imuna puternica si un raspuns puternic al celulelor CD8 T.[13] In baza experimentelor cu alte molecule de ADN viral, fragmentele de ADN din gena HPV L1 recombinante transfectate in macrofage umane ar fi de asemenea recunoscute ca “strain” si semnal de “pericol” si ar activa invariabil macrofagele sa elibereze nenumarate citokine antivirale. Multe din aceste citokine, inclusiv TNF-α si IL-1β, sunt recunoscute ca fiind substante depresante cardiace.[14-18] Socuri hipotensive induse de TNF-α au fost raportate la animale [19,20] si oameni [21,22].

Acest scurt rezumat demonstreaza ca exista un mecanism molecular cunoscut care explica de ce apar reactii adverse serioase mai frecvent la oamenii injectati cu vaccinurile HPV decat cu alte vaccinuri si de ce anumiti indiviti predispusi pot suferi un deces subit in urma vaccinarii cu Gardasil.

Consider ca Dr. Pless, cei ale caror nume apar in mailurile atasate precum si toti cei care refuza orbeste sa admita potentiala toxicitate a compusului HPV L1 ADN/AAHS nou creat si astfel continua promovarea vaccinarii cu HPV ar trebui trasi la raspundere pentru faptele lor. Nu exista nicio scuza pentru ignorarea deliberata a dovezilor stiintifice. Nu exista nicio scuza pentru inducerea in eroare a factorilor de decizie politici despre vaccinare, pe spatele sanatatii publice.

Afirm ca acesti oameni nu doar au sabotat principiile si regulamentul Comitetului Global de Consultanta pentru Siguranta Vaccinurilor, ci au inselat si increderea publica. Singura optiune valabila pentru a mai recastiga increderea publicului in autoritatile medicale mondiale este ca ele sa inceapa de urgenta investigatii independente si temeinice, cu aplicarea de sanctiuni disciplinare aferente.


Va multumesc pt atentia acordata,

Sin Hang Lee, MD, F.R.C.P. (C), FCAP
Director
Milford Molecular Diagnostics Laboratory
2044 Bridgeport Avenue, Milford, CT 06460 USA
Email shlee01@snet.net



Referinte

1. Marichal T, Ohata K, Bedoret D, Mesnil C, Sabatel C, Kobiyama K, Lekeux P, Coban C, Akira S, Ishii KJ, Bureau F, Desmet CJ. DNA released from dying host cells mediates aluminum adjuvant activity. Nature Medicine 2011; 17: 996-1002.

2. McKee AS, Burchill MA, Munks MW, Jin L, Kappler JW, Friedman RS, Jacobelli J, Marrack P. Host DNA released in response to aluminum adjuvant enhances MHC class II-mediated antigen presentation and prolongs CD4 T-cell interactions with dendritic cells. Proc Natl Acad Sci U S A. 2013; 110:E1122-31.

3. Paludan SR, Bowie AG. Immune sensing of DNA. Immunity. 2013; 38:870-80.

4. Matsuzawa Y, Emi N, Kanbe T. Calcium Phosphate and Aluminum Hydroxide as Non-Virus Gene Carrier: The Morphology of DNA-salt Complex and the Effects It on DNA Transfection. KAGAKU KOGAKU RONBUNSHU 2003; 29:.680-4.

5. Lee SH. Detection of human papillomavirus (HPV) L1 gene DNA possibly bound to particulate aluminum adjuvant in the HPV vaccine Gardasil®. J Inorg Biochem 2012; 117:85–92.

6. Egan, P.M.; Belfast, M.T.; Giménez, J.A.; Sitrin, R.D.; Mancinelli, R.J. Relationship between tightness of binding and immunogenicity in an aluminum-containing adjuvant-adsorbed hepatitis B vaccine. Vaccine 2009; 27: 3175-80.

7. Sparwasser T, Miethke T, Lipford G, Erdmann A, Häcker H, Heeg K, Wagner H. Macrophages sense pathogens via DNA motifs: induction of tumor necrosis factor‐alpha‐mediated shock. Eur J Immunol. 1997; 27:1671‐79.

8. Orzalli MH, Knipe DM. Cellular sensing of viral DNA and viral evasion mechanisms. Annu Rev Microbiol. 2014; 68:477-92.

9. Yarilina A, Ivashkiv LB. Type I interferon: a new player in TNF signaling. Curr Dir Autoimmun. 2010; 11:94-104.

10. Unterholzner L. The interferon response to intracellular DNA: why so many receptors? Immunobiology 2013; 218:1312–21.

11. Fernandes CJ Jr, de Assuncao MS. Myocardial dysfunction in sepsis: a large, unsolved puzzle. Crit Care Res Pract. 2012; 2012:896430.

12. Herrin DM, Coates EE, Costner PJ, Kemp TJ, Nason MC, Saharia KK, Pan Y, Sarwar UN, Holman L, Yamshchikov G, Koup RA, Pang YY, Seder RA, Schiller JT, Graham BS, Pinto LA, Ledgerwood JE. Comparison of adaptive and innate immune responses induced by licensed vaccines for Human Papillomavirus. Hum Vaccin Immunother. 2014; 10:3446-54.

13. Caulfield MJ, Shi L, Wang S, Wang B, Tobery TW, Mach H, Ahl PL, Cannon JL, Cook JC, Heinrichs JH, Sitrin RD. Effect of alternative aluminum adjuvants on the absorption and immunogenicity of HPV16 L1 VLPs in mice. Hum Vaccin. 2007; 3:139-45.

14. Parrillo JE, Burch C, Shelhamer JH, Parker MM, Natanson C, Schuette W. A circulating myocardial depressant substance in humans with septic shock. Septic shock patients with a reduced ejection fraction have a circulating factor that depresses in vitro myocardial cell performance. J Clin Invest. 1985; 76:1539-53.

15. Kumar A, Paladugu B, Mensing J, Kumar A, Parrillo JE. Nitric oxide-dependent and -independent mechanisms are involved in TNF-alpha -induced depression of cardiac myocyte contractility. Am J Physiol Regul Integr Comp Physiol. 2007; 292:R1900-6.

16. Cauwels A, Van Molle W, Janssen B, Everaerdt B, Huang P, Fiers W, Brouckaert P. Protection against TNF-induced lethal shock by soluble guanylate cyclase inhibition requires functional inducible nitric oxide synthase. Immunity. 2000; 13:223-31.

17. Cauwels A, Brouckaert P. Survival of TNF toxicity: dependence on caspases and NO. Arch Biochem Biophys. 2007; 462:132-9.

18. Cauwels A, Janssen B, Waeytens A, Cuvelier C, Brouckaert P. Caspase inhibition causes hyperacute tumor necrosis factor-induced shock via oxidative stress and phospholipase A2. Nat Immunol. 2003; 4:387-93.

19. Weinberg JR, Wright DJ, Guz A. Interleukin-1 and tumour necrosis factor cause hypotension in the conscious rabbit. Clin Sci (Lond). 1988; 75:251-5.

20. Turner CR, Esser KM, Wheeldon EB, Slivjak M, Smith EF 3rd. Cardiovascular and pulmonary effects of human recombinant tumor necrosis factor in the conscious rat. Circ Shock. 1989; 28:369-84.

21. Chapman PB, Lester TJ, Casper ES, Gabrilove JL, Wong GY, Kempin SJ, Gold PJ, Welt S, Warren RS, Starnes HF, et al. Clinical pharmacology of recombinant human tumor necrosis factor in patients with advanced cancer. J Clin Oncol. 1987; 5:1942-51.

22. Brouckaert P1, Ameloot P, Cauwels A, Everaerdt B, Libert C, Takahashi N, Van Molle W, Fiers W. Receptor-selective mutants of tumour necrosis factor in the therapy of cancer: preclinical studies. Circ Shock. 1994; 43:185-90



~~~~~~~~~~~~~
Surse:
http://sanevax.org/hpv-vaccine-safety-an-illusion-maintained-by-suppression-of-science/
http://nsnbc.me/2013/07/28/uk-drug-safety-agency-falsified-vaccine-safety-data-for-6-million/
Traducere: R. Raducanu si F. Popescu